Licentiat în Filosofie şi Litere al Universităşii Complutense din Madrid, scriitorul spaniol ALBERTO MENDEZ (1941-2004) devine cunoscut odată cu publicarea unicei sale cărţi în proza: Floarea-soarelui oarbă (2005). Valoarea lucrării este confirmată de numeroasele premii obţinute: în anul 2002 – Premiul Internaţional pentru nuvelă Max Aub (cu una dintre povestirile care alcătuiesc volumul); 2004 – Premiul Setenil; 2005 – postum, Premiul Criticii şi Premiul Naţional pentru Proză.
Aceasta carte este o intoarcere la istoriile reale postbelice pe care le-au povestit în şoaptă naratori care nu voiau să spună poveşti, ci să vorbească despre prietenii lor, despre rudele lor dispărute, despre absenţe de neânlocuit. Sunt istorii ale timpului tăcerii, când ţi-era teamă că cineva să ştie că ştii.
Patru istorii, subtil intreţesute, relatate în acelaşi limbaj, dar cu stilurile proprii ale naratorilor diferiţi, care scot în evidenţă, pe rând, adevărata protagonistă a acestui roman: înfrângerea.
„O carte exemplară despre consecinţele Războiului Civil. Contribuie, prin cea mai arzătoare sarguinţă literară, la o normalizare nefalsificată a moştenirii noastre istorice.” Francisco Solana, El Pais
Leave a Reply