Bernard-Henri Lévy reînvie în acest volum spiritul primelor sale cărţi. Pentru a descrie ameninţarea noii patologii, propune o ipoteză provocatoare şi generoasă: stânga şi-a învins prima tentaţie totalitară (comunismul) doar pentru a cădea în alta, ale cărei origini se regăsesc în partea opusă a eşichierului politic (mai exact, în mare parte, în zona extremei drepte), a ieşit din „barbaria cu chip uman“ doar pentru a se prăbuşi în „ideologia franceză“.
În această „critică a noii raţiuni progresiste“ îi avem alături pe Alain Badiou şi Carl Schmitt; o întrebare a lui Michel Foucault; Universalul paulin sau cel în viziunea lui Levinas; o discuţie cu Sarkozy; cazul Royal; sofismele lui Noam Chomsky sau ale lui Régis Debray; spectrul lui Pierre Bourdieu; adevărata faţă a lui Tariq Ramadan; amintirea lui Benny Lévy; umbra unui tată minunat; un început de autobiografie intelectuală împletită strâns cu fragmente de biografie generaţională.
Şi, la sfârşit, două injoncţiuni greu de reconciliat ca: mai mult ca oricând se pune problema să nu părăsim „vechea casă“ bântuită de duhuri rele — ci, dimpotrivă, ea trebuie, vai, reconstruită din temelii.
De acelaşi autor
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply