Ioan Es. Pop despre Sgb: „un radical liber”

Ioan Es. Pop scrie prefaţa la noul volum marca Sgb: „Torrent” În chimie, radicalii liberi sunt identificaţi, recunoscuţi, studiaţi cu o anumită îngrijorare. În literatura română, radicalii încă nu sunt chiar liberi, dar circulă cu tot mai puţine inhibiţii prin spaţiul privat al nefericirii colective. Un radical născut să fie liber şi care chiar se comportă aşa este Stoian G. Bogdan. I-am citit „Chipurile” pe când încă se aflau în manuscris şi am ştiut din prima că am în faţă o poezie grea ca securea cu care, la abator, e lovită vita între coarne înainte de a fi înjunghiată, o poezie autentică sută la sută şi natural expresivă. M-am gândit atunci la autor ca la un individ care a trăit toate experienţele descrise acolo şi mi-am zis că, dacă-i aşa, a cam experimentat totul, deci riscă să se repete. M-am înşelat. Romanul „Nu ştiu câte zile” venea cu experienţe noi şi cu propuneri şi mai îndrăzneţe. Iar acest „Torrent”, pe care l-am citit tot în manuscris, mi-a produs numeroase furnicături pe şira spinării. Este o carte de poezie numai bună de povestit, dar îndrăzneala lui SGB merge aici până-n pânzele albe, motiv pentru care nu m-aş mira ca radicalul autor şi radicalul lui copil de hârtie să fie puşi la zid. „Poveştile” trec uneori de limita suportabilului, limbajul încalcă tot ce poate fi încălcat – şi totuşi e multă poezie aici, iar uneori prin zidurile ei susură voci ce mărturisesc că SGB ştie face şi reverenţe, aşa cum se întâmplă în „Poemul drogangiilor”, care mi se pare că invocă şi evocă un text celebru din celebra „carte Alcool” a lui Ion Mureşan: „Ah preafericiţii, ah preafericiţii drogangii,/ cum toată lumea îi priveşte cu râcă!/ Dar mai ales, mai ales noaptea când levitează pe străzi/ şi-s ca nişte cerculeţe de fum/ scoase din irişii unei zeiţe cu pupilele dilatate// care apropie de ochii lor stelele/ ca pe niște lentile contra realității. Şi numai ce ajung/ să se uite prin ele, şi înaintea lor,/ unde până atunci lumea era exactă, nefericită şi strâmtă, zdrang,/ ca un balaur coercitiv, apare duba poliţiei – ni-no…” Istoriile şocante, sumbre, macabre, profund ofensatoare pentru omul comun trebuie descuiate însă cu cheia următoare: „pe străzi sunt numai primitivi. blocuri ca nişte zâmbete cariate,/ clădiri pline cu...

5 martie, noaptea în care englezii pot descărca un milion de cărţi gratis de pe internet

Sponsori mari şi mici şi-au rupt de la gură pentru  World Book Night website. Cititori din Regatul Marii Britanii îşi vor putea descărca gratuit titlurile preferate în cea mai bogată noapte din istoria de peste jumătate de mileniu a Galaxiei Gutenberg, fie şi pe suport digital. Un milion de titluri vor fi puse la dispoziţie internauţilor. Nu e sfârşitul lumii, doar începutul unei noi ere. Internetul e un nou instrument de comunicare. Dacă nu apare pe suport tipărit, asta nu înseamnă că lumea cărţii moare. Iată doar câţiva dintre autorii de succes: Sarah Waters, David Mitchell, Mark Haddon, Margaret Atwood, Kate Atkinson, Gabriel García Márquez, Philip Pullman Şi ce noroc să fii născut în Regatul Majestăţii Sale. Până la o nouă revoluţie, românii rămân să descarce manele. Nimeni, în următorii ani nu va susţine aşa un proiect în România. Deci să ne uităm, ca la...

Strada Ficţiunii – noua colecţie de literatură a Editurii ALLFA

Editura ALLFA, parte a Grupului Editorial ALL, va lansa, miercuri, 23 martie, ora 18.00, la Clubul Ţăranului Român, o nouă colecţie de literatură – Strada Ficţiunii. Cărţile pot fi achiziţionate şi de pe Bookiseala.ro. Lansarea noii colecţii face parte din programul de rebranding al editurii, care urmăreşte reîmprospătarea imaginii şi consolidarea poziţiei pe piaţa de carte din România. Participă: Cristina Bazavan (redactor şef Tabu), Florina Pîrjol (jurnalist cultural), Costi Rogozanu (critic literar), Tudor Călin Zarojanu (realizator TV) şi Andrei Gheorghe. Un moment artistic va fi susţinut de Elena Moroşanu Quartet. În coordonarea Alexandrei Rusu, Strada Ficţiunii va debuta cu şapte titluri: Surprizele de pe Strada...

Furtuna după Shakespeare, la Cafeneaua critică

Cafeneaua critică de marţi 22 martie propune o experienţă neobişnuită: un spectacol de teatru invitat, urmat de discuţii. E vorba despre Furtuna după William Shakespeare, producţie a Centrului Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” din Bucureşti, în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză, cu decorul şi costumele Adrianei Grand, într-o versiune comprimată, cu o distribuţie de doar patru actori care interpretează 15 roluri: Ioana Barbu, George Costin, Alexandru Ion, Sorin Miron. Montat într-un spaţiu neconvenţional, adaptat la cel al Cafenelei critice din Club Control, spectacolul va fi mai întîi jucat, apoi discutat cu asistenţa, cu participarea unor oameni de teatru şi a unor critici de specialitate. Amfitrion: Ion Bogdan Lefter. Cafeneaua critică Marţi 22 martie 2011, orele 18.30-21.30 Club Control Bucureşti, Str. Academiei nr. 19 (în Pasajul Victoriei, intrarea dinspre Str. Academiei/Institutul de Arhitectură/Biserica Enei; în pasaj, prima intrare pe stînga) tel.: 0733-927.861 e-mail: feedback@control-club.ro...

O pagină pe zi pentru cultura aromână

„O pagină pe zi pentru cultura aromână” este noua iniţiativă a Proiectului Avdhela ce urmăreşte implicarea comunităţii de aromâni din România, dar şi a tuturor celor interesaţi de păstrarea şi valorificarea culturii aromâne, într-un demers de scoatere la lumină şi publicare a operelor celor mai semnificative ale acestei culturi. Biblioteca culturii aromane www.proiectavdhela.ro este prima bibliotecă virtuală de unde se pot accesa şi descărca gratuit peste 80 de cărţi şi studii din domenii precum: etnologie, istorie, lingvistica, spiritualitate, literatură aromână. Efortul de digitalizare a acestor lucrări, care stau la baza oricăror cercetări despre aromâni presupune transcrierea – pagina cu pagină – a operelor alese spre a fi urcate pe...

Ducu Bertzi a fost descoperit ca şi colaborator al Securităţii

Un nou artist a fost descoperit de către CNSAS ca şi colaborator al Securităţii. Conform surselor ziarului Puterea, citate de Hotnews, Ducu Bertzi a fost colaborator al Securităţii. În timpul regimului Ceauşescu şi-a pus la dispoziţie garsoniera pentru întâlniri informative, având numele conspirativ de Daniel. El ar fi oferit informaţii despre un cetăţean străin.El este membru al CA al Societăţii de Române de Radio. Conform procedurilor la validare, el a trebuit să semneze o declaraţie pe proprie răspundere că nu a făcut poliţie politică. Debutul sau pe o scenă a avut loc în 1976 la Baia Mare, în cadrul manifestărilor organizate de Cenaclul Flacăra, unde a activat până în 1985. Până în prezent cântă melodii din folclorul maramureşean, culese de Ion Zubaşcu. Niciodată nu a recunoscut sursa...

Cameleoni, șerpi, nǎpârci și alte târât-Uri – impostURA, Marius Ghilezan

Daniela Sitar-Tăut Românul se lamenteazǎ. Polemizeazǎ. Vocifereazǎ. Acuzǎ forurile mondiale de discriminare. Suferǎ de mania persecuţiei. Reproșeazǎ mumei cǎ l-a fǎcut valah, și nu englez. Dǎ vina pe alţii. E mai preocupat de capra vecinului decât de soarta dobitoacelor proprii. Se-ntreabǎ, retoric de cele mai multe ori, care este cauza acestei perpetue tranziţii a neamului nostru. Şi se complace așteptând Marea Schimbare… Așa cum pe vremuri spera cǎ venirea americanilor va rezolva Totul. Unul dintre autorii preocupaţi de mecanismele de propagare ale furtișagului, mitomaniei, manipulǎrii și mistificǎrii de pe la noi e Marius Ghilezan. Hoţia la români sau ImpostURA sunt cǎrţile unui ins cerebral ce nu ne servește elitist lecţii de conduitǎ, nu pozeazǎ în puericultor etic și nici nu vitupereazǎ abaterile de la moralǎ. Observǎ, analizeazǎ, pune pe gânduri, deschizând lectorului pârghii meditative și chei etnopsihologice, prin care acesta este obligat sǎ descopere el însuși morala fabulelor relatate. Prin mici schiţe comportamentale, trimiteri la situaţii și persoane racolate din realitatea imediatǎ, jurnalistul-psiholog oferǎ o panoramǎ a societǎţii postdecembriste, în care cameleonismul și impostura devin substitute valorice, ocupând injust locul titularilor aflaţi în exil. Cinstea este o noţiune desuetǎ, rizibilǎ, iar principiile – instrumente calpe, demagogice, de manipulare verbalǎ a auditorilor. Demersurile condeierului sunt când deductive, când inductive, iar tonalitatea – fluctuantǎ: pesimism, optimism moderat, frustrare. Finalul, înveșmântat în nimb ipotetic-idealist, nu poate radia sentimentul de zǎdǎrnicie generat de stagnarea moravurilor românești, definitiv calcifiate în bizantinism. ImpostuUra (Corint, 2008﴿ este un volum inspirat din realitate. O incursiune în protipendada arivistǎ, în „lumea fiţelor” la care gazetarul a avut acces prin natura profesiei sale. Eseurile au un filon unificator, ce reiese mai mult sau mai puţin voalat din fiecare secţiune: o pledoarie subcutantatǎ pentru rectitudinea moralǎ, ca alternativǎ ﴾utopicǎ?﴿ a depravǎrii și oportunismului. Deseori, autorul intercaleazǎ amintiri din copilǎrie, școala primarǎ sau studenţie, material rememorativ ce motiveazǎ evoluţia ulterioarǎ, justiţiarǎ a jurnalistului preocupat de procesele comunismului, redresarea economicǎ a României și locatarilor ei. Fǎcând apel la trecut, în manierǎ romantic-eminescianǎ, Marius Ghilezan crede – încǎ – în inteligenţa mioriticǎ, aflatǎ acum nu la Canal, ci cam peste hotare, minunându-se de ravagiile datorate celor cinci decenii de comunism. Flagelul roșu a dus la crearea Omului-Nou, entitate abulicǎ, tâmpǎ, ce așteaptǎ executarea unor ordine în care nu crede. Comunismul însǎ ne apare...