Ultima iubire a preşedintelui este o carte a conjuncturilor, a nepotrivirilor, în care eroul, un personaj deloc deosebit, se transformă în special prin modelarea, manipularea celor din jur. Personajul încearcă să trăiască oarecum în afara istoriei, într-un prezent al său şi al relaţiilor interpersonale, dar, evident, istoria intră brutal în viaţa lui şi-i tot schimbă direcţia de mers. „Dacă dragoste nu e, nimic nu e“ poate fi considerat mottoul acestui roman consacrat unui bărbat aflat în căutarea iubirii adevărate care să-i complinească nevoia de familie şi de individ deplin responsabil faţă de soarta statului pe care întâmplător îl conduce.
De acelaşi autor
Leave a Reply