Alexandru Ovidiu Vintilă – Demersul dialogic. Semne ale unei experiențe a înțelegerii

 Omul aflat ,,pe culmile disperării”, marcat de ceea ce a numit Holderlin ,,disperarea de a fi”, nu este iremediabil damnat, nu este lipsit de soluții ontologice în încercarea sa de a se salva. Marele poet german vede redresarea în cazul unui derapaj de acest tip în și prin dialog. Dialogul ne luminează, este diversitate, apă vie, spirit, rațiune în sens hegelian, liant al libertății ontice, la rândul ei, reprezentând o condiție sine qua non a ființării ființei, a găsirii în lume a locului care ar trebui ocupat de om, a redescoperirii paradisului pierdut. (Alexandru-Ovidiu Vintilă)