„În firea lui Alexandru Călinescu rigoarea şi cordialitatea convieţuiesc confortabil. Ştie multe, ceea ce nu l-a făcut să-şi piardă umorul şi graţia.
Alexandru Călinescu a debutat cu o carte despre Anton Holban urmată de o carte despre Caragiale. Undeva, în spectrul dintre aceste două repere, se mişcă – aş spune – înzestrarea şi specificitatea lui, între luciditatea celui dintâi şi hazul enorm, care e tot o formă de luciditate, al lui Caragiale. Alexandru Călinescu face gazetărie, dar face o formă de gazetărie care nu este cea obişnuită şi care se poate aduna imediat în volum. Asta înseamnă că nu e o gazetărie conjuncturală şi că el scrie în aşa fel încât textele ţin şi după ce momentul apariţiei lor a trecut.“
Andrei Pleşu
Leave a Reply