Premiul Nobel pentru Literatură, 1957
„…pentru importanta lui creație literară care, cu o lucidă stăruință, aruncă o lumină asupra problemelor conștiinței umane din vremea noastră”
Este posibilă fraternitatea între creatori? Întâlnirea dintre doi artişti, iar uneori prietenia, nu poate exista în afara operei care se desăvârşeşte în ei. Această corespondenţă depune mărturie pentru o prietenie care hrăneşte meditaţia asupra acelor circumstanţe ce contează cu adevărat într-o viaţă, transfigurând-o uneori ca pe o şansă fulgurantă. „Peisajul, la fel ca prietenia, este râul nostru subteran. Peisaj fără ţinut”, scrie René Char. Putem totuşi repera nişte puncte de trecere ale acestui râu. La eliptica formulă a lui Montaigne apropo de prietenia sa faţă de La Boétie, „că era el şi că eram eu”, putem adăuga, în privinţa lui René Char şi a lui Albert Camus: „… în acea clipă a vieţii şi operei lor”. Într-adevăr, ne imaginăm cu greu un dialog Char-Camus înainte de război.
De acelaşi autor
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply