Nimicul de temut este substantivarea morţii. Mai precis a angoasei care se accentuează la anumite vârste.
Julian Barnes a simţit, încă de la vârsta adolescenţei, prima dată „le réveil mortel”, „deşteptarea întru moarte”. În absenţa lui Dumnezeu, în care Julian Barnes nu crede, dar căruia îi simte lipsa, Moartea este adversarul suprem. Singura forţă care i se poate opune – în viziunea autorului – este Raţiunea, iar arma ei cea mai potrivită e Memoria. Teama lui Barnes nu e degradarea trupească, de după încetarea vieţii, ci de degradarea mentală care reprezintă „anticamera morţii” şi de uitare.
Citind această carte te întrebi dacă Julian Barnes s-a lecuit de spaima morţii? Sigur, nu. Cine aşteaptă o iluminare n-are să găsească decât un întuneric copleşitor şi o irizaţie tot mai mare a morţii.
De acelaşi autor
Leave a Reply