Andrei Afilipoaie la debut

Andrei Afilipoaie are 23 de ani. O mare pasiune pentru pictură. Deşi a terminat Teologia, e masterand la o altă facultate. La insistenţele prietenilor săi a organizat primul său vernisaj în strada Toamnei 17. Aproape o sută de invitaţi s-au bucurat de explozia de culoare din operele sale. Pictează cu mare lejeritate. Mutându-se într-o garsonieră cu mobilă comunistă, într-unul din cartierele bucureştene, a schimbat într-o noapte sumbrul în voios, cromatica frigului în căldura culoriilor aprinse, unghiurile drepte în unduiri fine. E atât de multă viaţă în peisajele sale, de stai să te întrebi acestea sunt culorile Paradisului? Dar pot fi totodată şi ale Infernului. Nudurile sale exprimă voluptate, marea cu aprinderile de foc premeditează furtuna, lascivitatea are flexiuni kamasutrice. E multă emoţie şi destulă trăire pentru opera unui debutant care din joacă a ajuns să aprindă şevaletul. Prin tablourile sale, fresce din opere naive, care au foc lăuntric, pasional, mistuit cu tandreţe, artistul incită la acţiune, nu doar la visare. Dacă îşi va profesionaliza discursul iconic, va mai lucra la tainele umbrelor şi la simbioza dintre efuziune şi experimentalism va trece de la impresionismul courbetian, francezul care înmuia pensula în întreg spectrul cromatic, cunoscut prin expresia: “cum să pictezi îngerul când nu l-ai văzut?,” la expresionismul cartezian care lasă loc imaginaţiei, va deveni din aspirant un profesionist al artei. Andrei pare a vrea să spună totul. E un viciu al debutului. Şi scriitorii tineri fac la fel. Pe tine ca spectator nu te lasă să te implici. Vrea să te seducă. Eh, ale tinereţii valuri… Vernisajul pare a fi un succes. Puţini artişti se pot mândri cu vânzarea majorităţii lucrărilor de pe simeze încă din ziua...

Lucian Boia – Mihai Eminescu, românul absolut

Eminescu nu e perceput doar ca un foarte mare poet. A ajuns să fie mai mult, mult mai mult decât atât. Ni se înfățișează, la cota lui cea mai înaltă, ca exponent suprem al românismului

Elena Margareta Ionescu – O carte de dragoste. A ta de tot. Al tău de tot. File de corespondență

„În volumul de faţă, deşi nu explică şi nu epuizează nici el tainele unui atât de puternic personaj, ne aflăm totuşi mai aproape ca oricând de intimitatea profundă a lui Nae Ionescu, fiind vorba de corespondenţa cu Elena-Margareta Fotino şi apoi Ionescu, cea alături de care va trăi vreme de patru ani un fel de prietenie amoroasă, care îi va deveni, în 1915, soţie, cu care va avea trei băieţi, şi din viaţa căreia va pleca în 1930, fără a se despărţi vreodată, în ciuda legăturilor ulterioare, aparent mult mai puternice, în tot cazul mult mai spectaculare. Iar asta fiindcă în această relaţie şi această corespondenţă, personalitatea lui se oglindeşte şi se revelează, atât cât e omeneşte posibil, în toate valenţele sale umane, completând, în chip oportun, Jurnalul soţiei sale, apărut foarte recent tot la Editura Vremea.” Doina Jela   „Atunci, ce s‑a schimbat? „Amorurile” noastre? Prostii toate. Nu mai putem avea. E un capitol închis. Să nu ne mai facem nici sânge‑rău, nici iluzii. Tot noi suntem, cei de acu’ cincisprezece ani. Tot noi doi. Nu a pătruns nimeni între noi. Timpul, da, a curs, dar a curs asupra noastră a amândurora.” Nae Ionescu 19 iunie 1925, Paris   „Că tu şi eu rămânem tot noi e fatal; dar nu fiindcă fiecare din noi nu am mai putea iubi, ci fiindcă am iubit complet; fiindcă, cu sau fără voia noastră, cu toate neînţelegerile noastre, noi ne‑am completat şi ne‑am unit indisolubil.” Elena-Margareta Ionescu Order O carte de dragoste. A ta de tot. Al tău de tot. File de corespondență Preț @ RON22,00 Qty: Adauga in cosul de...

Lesley Downer – Puntea viselor

Inspirat din fapte reale, romanul Puntea viselor surprinde Japonia anilor 1870 ‒ o epocă în plină schimbare, când, după războiul civil, civilizația occidentală începe să pătrundă în cultura tradițională, testându-i astfel limitele, deschiderea și reticența față de nou atât la nivel vestimentar, culinar, cât și al obiceiurilor. Este momentul în care, după ce au fost învinse forțele shogunului, generalul Kitaoka, dezamăgit de noul regim, va pune la cale o răscoală. Pe acest fundal tulbure se va contura frumoasa poveste de dragoste, aparent imposibilă, dintre Taka și Nobu. 1873.Taka, fiica unei faimoase gheișe și a generalului Kitaoka, are doar treisprezece ani când îl întâlnește pe Nobu, un băiat din nord ajuns la limita sărăciei, care va deveni servitor în casa familiei ei. Cum dragostea nu ascultă de reguli, cei doi se simt atrași unul de altul în ciuda faptului că Taka făcea parte din clanul Satsuma, cel care deținea puterea, iar Nobu din clanul Aizu, masacrat în timpul războiului civil chiar de forțele din sud. Ura este încă vie, iar Eijiro, fratele lui Taka, face tot posibilul să-l alunge pe Nobu din preajma ei. Reușind să intre la Academia Militară pentru a-și desăvârși educația și pentru a-și întreține membrii familiei care supraviețuiseră, Nobu va fi nevoit să lupte împotriva armatei organizate de generalul Kitaoka, cel care se declarase nemulțumit de noul regim. Vor reuși Taka și Nobu să făurească o punte între cele două lumi pentru a-și împlini iubirea, asemenea prințesei țesătoare și a ciurdarului, cei doi îndrăgostiți pedepsiți să se întâlnească o dată pe an, în noaptea de Tanabata (Sărbătoarea Stelelor)? Order Puntea viselor Preț @ RON42,00 Qty: Adauga in cosul de...

Alessandro Baricco – De trei ori în zori

Noua ficțiune a lui Alessandro Baricco impresionează, dincolo de virtuozitatea stilistică, prin umanitatea personajelor