Ana Maria Sandu compune un roman impresionant, spectaculos, foarte bine controlat stilistic. Naraţiunea este organizată în trei părţi, fiecare relatată de către o altă voce. Prima parte este romanul unei fetiţe, Ileana, care îşi trăieşte copilăria plină de neînţelesuri. A doua parte, narata de către fiica Ilenei, Ina, reconstituie viaţa femeii de mai târziu, de la momentul întâlnirii viitorului soţ, Ştefan, până la trecerea, datorata brutalităţilor acestuia, în braţele unui amant şi sinuciderea ei ulterioară. În a treia parte, naraţiunea îi apartine Ilenei înseşi, tânăra, încă la liceu, care îşi cunoaşte, în timpul unei vacanţe la mare, viitorul soţ. Ştefan se arată încă de pe acum un tip violent, fiind capabil însă şi de gesturi de tandreţe.
„Reuşita Fetei din casa vagon constă în poezia de mare forţă a evocărilor, amintirilor şi fantasmelor tuturor personajelor, care nu sunt decât avatarele uneia şi aceleiaşi voci eminamente feminine. Tot ce pot spera de-acum încolo e ca acest roman crud, ciudat şi atât de original să o impună, în fine, pe Ana Maria Sandu ca pe o scriitoare de prima mână.” Mircea Cărtărescu.
Leave a Reply