Tamenaga Shunsui – Moartea samurailor ronini

Moartea samurailor ronini – Povestea celor 47 de ronini In Japonia, răzbunarea istorică a roninilor seniorului Asano Takumi-no-kami Naganori din timpul shogunatului lui Toku-ga-wa Tsunayoshi a dat naştere unei adevărate materii narative, pe numele său Chushingura. Epopeea celor patruzeci şi şapte de ronini a făcut obiectul mai multor romane, a intrat în repertoriul teatrului de păpuşi tradiţional bunraku si a teatrului-dans kabuki, a cunoscut numeroase producţii cinematografice şi ecranizări pentru televiziune, ceea ce face din Chushingura una dintre cele mai iubite şi vii poveşti japoneze. Faptele istorice eternizate de extraordinara vitalitate a acestei poveşti sunt următoarele: în anul 1701 shogunul îl însărcinează pe nobilul (daimyo) de Ako, Asano Naganori să se ocupe de primirea unor trimişi imperiali din Kyoto, în timp ce maestrul de ceremonii (kOke) al shogunului, pe nume Kira KOzuke-no-suke Yoshinaka, primeşte sarcina să-l îndrume în chestiuni de etichetă. În mod inexplicabil, chiar în ziua recepţiei din castelul din Yedo, daimyo de Ako îşi scoate sabia şi încearcă să-l ucida pe Kira. După acest acces de furie, a cărui pricină se presupune ca ar fi fost o insultă din partea maestrului de ceremonii, este condamnat la moarte prin seppuku, îi sunt confiscate domeniile, iar samuraii săi ajung ronini. Întrucât nobilul Kira scapase nepedepsit, la aproximativ doi ani după aceea, un grup de 47 de ronini care fuseseră în serviciul lui Asano, condus de Oishi Kuranosuke Yoshio, samurai de rang înalt din clanul de Ako, pătrund în casa maestrului de ceremonii şi-l execută, după care îi duc capul retezat la mormântul stăpânului lor. Apoi, toţi cei patruzeci şi şapte se predau autoritîăţilor, fiind condamnaţi la seppuku. La puţin timp după aceea, se supun pedepsei, luându-şi viaţa împreună, în aceeaşi zi. În literatura japoneză, gesta Chushinguriei se declină în mai multe versiuni narative, iar cea prezentată în ediţia de faţă se bazează pe o versiune de secol XIX a romanului Iroha bunko de Tamenaga Shunsui. Order Moartea samurailor ronini Preţ @ RON28,00 Qty: Adauga in cosul de...

Concurs: Scapă-ne de cărăbuşii ideologici!

Pentru că asistăm la invazia cărăbuşilor, pentru că spaţiul public e invadat de analişti, pentru că bunul simţ nu mai e azi o virtute, organizăm concursul: Scapă-ne de cărăbuşii ideologici! Atenţie: Ideologic nu înseamnă doar politic. Şi pe facebook se pot face înscrieri. Aici! Cele mai originale eseuri vor fi publicate pe BOOKiseala.ro şi vor fi premiate cu volumul Impostura- despre snobism şi puterea falsului. Eseurile nu trebuie să depăşească 2000 de semne. Concursul se va desfăşura până pe 25 septembrie 2011. Trimiteţi pe adresa de mail: carteaprinposta@bookiseala.ro textul plus o fotografie a autorului, nu a...

Despre cărăbuşii ideologici ai dreptei: Ghinea şi Pătrăşconiu

N-aş fi luat în considerare scrierile lui Cristian Pătrăşconiu, ca fiind altceva decât icneli de pricopseală pe culoarul dreptei, dar apariţia în noul cadru timbrat (literar, mon cheir) a aşa zisului „mic burghez” Cristian Ghinea, ce-şi deşartă limbutele păreri în volumul Noua şcoală a dreptei, mă sparie.  Care va să zică băiuţeii, aciuiaţi prin Bucureşti, unul via Ioan T. Morar, altul cu trenul foamei, vorbesc despre principiile sfinte ale dreptei, ei fiind simplii enoriaşi ai oportunismului dâmboviţian. Ce ştiu aceşti cărăbuşi ai literelor altceva decât să urce spinarea elefanţilor, care au ocupat, la un timp istoric, casa goală a dreptei româneşti? În textul  Câteva răutăţi de stânga a gângavului moldav CG nu găseşti vreo idee originală care să-i susţină îmburghezitului de paradă esenţa pură a minţii unui gânditor din viţa nobilă a naeioneştilor, voiculeştilor autohtoni. Un răspândac ce-şi face titluri de glorie din a purta valize academice nu poate fi decât un aspirant. Iar un învăţăcel trebuie să aibă şi niscaiva idei proprii, nu doar portul de icoane te face credincios. El o ştie asta din vremea când cocheta cu stânga. Acum e de dreapta pentru că dilematicii părinţi l-au adoptat. Mâine, cine ştie. Fostul meu prieten Horia Rusu avea o vorbă: „nu poţi fi băutor de coniac într-o lume a consumatorilor de matrafox”. Şi de acolo vine Ghinea, din lumea stearpă a celor care la o cinzeacă zic că sunt moşieri. Când, colo, neam de slugi. N-a scris un rând despre tehnici de creştere a profitului, n-a rezolvat enigma subsidiarităţii… Cristian Pătrăşconiu s-a cocoţat pe umerii unor personalităţi, cu întrebări de gâgă într-un volum apărut recent la Humanitas: Repere intelectuale ale dreptei româneşti Ăsta e blestemul României. Am spus-o demult. Slugile ne propăvăduiesc ideile simple, hrănitoare, burghezo-moşiereşti. Din catehismul lor ideologic, scârţâit pe net, transpare lesne trufia. Şi asta nu-i înalţă, ba dimpotrivă, îi stigmatizează. Preşul nu va fi Pleşu, oricâte bărbi ar răspândi inberbul dilematic prin coltoanele editoriale. Cât desprte Cristian Pătrăşconiu …. să întrebăm Timişoara. Acolo unde a poposit pasager şi a făcut prăpăd prin dulapurile cu schelete. El este la fel de cunoscut în oraşul meu, ca om de dreapta, cum e actualul ministru al educaţiei. Nimeni nu ştie prin Banatul meu cum a ajuns acesta din urmă să aibă bursă în Franţa pe timpul...

Părintele Calistrat de la Bârnova crede că în România, deşi este un fond solid de carte, nu se citeşte pentru că nu există propăvăduitori ai cititului

Dacă românii ar fi conştienţi de faptul că în librării, alături de tone de maculatură, se vinde şi aur la preţ de hârtie, ar alerga să se împrumute de la rude sau de la vecini pentru a-şi strânge o comoarî cât mai serioasă. În librării se vinde aur la preţ de hârtie, şi totuşi oamenii nu se îngrămadesc să îl cumpere. Asta pentru că nimeni nu le deschide ochii. Cărţile duhovniceşti sunt aur curat, dar asta numai pentru cine este în stare să le înţeleagă valoarea. „Ce folos să dăm atâţia bani pe cărţi, când după ce le citim nu mai avem ce face cu ele?”, se întreabă unii, preferând să îşi înghesuie rafturile din biblioteca preferată, căreia i se spune frigider. interviu cu părintele Calistrat de la Bârnova – Părinte, din ce în ce mai puţină lume citeşte astăzi. Există o criză a cărţii. Care credeţi că sunt cauzele ei? – Cei cincizeci de ani de comunism, în afară de lucrurile materiale bune, au avut în vedere distrugerea spiritului uman, adică a sufletului. Un mijloc a fost distrugerea fondului religios de carte creştină. Ştim prea bine că atunci cărţile circulau din mână în mână la creştinii mai evlavioşi, pentru a mai cunoaşte ceva din tainele lui Dumnezeu. Într-un singur sat existau două-trei Biblii la parohie, care circulau din mână în mână; sau mai avea în sat Psaltirea nu ştiu care babă uitată de vreme, care-a ţinut-o în ieslea de la vacă sau în podul cu fân, ca să nu i-o găsească dihoniile comuniste şi să nu i-o ardă. – Ce s-a întâmplat după revoluţie? – Ei, dupa revoluţie, ca în orice stat de drept, liber şi democratic, cum consideram a fi şi ţara noastră, a început libera manifestare a cultului creştin-ortodox. Biserica naţională cuprinde 80% dintre români. Tipografiile, instituţiile de misiune biblică, laice sau bisericeşti, au început să scoată cărţi religioase care au ajuns la tineri şi bătrâni. Dar s-a uitat următorul lucru: nu citirea cărţii era problema cea dintâi a creştinului, ci explicarea acelei cărţi. Ar fi trebuit ca, în momentul in care a apărut o carte religioasă, fiecare preot de parohie să o ia şi să-i facă prezentarea: cateheza generală a cărţii, fondul şi cuprinsul învăţăturii respectivei cărţi, rolul şi folosul citirii ei. – Daţi-ne un exemplu… – O să vă...

Concurs naţional pentru sprijinul tinerilor scriitori de proză

Muzeul Literaturii Române Iaşi lansează editia a II-a a Concursului Naţional de proză „Mihail Sadoveanu”, inclus în Festivalul Naţional „Mihail Sadoveanu”, care se va desfăşura în perioada 4-6 noiembrie 2011 la Iaşi. Este anul în care comemorăm 50 de ani de la plecarea spre veşnicie a scriitorului. , Ataşat, regulamentul de participare la acest concurs....

De ce tace intelectualul român în sinecură?

Mircea Eliade avea să spună că ei, cei din generaţia Criterion, fac parte din prima şi ultima generaţie fericită de intelectuali. Da dar atunci era Regele, acum preşedintele. Prin Fundaţiile Regale se dădeau burse, prin cele prezidenţiale se oferă azi sinecuri. Posturi călduţe prin  ambasade, consulate şi alte acareturi diplomatice. Asta când nu au fost cocoţaţi stimabilii pe liste parlamentare. Au luptat băieţii cu pana şi au ajuns la Cotroceni pe scut. Istoviţi de propagandă, acum tac. Mi-e dor de larma mediatică a lui Traian Ungureanu, de filosoful crud, istoric al canibalismului, Cătălin Avramescu, de scriitorul Vasile Popovici care îşi face siesta eseistică departe de Orizontul cultural care l-a propulasat. Ioan T. Morar e ocupat de noua poziţie consulară, de lupta cu viezurele mov şi cu decolteul franţuzesc al Coastei de Azur. De ce tac onorabilii? Nu mai au nimic de spus? Au mai rămas doar câţiva să ţină steagul propagandei portocalii. Vladimir Tismăneanu, Horia-Roman Patapievici, Mircea Mihăieş fac tururi de forţă prin ţară, fireşte nu îşi pun problema „cine plăteşte motorina”. Îmi place de mor componenţa pomelnicului săptămânal al lui Volodea. Neamţu, Aligică, Statomir, Vasile, Pătrăşconiu stau de-a dreapta tatălui, unşi cu mirul anticomunismului de mucava, sunt gata să urce la CERumenul prezidenţial. Sufocaţi de indignare, mai au până la trecerea lor pe listă. Aşa că încă mai luptă. Cine drac îi ascultă pe...

Într-un sondaj, Goethe a ieşit cel mai mare german din toate timpurile

Poetul si romancierul Johann Wolfgang Goethe este „cel mai mare german din toate timpurile”, devansându-i pe primul cancelar al Germaniei după cel de-al doilea Război Mondial, Konrad Adenauer, şi pe părintele teoriei relativităţii, Albert Einstein, potrivit unui sondaj publicat sâmbătă şi citat de AFP.Autorul cărţii Suferinţele tânărului Werther este cel mai des citat de germani atunci când sunt întrebaţi care este cel mai mare german din toate timpurile, potrivit sondajului realizat de institutul Forsa pe un eşantion de 2.000 de persoane, pentru tabloidul Bild. Singurele două personalităţi aflate încă în viaţă şi prezente în acest sondaj sunt „cancelarul Reunificării”, Helmut Kohl (locul 5), la putere în perioada 1982 – 1998, şi fostul şef al guvernului social-democrat, Helmut Schmidt (locul 7), care a condus Germania între anii 1974 şi...