Am fost medic la Gherla – Fragment: „În cursul zilei următoare, toată închisoarea a răsunat de zgomotul de ciocan bătut pe nicovală, simbolul comunismului, nu-i aşa? Au fost puşi în lanţuri toţi frontieriştii de la etajele II şi III. Au fost înlănţuiţi şi toţi ocupanţii camerelor de la ferestrele cărora fuseseră distruse obloanele, fără nici o selecţie. Era ca-ntr-un infern. Peste tot, oriunde te mişcai, doar zgomot de lanţuri târâte pe pardoseală. Numai atât şi era suficient pentru a-i înspăimânta pe deţinuţi. Dar teroarea adevărată a început după câteva zile, când au început bătăile. Rând pe rând, câte 3-4 deţinuţi erau luaţi şi duşi să-şi încaseze porţia de bătaie. Ca să servească drept exemplu… Dar nu numai atât: ieşeai la plimbare, coborai scările, fugărit, erai bătut că de ce te grăbeşti aşa, nu vezi că ceilalţi nici n-au apucat să iasă din celule? Dacă mergeai mai încet, de ce nu te grăbeşti să-i ajungi din urmă pe cei din faţă? Să nu mai vorbesc de cei ce rămâneau, inevitabil, la urmă, sau de infirmi– aceştia o încasau că erau prea leneşi; nicicum nu era bine. Calvarul se repeta şi la întoarcerea în celulă. Plimbările s-au redus la 5-6 minute, de parcă erau făcute doar pentru a da prilej de bătaie caraliilor.”
Alexandru Maier e în 1957 student în anul IV la Institutul Medico Farmaceutic din Târgu Mureş. E fiul lui Gheorghe Maier, luptător împotriva comunismului considerat de regimul comunist foarte periculos, alături de Ion Faliboga. Cei doi au fost condamnaţi la moarte. Considerat complice al tatălui, e arestat pe 18 ianuarie, judecat şi condamnat la 12 ani de temniţă. Experienţa din închisoare o consemnează în volumul Am fost medic la Gherla. Iese din penitenciar în urma amnistiei date de Gheorghe Gheorghiu Dej în 1964. Este urmărit de securitate, arestat şi condamnat a doua oară în 1977.
Leave a Reply