„Scara leilor” a Doinei Uricariu se montează joi şi la Bucureşti. Doar pentru două ore.

Doina Uricariu lansează joi, 4 august 2011, ora 17,30, pentru bucureşteni Scara Leilor la librăria Mihail Sadoveanu de pe Magheru. Autorul va fi flancat de critici de prestigiu de la revistele „Luceafărul”, „Observator cultural” și „România literară”.Cele două volume de memorii și documente inedite din arhive istorice, diplomatice, ale Vaticanului, etc sau aflate în fosta arhiva de la Versoix cu privire la istoria României și a Europei postebelice continuă un periplu memorialistic amplu deschis de carteaMaxilarul inferior, în 2 volume, publicate tot în colecția eco-grafii a editurii Polirom. Miercuri revista „Observator cultural” publică două pagini cuprinzând un amplu interviu ce mi-a fost luat de către Marius Ghilezan despre această carte. Întâlnirea va fi urmată de o ședință de autografe. Cartea Maxilarul inferior a fost nominalizată la premiile revistei Observator cultural obținând Premiul publicului, a primit premiul pentru proză al revistei Convorbiri literare și a fost nominalizată la Premiile...

Călin Popescu-Tăriceanu va scrie o carte despre perioada guvernării 2004-2008

Prezent la întâlnirea blogerilor liberali, Călin Popescu-Tăriceanu a anunţat că va scrie la îndemnul prietenilor o carte despre perioada guvernării 2004-2008. Uşor jenat a mărturisit că şi relaţia tensionată cu preşedintele, despre care nu prea îi place să vorbească, va avea un spaţiu dedicat. „Omul se plictisea la Cotroceni şi căută mereu scandal. Am pierdut energii în lucruri mărunte când puteam face mai mult pentru...

Petre Ţuţea: „Cărţile sunt cimitire de idei…am fost prea lucid ca să fiu scriitor”

Radu Preda a avut privilegiul de a locui jumătate de an în casa lui Petre Ţuţea. A realizat un dialog din care se conturează personalitatea filosofului, misticului, nu ştim unde să-l încadrăm. Pe scribd.com, Jurnal cu Petre Ţuţea. – În filozofie Dumnezeu este o idee sau un concept? – Ca noţiune metafizică este mai apropiat de idee. Ideea e o imagine ideală care prin natura ei reală se deosebeşte de concept, care e formal, apropiindu-se niţel de divin. De obicei se confundă ideea cu conceptul. Ideea e metafizică, în timp ce conceptul e logic. Ideea e conceptul gândit real, adică metafizic. Conceptul e formal, logic. Ideea e sediul realului. De altfel, Ideea platonică este o intuiţie a realului, în timp ce conceptul exprimă o sumă de lucruri prin similitudini şi utilitate. – Putem deci defini metafizica… – Putem defini metafizica: este ştiinta realului. – Ştiinţă a realului intuit, metafizica nu are totuşi acces la realitatea mistică. – Evident. Salvarea e de natură religioasă, iar nu logică. Niciodată un concept nu e exhaustiv, deoarece incomplet este şi obiectul exprimat. Metafizica e inutilă în faţa morţii. Doar mistica e valabilă, şi din nefericire nu am realizat în mine un mare mistic… Metafizica e o speculaţie autonom umană şi de aceea sensurile dobândite prin speculaţie metafizică ţin de individuaţie. – Individuaţia, în plan religios, devine insingurare, asceză. – Când vezi cirezile de imbecili, devine suportabilă insingurarea. Eu am însă un spirit de cireadă sinistru… Asta e doar o izmeneală stilistica… Sunt de o sociabilitate greţoasă. Inteligenţa nu justifică lucrul acesta. Nu am vocaţie de anahoret. – Sunteţi un autor fără cărţi, dar cu auditori; de aceea, opera dumneavoastră e una vorbită, colectiv apărută şi colectiv păstrată. Nu ştiu cine spunea că dumneavoastră gândiţi pe măsură ce vorbiţi. Astfel s-ar explica sociabilitatea extremă pe care o practicaţi. – E adevărat. Nu am scris nici o carte. Câteva încercări. Rare sunt cărţile celebre… De obicei sunt cimitire de idei, iar eu am fost prea lucid ca să fiu scriitor. – In epoca n-ati fost totusi prea lucid… Ma gandesc, iarasi, la ciudata perioada de stanga. – Ce sa-i fac! Eram in tinerete de stanga din generozitate. Confundam comunismul cu comunitarismul. – Aţi început să vă apropiaţi de creştinism chiar în perioada de stânga? –...

O carte în turneu. Lăsând „Levantul”, Traian Băsescu ar trebui să urce pe „Scara leilor” a Doinei Uricariu

Turneul de promovare a volumelor Scara leilor, de Doina Uricariu. o carte care poate să-l lămurească şi pe Traian Băsescu cum a luptat Regele Mihai contra ruşilor În perioada 27 iunie-1 iulie, în cinci oraşe din ţară va avea loc lansarea volumelor Scara leilor, semnate de Doina Uricariu, apărute recent la editura Polirom, în colecţia „Ego-grafii”. Cele două volume au fost lansate pe 21 iunie la Deva şi pe 23 iunie la Alba-Iulia. Program lansări: • Luni, 27 iunie, de la ora 17.30, la Galeria Pro Arte (Str. Alexandru Mocioni, nr. 3) din Lugoj Vor prezenta: Simona Avram, Cristian Ghinea, Constantin Buiciuc, Ela Iakab şi Adriana Weinmer • Marţi, 28 iunie, de la ora 16.00, în Sala 1 Decembrie 1918, Primăria Municipiului Caransebeş (Str. Piaţa Revoluţiei, nr. 1) Vor prezenta: Nicu Bolovan şi Nelu Jorz • Miercuri, 29 iunie, de la ora 18.00, la Librăria „Cartea de nisip” (Str. V.V. Delamarina, nr. 1) din Timişoara Vor prezenta: Vasile Docea şi Robert Şerban • Joi, 30 iunie, de la ora 18.00, la Librăria Corina (Str. Mihai Eminescu, nr. 2) din Arad Va prezenta: Gheorghe Schwartz • Vineri, 1 iulie, de la ora 18.00, la Biblioteca judeţeană „Antim Ivireanu” (Str. Carol I, nr. 26) din Râmnicu Vâlcea Va prezenta: Petre Pistol Cele două volume intitulate Scara leilor continuă periplul memoriei început în Maxilarul inferior (Premiul Cititorilor oferit de Observator cultural) cu povestea tatălui autoarei, ofiţerul invalid de război Gheorghe Uricariu, şi reconstrucţia Europei, asemeni unei reconstrucţii a unei părţi anatomice distruse de un glonte exploziv. Cititorul află enorm de multe lucruri despre România anilor 1941-1947, despre condiţiile care au schimbat destinul nostru în următoarele decenii, dar şi în perioada tranziţiei post-comuniste. Descoperă adevăruri incredibile, taine îngropate în corespondenţa diplomatică şi rapoartele serviciilor secrete. Istoria are o parte vizibilă şi o parte ascunsă, precum faţa lunii, o parte retorică, declarativă şi alta reală, tăinuită, ascunsă ochilor lumii de marii decidenţi care acţionează subteran, ca şi cum ar fi instrumentată de forţe oculte. Doina Uricariu îşi construieşte amplul excurs memorialistic şi documentar urmărind pas cu pas mărturiile Regelui Mihai, ale arhivei exilului Majestăţii Sale de la Versoix pe care a cercetat-o în noiembrie-decembrie 1990, cu documente diplomatice emise de servicii secrete, documente care pun în lumină lupta anticomunistă a României din prima clipă...

Când a minţit preşedintele Traian Băsescu? În Raportul Tismăneanu sau la B1tv?

–         Vladimir Tismăneanu e preocupat mai mult de exprimarea rezervelor faţă de stilistica exprimării prezidenţiale decât de adevăr – Canicula şi slăbiciunea aerului condiţionat din Librăria Kretzulescu nu i-au făcut aseară pe Gabriel Liiceanu, Horia Roman-Patapievici, Mircea Cărtărescu să transpire excesiv la lansarea cărţii lui Vladimir Tismăneanu “Despre comunism: destinul unei religii politice”, pentru că se simţeau la ei acasă  în teritoriul sec al teoriilor politice şi al sincretismului ideologizant al scrierilor de salon. Au preferat să dea citate din Schmidt, Leszek Kołakowski, Eric Voegelin, îndepărtându-se de comunismul care e în viaţă în România. S-au mulţumit să-l invoce pe Raymond Aron, acel intelectual stângist remodelat,  care a numit comunismul ”opiul intelectualilor”, să vorbească despre utopia marxistă, despre cauzele eşecului său istoric şi mai puţin despre vivacitatea sa din prezent. Au trâmbiţat mult despre “guiţul comunismului, în plenitudinea sa,” despre adevăr şi lipsa de valori. Mai précis, s-au exprimat în limbajele  academice, neuitând să-şi trimită bezele şi să se admire reciproc pentru alonja intelectuală a scrierilor care sunt bune, dar au ceva din forţa de vindecare a apei sfinţite. În zadar intelectualii băsescieni au primit pe masă declaraţia lui Traian Băsescu: „Tot continuăm să considerăm că abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de trădare a interesului naţional al României. Din partea Regelui. Acesta este punctul meu de vedere (…) Vedeţi, noi încă nu ne aşezăm corect valorile. Spre exemplu, pentru noi toţi si pentru istorie, Antonescu rămâne responsabil de Holocaust împotriva evreilor şi a ţiganilor, ducerea lor în Transnistria, nu ştiu ce. Nimeni nu spune că statul român avea un şef de stat atunci. Ăsta (mareşalul Antonescu, n.red.) era doar prim-ministru atunci. Unora le dam averi, iar pe alţii îi considerăm criminali de război – şeful de stat şi prim-ministru. Doar pentru că unul a fost slugă la ruşi şi a lăsat ţara prin abdicare îl iertăm, de toate păcatele?”. Băsescu B1TV La întrebarea  când a spus adevărul Traian Băsescu, zilele trecute sau în Raportul Tismăneanu? “Politica de dictat a lui Vîşinski l-a obligat pe tânărul rege Mihai I să accepte transferul de putere către un govern care, din toate punctele de vedere, întruchipa dictatura comunistă în ascensiune. (pag  38) Raportul Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România, Raportul Tismăneanu, 2006 sau...

Flavia Coposu Bălescu – Amintiri povestite. Amintiri trăite

La îndemnul primarului din Băseşti, o comună din Maramureş, Flavia Coposu-Bălescu, sora liderului ţărănist Corneliu Coposu, a publicat cartea Amintiri povestite. Amintiri trăite, apărută la editura Dacia. Scrierea memorialistico-moralizantă este o incursiune prin lumea de poveste a unei perioade fericite a vieţii satului românesc. Flavia Bălescu evocă, nu literaturizează,  scorbura în care s-a pitit o lumea tihnită (nu lihnită) a Bobotei, comunei sălăjene, din perioada interbelică, acolo unde Tata-mare (străbunicul dinspre partea mamei) a fost preot. Familia acestuia i-a dat lumii politice pe Vaida Voevod. Dar şi o lecţie de spiritualitate şi demnitate prin Corneliu Coposu. În spaţiul publicistic românesc, graţie autoarei, s-a deschis calea unui nou stil. Acela confesiv militant. Fiecare poveste din carte are  o pildă. Cititorii căutători de rezerve morale, vor avea exemple clare despre rolul educaţiei şi a credinţei în devenirea umană. Într-o lume a batjocurii colective, rememorarea unei lumi apuse e un energizant. În casa familiei Coposu singura înjurătură mai aspră era „Risipească-te Dumnezeu!” Bobota nu este numai locul de naştere al lui Corneliu Coposu, ci şi cel de veci al lui Gheorghe Şincai. La fel ca şi fratele ei, doamna Flavia Bălescu este convinsă că învăţatul ardelean îşi odihneşte oasele sub părul care-i poartă numele. O lume de oameni blânzi şi figuri luminoase compun un cadru de poveste. În cartea autoarei, care nu are de făcut nimănui niciun reproş, bunătatea este îmbrăcată într-un aspic literar. Câtă moderaţie şi înţelegere, câtă stăpânire de sine, câtă îndurare din partea unui om care a suferit nespus… Familiei ei i s-a luat totul. Biblioteca a fost pusă pe foc de trupele de ocupaţie maghiare. Dar nu a abdicat de la principii. Obligată să plece în refugiu după cedarea Ardealului de Nord, la scurt timp a pierdut stâlpul de rezistenţă, tatăl care s-a prăpădit. Acasă, nu mai era nicio casă pentru că întreaga avuţie era a Bisericii greco-catolice. Bunicii ei au donat, cu mulţi ani înainte de Dictat, totul comunităţii. Şi a continuat să iubească oamenii. Cartea Flaviei Bălescu este o evanghelie a unei spiritualităţi pierdute. În ciuda opreliştilor şi a prejudecăţilor sociale, ea continuă să spere că binele, împăcarea şi credinţa se vor reîntoarce în satul ei, odată cu revenirea nepoţilor baciului Nicolae, primarul de odinioară care a făcut numai bine şi s-a prăpădit printre...

Criticul literar Mircea Iorgulescu a murit la 67 de ani

Criticul literar Mircea Iorgulescu, fost coordonator al redacţiei române a Radio France Internationale (RFI) de la Paris, a murit marţi, la vârsta de 67 de ani, şi a fost înmormântat miercuri, la Paris, au declarat pentru MEDIAFAX apropiaţi ai familiei. Mircea Iorgulescu a murit în urma unui cancer. Mircea Iorgulescu, născut în 23 august 1943, la Valea Călugărească, judeţul Prahova, a fost critic, istoric şi eseist literar. A absolvit Facultatea de limba şi literatura română a Universităţii Bucureşti în 1966. Între 1968 şi 1970, a fost redactor la ziarul Munca, iar în perioada 1971 – 1989, la România literară. S-a stabilit la Paris în 1989. A făcut jurnalism radiofonic la RFI şi Radio Europa Liberă. A fost corespondent, redactor şi director adjunct al Serviciului românesc al postului Europa Liberă, între 1996 – 1999, în timp ce la RFI a fost colaborator permanent între 1989 şi 1992, în 1995 şi din 2000 până în 2008, când s-a pensionat, potrivit site-ului...