Cărţi pentru iubitorii de China

      Zha o X iao lan&Kanae Kinoshita – Sănătatea femeii în înţelepciunea chineză Thomas Laird – Povestea Tibetului. Convorbiri cu Dalai Lama 1 00 de minuni ale Chinei Mafia galbenă. Triadele chinezeşti Cal ea amară a Chinei China. De la imperiu la republică populară. 1900-1949 Misiune la Beijing. Memoriile unei f ost maoiste        ...

Kate Atkinson intră în Bagajul de Cultură

Cel de-al treilea concurs de recenzie de carte din seria “Bagajul de Cultura” aduce in prim plan volumul După faptă şi răsplată, scris de autoarea britanica Kate Atkinson de la Leda. Membrii comunitatii SemneBune sunt invitati să se înscrie pe http://semnebune.ro/evenimente/inscriere-eveniment/ până pe 22 iulie pentru a primi cartea gratuit spre recenzie duminică, 24 iulie, de la ora 12.00, la ceainariă Serendipity Tea din Bucureşti. Dacă nu eşti în Bucureşti sau dacă nu poţi ajunge în ceainărie, fă un ocol şi intră într-o librărie. Merită! Pentru a intra în concurs, participanţii vor publica pe blogul personal recenzia cărţii şi vor posta link-ul pe peretele grupului SemneBune de pe Facebook împreună cu un text de maxim 200 de caractere care să argumenteze de ce merită citită cartea. Comunitatea SemneBune va desemna cele mai inspirate recenzii şi argumentări votând prin LIKE până sâmbăta, 30 iulie, ora 18. Primele 3 postări în ordine descrescătoare a numărului total de LIKE-uri vor câştiga de la editura LEDA un pachet de 10 cărţi (locul 1), un pachet de 5 cărţi (locul 2), respectiv un pachet de 3 cărţi (locul 3). Premierea câştigătorilor va avea loc a doua zi, duminică, 31 iulie, la ora 12, la Serendipity Tea. Regulamentul complet al concursului poate fi consultat aici. Prima ediţie a concursului “Bagajului de Cultura” s-a incheiat pe 17 iulie si puteti citi toate recenziile cartii “UCIDEŢI GENERALUL” (de Bogdan Hrib) intrate în concurs aici. Cel de-al doilea concurs se va încheia pe 24 iulie, când vor fi desemnaţi câştigătorii recenzori ai cărţii “Asasin la feminin” scrisă de Monica Ramirez şi apărută la Editura Crime...

Sever Voinescu Cotoi îl compară pe Vladimir Tismăneanu cu Cioran

În  ultima sa carte – Despre comunism. Destinul unei religii politice (cu zero afişări pe Bookiseala.ro), Editura Humanitas, 2011 –, Vladimir Tismăneanu reconfirmă că este stăpînul deplin al subiectului, scrie Sever Voinescu Cotoi în Dilema veche. „Într-o privinţă, Vladimir Tismăneanu seamănă cu Emil Cioran: este capabil să scrie carte după carte, care mai de care mai interesantă şi mai provocatoare, despre acelaşi subiect. Întrebat cum de a scris 15 cărţi despre acelaşi lucru, Cioran invoca obsesia. Cu alte cuvinte, Cioran scria pentru că nu putea uita. Vladimir Tismăneanu scrie pentru că nu admite ca noi să uităm.” A nu se uita cartea de interviuri fluvii a lui Vladimir Tismăneanu cu Ion Iliescu: Marele...

Cartea “Asasin la feminin” intră în Bagajul de Cultură din 17 iulie

Comunitatea SemneBune.ro organizeaza al doilea concurs de recenzie de carte din seria “Bagajul de Cultură” cu premii cărţi pentru vacanţă. Bloggerii împătimiţi de lectură sunt invitaţi să se înscrie pe http://semnebune.ro/evenimente/inscriere-eveniment/ pentru a primi gratuit spre recenzie volumul Asasin la feminin, scris de Monica Ramirez si oferit de editura Crime Scene. Volumele pot fi ridicate incepand de duminică, 17 iulie, ora 12, de la ceainăria Serendipity Tea din Bucureşti. Pentru a intra în concurs, bloggerii vor publica pe blogul personal recenzia cărţii şi vor posta link-ul pe peretele grupului SemneBune de pe Facebook împreună cu un text de maxim 200 de caractere care să argumenteze de ce merită citită cartea. Comunitatea SemneBune va desemna cele mai inspirate recenzii şi argumentări votând prin LIKE până sâmbătă, 23 iulie, ora 18. Primele 3 postări în ordine descrescătoare a numărului total de LIKE-uri vor câştiga de la editura Tritonic un pachet de 10 cărţi (locul 1), un pachet de 5 cărţi (locul 2), respectiv un pachet de 3 cărţi (locul 3). Premierea câştigătorilor va avea loc a doua zi, duminică, 24 iulie, la ora 12, la Serendipity Tea. Despre SemneBune SemneBune.ro integrează informaţii despre evenimente cultural-literar, cărţi, scriitori şi editori pentru comunitatea cititorilor şi scriitorilor amatori din România. Despre carte “Asasin la feminin” este un thriller românesc care pune în lumină psihologia duală a criminalului de sex feminin. Dură dar gingaşă, eroina dă dovadă de curajul nesăbuit dar manifersta şi teama paralizantă în faţa provocărilor cu care se confruntă- Pentru detalii, contactati...

Dragoş Merişcă, probabil cel mai tânăr autor din lume

Dragoş Merişcă a debutat la doar patru ani la Paris, în revista electronică Omnigraphies. A început să-şi imagineze lumi paralele încă de la un an şi a continuat să povestească lucruri uimitoare pentru cei din jurul lui până la şase ani, când şi-a lansat prima carte. „Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu” este dovada clară că toţi copiii pot fi geniali şi că, aşa cum el însuşi spune, „oamenii mari pot învăţa ceva şi de la un copil”.  Dragoş-Sebastian Merişcă  are toate şansele să intre în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai tânăr autor din lume. Lansarea cărţii „Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu” a avut loc vara trecută într-o cafenea liniştită de la parterul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iaşi. Liviu Antonesei, Bogdan Neculau şi Nicoleta Dabija au încercat să dezlege misterul unui astfel de talent şi să explice că, până la urmă, orice copil poate fi ca Dragoş, dacă îl ascultăm cu adevărat. Timpul, culorile si relatia speciala cu Dumnezeu – sunt temele predilecte ale copilului-scriitor (ori ale scriitorului-copil) Dragoş-Sebastian Merisca. interviu: Elena Raicu: Oamenii mari spun despre tine ca esti un copil cu totul special. Tu te consideri un copil deosebit? Dragos-Sebastian Merisca: Pai eu nu sunt. Nu prea ma laud cu acest lucru. E.R.: Nu te consideri un copil special, sa inteleg. D.M.: Consider… dar nu vorbesc despre asta, da? Ca eu nu prea ma mandresc, adica sunt mandru, dar nu vorbesc despre asta. Da? Adica, vreau sa spun, la unii spun doar ca am o carte. De exemplu, prietenei mele Iolanda. E.R.: Aaaa, am citit despre prietena ta Iolanda. D.M.: Da! Sta langa mine. Si am si o prietena noua acum! Cea din Canada. E.R.: Dar cum ai cunoscut-o? D.M.: Pai a venit intr-o seara afara. Ca noi iesim pe la 19.00 afara, la distractie. E.R.: Care este jocul tau preferat? De-a ce te joci cu fetele? D.M.: Dar sunt si baieti. E.R.: Da, sigur ca da. Doar ca am citit ca tu si Iolanda ati inventat un joc numit „Masina timpului”. Acum, probabil, ati mai inventat si alte jocuri, nu? D.M.: Da. Ne jucam cu nave. Ca si ea poate face nava la ea, si am facut. Si ne jucam in nava. Zicem ca suntem...

‘Prinţul din negură’ de Carlos Ruiz Zafon, o fascinantă aventură despre teamă, curaj, dragoste şi prieteni

Carlos Ruiz Zafón este unul dintre cei mai îndrăgiţi romancieri ai momentului. Prinţul din negură (traducere din limba spaniolă de Alina Ţiţei) reprezintă primul volum al unei trilogii dedicate publicului tînăr. Ediţia în limba romană a cărţii va sosi din tipografie în cea de-a doua săptămînă a lunii iulie. Din opera lui Carlos Ruiz Zafon, în colecţia BIBLIOTECA POLIROM au apărut în traducere: Umbra vîntului (2005), Jocul îngerului (2009) şi Marina (2010). Sîntem în anul 1943, iar Europa este măcinată de război. Familia Carver se hotărăşte să se instaleze într-un orăşel de pe coasta Atlanticului. O pisică neagră şi un orologiu ce măsoară timpul în mod bizar sînt doar primele semne ale unei enigme ce se va adînci cu fiecare pas. Noua locuinţă ascunde o taină inimaginabilă. De cum îi trec pragul, lucruri stranii încep să se petreacă, iar în aer pare că pluteşte încă spiritul lui Jacob, fiul foştilor proprietari, care a murit înecat. Cu ajutorul prietenului lor Roland, Max şi Alicia Carver încearcă să desluşească împrejurările acestei morţi misterioase. Statui fermecate, vise ciudate, apariţii înfricoşătoare, o colecţie de filme neobişnuite şi povestea sinistră a vasului Orpheus îi vor conduce pe tineri către un personaj cu puteri supranaturale: Prinţul din negură… o creatură diabolică, întoarsă din trecut pentru a lichida o datorie mai veche. Porneşte alături de tinerii eroi într-o fascinantă aventură despre teamă, curaj, dragoste şi prietenie care le va schimba vieţile pentru totdeauna şi descoperă cît de mare este preţul unei dorinţe împlinite dezlegînd un puzzle literar plin de intrigă şi mister! Prinţul din negură este primul dintr-o serie de romane „pentru tineri“, alături de Palatul de la miezul nopţii, Lumini de septembrie şi Marina, pe care le-am scris cu cîţiva ani înainte de a publica Umbra vîntului. Unii cititori mai maturi, influenţaţi de popularitatea acestuia din urmă, vor fi tentaţi poate să exploreze povestirile acestea pline de mister şi aventură, şi nădăjduiesc ca şi unii din cititorii de generaţie nouă, de le vor găsi pe plac, să pornească astfel în propria aventură a lecturii pentru toată viaţa. Şi unora, şi altora, cititori tineri şi tineri cititori, nu-mi rămîne decît să vă transmit recunoştinţa acestui istorisitor de poveşti, care încearcă necontenit să vă cîştige interesul şi care vă doreşte lectură plăcută. (Carlos Ruiz Zafón) FRAGMENT IN...

De ce scriitorii români nu au succes în lume?

Culturile mici au avut mereu complexul izolării. Dar asta nu le-a limitat telentelor literare accesul la marea literatură. Vargas Llosa, prezent la Neptun, în urmă cu mai mulţi ani, avea să mărturisească faptul că doar venirea în Europa occidentală i-a organizat viaţa şi i-a deschis uşile spre marea performanţă. Ceea ce se întâmplă azi cu poveştile suedeze arată că o ţară poate izbândi în afară doar dacă are un deschizător de drum. Casele editoriale vestice nu sunt case de binefaceri. Ele fac bani, nu se joacă. Scriitorul este la ei, nu la noi, un simbriaş care produce o operă. Ulterior, profesioniştii marketingului fac pârtie în piaţă. Autorul are misiunea de a scrie şi de a se prezenta bine. Marile edituri ale lumii nu caută simpli scriitori, ci personalităţi. Aici e marea problemă a autorilor români. Ei nu ştiu să se prezinte nici măcar publicului românesc. Nu au plăcerea lecturilor publice. Poate şi lipsa banilor îi izolează. Oriunde în lume, cititorul vrea să-şi cunoască autorul. Vrea să se fotografieze cu el, să-l audă, să-l simtă, mai precis să-l cunoască. În recentul turneu de promovare a ultimei mele cărţi Ţigara unui viitor de paie am întâlnit mulţi iubitori de literatură, dornici să cunoască mai mult, să-şi împărtăşească ideile şi angoasele. Pe drumul de întoarcere mă  gândeam la acel candidat la preşedinţia Americii care spunea că dacă ar reuşi să dea mâna şi să schimbe opinii cu 200 de milioane de oameni ar câştiga detaşat. Aşa-i. Eroii trebuie cunoscuţi. Un scriitor care strânge mâna a cel puţin 10.000 de cititori pe an e imposibil să nu vândă un tiraj consistent. Dar pentru asta trebuie muncă şi bani de deplasări. Ştiu că scriitorul este un creator, la fel ca un pictor, un cântăreţ sau un arhitect. Dar faţă de ceilalţi, are bariera limbii. Oricât de bine ar cunoaşte o limbă străină nu ar putea scrie la standardul publicului obişnuit cu un stil, cu o operă. În plus, autorii români rămân tributari textualismului, în dauna acţiunii. Şcoala latino-americană a anilor ’80 a lăsat urme adânci. În plus, nu există recomandări. N-am auzit vreun profesor universitar (şi avem o sumedenie în marile universităţi occidentale) să recomande vreun scriitor de la noi. Ce să cerem de la o cultură în care scriitorii umblă cu şublerul şi...