Autorul ne oferă o imagine cât mai completă asupra relaţiilor politico-diplomatice existente între cele două state, asupra obiectivelor externe, adeseori comune, ale cercurilor conducătoare de la Bucureşti şi Belgrad, asupra rolului jucat de România şi Serbia în Balcani, asupra jocului diplomatic pe care fiecare din cele două a trebuit să-l facă în raporturile cu Marile Puteri, îndeosebi cu Austro-Ungaria, pentru a-şi menţine fiinţa statală şi integritatea teritorială. … Departe de a fi de o intensitate remarcabilă, relaţiile româno-sârbe se înscriu pe linia unei amiciţii, cu momentele sale bune sau mai puţin bune, cu manifestări de orgolii şi interese particulare dincolo de cauza comună. Cu toate acestea, respectivele relaţii meritau a fi analizate din perspectivă istorică, cu obiectivitate, fără partizanat.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply