Fima (1991) portretizează, prin intermediul personajului principal – un mic funcţionar idealist, delăsător şi incapabil să-şi poarte singur de grijă -, o întreagă generaţie de israelieni care preferă să se complacă în nesfârşite dezbateri politice, fără a-şi pune vreodată în aplicare soluţiile pentru rezolvarea conflictului israeliano- palestinian. Copleşit de vinovăţie din cauza crimelor şi violenţelor din ţara sa, de care se simte personal responsabil, Fima descoperă, la cincizeci şi patru de ani, ca şi-a irosit farmecul, talentul literar, şansa unei cariere universitare şi posibilitatea de a-şi întemeia o familie visând să ajungă la putere şi restabilească pacea în Israel. Moartea tatălui său îl face să-şi dea seama că, deşi nu-şi poate împlini visul, este capabil să contribuie la realizarea acestuia ajutându-i pe cei cărora le stă în putere să schimbe faţa lumii.
De acelaşi autor
Leave a Reply