În zadar vor unii să repoziţioneze Transilvania ca pe un “Karpatian Garden,” când în mentalul colectiv, Brian Stoker a lăsat urme adânci cu Dracula. Şi nici nu a fost în teritoriile descrise. Dacă românilor nu le convine povestea, nici ungurii nu vor să recunoască de ce cruzime a fost în stare Elisabeta Báthory, din Transilvania. Mulţi au încercat să-i facă un profil literar. Nimeni nu a izbutit, insă, precum sibianul Andrei Codrescu în Contesa sângeroasă. Printr-o minuţioasă documentare, a reuşit nu numai un portret romanesc, chiar o descriere a unei epoci, cu elemente de veridicitate. Cititorul este coborât atent, fără a fi îmbrâncit pe scările istoriei, în camerele de tortură, printre instrumente de zdrobit oase, colivii pentru supliciul virginelor şi chei care se înroşeau în foc şi apoi se aplicau pe corpurile fine. Scriitorul a simţit nevoia să se explice:“Râul subteran al istoriei este compus din toate poveştile neterminate ale tuturor fiinţelor omeneşti care au trăit vreodată. Părţile neterminate care îi formează apele se vântură înainte şi înapoi, în efortul de a se desăvârşi. Nu pot, fără noi, să-şi găsească încheierea şi de aceea sunt atât de tensionate, atât de agitate, de smintite…dacă ajung la noi se produce o catastrofă”. Ea a ucis, conform legendei, şase sute cincizeci de fecioare şi s‑a îmbăiat în sângele lor, dorind cu orice chip să‑şi reîntinerească astfel propriul trup. De asemenea, credinţele populare ardelene susţineau că în nopţile friguroase stelele coboară pe pământ şi se împreunează cu lupii. Aici a reuşit Codrescu să îmbine magicul cu evidenţele istorice pentru constucţia portretului terorii. Încă de la început, precum un prolog, autorul a descris stările de groază prin care a trecut Elisabeta, atunci când răsculaţii lui Doja i-au ucis surorile şi a fost adăpostită de urâţenile pământului izgonite din sate Avea doar 12 ani. Întoarsă la Palat, animalul răzbunării creştea în ea. A şi provocat un act de sodomizare între un ţigan şi un prieten de-al ei. Ulterior, a descoperit plăceri ascunse. De a vedee sânge şi a provoca suferinţe.
Cartea lui Andrei Codrescu este construită pe mai multe planuri, două fiind de bază. Creşterea şi devenirea contesei, într-un peisaj definitoriu feudalismului târziu şi prezentul continuu, reprezentat de Franz, un stră-nepot al nobilei maghiare care ajuns în America s-a autodenunţat în faţa Curţii ca şi criminal, fără să fi adus însă probe.
Scene de o extravaganţă încântătoare – o nuntă de Oscar şi în acelaşi timp acţiuni inimaginabile de cruzime umană, dezbateri pe marginea creştinismului lui Martin Luther şi a idealurilor postcomuniste se împletesc în acest roman care fascinează şi inspăimântă în egală măsură.
Povestea lui Drake Báthory Keresztur este povestea din miezul poveştii. Evreu maghiar, plecat pe timpul comunismului în SUA, a reuşit să devină journalist, până în ziua în care Cavalerii Sfântului Ştefan, nimeni alţii decât foştii securişti de la Budapesta, au decis să-l cheme ca Rege şi să refacă, printr-o lovitură de stat, Monarhia. Descoperind cursa în care era atras, Drake fuge cu Tereza, fiica fostei sale iubite din timpuri imemoriale şi ajunge într-un castel, aflat pe teritoriul Austriei de azi, fostă reşedinţă a Elisabetei. Aici, este surprins de urmăritorii săi, dar o furtună, care se întâmplă odată la o sută de ani, îi obligă pe toţi să se adăposteasc în turn, exact acolo unde sălăşluia Contesa cu 400 de ani în urmă. În urma unui joc, moment culminant, îşi omoară noua cucerire, faptă pentru care se şi predă justiţiei americane. “Sunt nimeni. Sunt regale Ungariei”, aşa îşi termină depoziţia şi finalul cărţii.
În paralel, la o scară mai joasă a istoriei, Elisabeta Báthory este judecată de către autorităţile vremii, toţi martorii fiind chinuiţi şi apoi ucişi, doar ea scapând, pe motiv de nobleţe, de condamnarea la moarte. Trăieşte destui ani, în spatele unui zid, fără servitor şi concubine. Soţul său Franz se prăpădise demult.
O carte despre irepetabilul trecut sângeros, scrisă cu inspiraţie şi talent de un autor care şi-a câştigat demult un public al său.
„Contesa sângeroasă este o splendidă şi foarte exactă reprezentare a două epoci istorice, aparţinându-i unui autor bine documentat. O lectură captivantă!” (William S. Burroughs)
De acelaşi autor
Leave a Reply