Agnès Desarthe – Mănâncă-mă

Mangez-moi_mareUndeva, într-un colţ al memoriei, zace, ostracizată, amintirea unei fapte impardonabile. Myriam încearcă să-şi restabilească echilibrul — care „nu se naşte cu niciun chip din premeditare“. Ca atunci când, în salata de ciuperci, castraveţi şi limba-mielului, frunzele de caprifoi trebuie să rămână întregi, pentru contrast. Altfel, intervine melancolia… Pe o străduţă din Paris, Myriam îşi deschide un restaurant. Lumea îi vine încet în întâmpinare: un florar îndrăgostit, studente la filozofie, copii de cartier, un cultivator cu o infinită ştiinţă a creşterii plantelor, toţi eroi într-o comedie umană luminoasă, misterioasă… Aventura „comercială“ se transformă într-o densă căutare de sine, ce înseamnă întoarcere la mal după ce ai ajuns în mijlocul bulboanei. Un tablou culinar al regăsirii de sine, căci restaurantul se numeşte — cum altfel? — Chez moi.

Scris de Ilă Citilă

L-au impresionat din şcoala generală Marin Preda şi Mircea Eliade. Avea poemele lui Ginsberg în copii la indigo. Este vicepreşedinte al Asociaţiei Profesioniştilor de Relaţii Publice şi membru al American Association of Political Consultants. Coordonează blogul de cărţi BOOKISEALA.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *