” Mâna lui Mihai mângâie cu delicateţe şi cu spaimă, parcă, mâna fetei…Dana întoarce spre el ochii ei frumosi, de catifea ruginie şi blândă, care-i poartă pe braţe de flori sufletul. Buzele-de trandafiri învăpăiaţi-se apropie de cele ale lui Mihai…. Ionică, discret, închide ochii.., gândindu-se la Geta….Şi dintro dată, ca la o comandă, fiinţele lor încep să murmure melodia ce le devenise atât de dragă: …”
De acelaşi autor
Leave a Reply