Primarul Aradului, Gheorghe Falcă, pariază pe cartea reformei în administraţie

De ce să scrie numai Ion Iliescu despre „Revoluţie şi reformă”? De la Arad, primarul Gheorghe Falcă, după ce a politizat întreaga administraţie, vine să ne propună o reforma ca la carte, cu depolitizare şi tot tacâmul.  Evenimentul de lansare a avut loc în hala recent construită a Fabricii de Tramvaie Lizeanu – Astra RATB din Bucureşti, locaţie aleasă simbolic pentru a marca evoluţia economiei româneşti din ultimii ani. „Comunitatea locală şi interesele ei trebuie să devină punctele de interes maxim ale autorităţilor“, este principiul de la care porneşte Gheroghe Falcă în prezentarea viziunii sale asupra administraţiei publice. „Cetăţenii nu trebuie să mai intre în contact permanent cu reprezentanţii clasei politice, ci cu profesionişti gata să-şi asume responsabilitatea, într-o ierarhie a meritului. Pentru cetăţeni e descurajant să aibă de-a face cu directori de spital, inspectori şcolari ori directori de regie autonomă numiţi politic. O astfel de iniţiativă de profundă depolitizare va face politicul mai puţin tentant pentru cei neinteresaţi de un angajament de responsabilitate faţă de comunitate”, scrie Gheorghe Falcă. Volumul cuprinde o analiză aprofundată asupra schimbărilor din administraţia publică locală şi centrală, autorul propunând o abordare nouă a politicilor publice, “o viziune nouă asupra tipului de angajament pe care statul şi guvernările trebuie să-l aibă faţă de cetăţeni”. Odată cu prezentarea volumului “Societatea vie. Proiect România 2020” în Capitală, a fost lansat şi site-ul www.societateavie.ro, unde pot fi găsite un rezumat al principalelor capitole din carte, dar şi un videoclip de prezentare. O nouă lansare va avea loc pe 15 noiembrie, în Arad, la Atrium Mall, la librăria Cărtureşti, de la ora 18.00....

Ce urmăreşte Ion Cristoiu cu noua sa carte despre 23 august 1944. Varianta Mareşalului Antonescu?

Publicistul Ion Cristoiu pregăteşte o nouă carte de eseuri, intitulată: „Lovitura de stat de la 23 august 1944. Varianta Mareşalului Antonescu.” Într-un editorial Iresponsabilitatea dezbinării, acest Gică-contra al editorialismului autohton încearcă să explice, nu să convingă audienţa, că Mareşalul ar fi obţinut condiţii mai bune dacă ar fi fost el cel care negocia cu Moscova armistiţiul. Pe ce te bazezi, Gică, ar întreba orice cititor de bun-simţ. Bun cercetător al arhivelor, dar fără a avea vocaţie de istoric, Cristoiu face fel de fel de scenarii pornind de la un document care sintetizează punctul de vedere al Mareşalului despre 23 august 1944. Cu o inteligenţă speculativă, autorul construieşte o istorie contrafactuală. A acelui ce ar fi fost dacă? Se ştie că în ştiinţă asta nu contează. În cazul Loviturii de stat, istoricii s-au pronunţat deja. Regele Mihai a limitat dezastrul şi a menţinut unitatea teritorială. Restul e Dan Brown. Ion Cristoiu ştie că o carte de conspiraţie se vinde mai bine decât una de...

Discursul Regelui – lecţie pentru viitorime

Au trebuit să treacă 20 de ani de democraţie, pentru ca de la tribuna Parlamentului să se audă cel mai exemplar discurs ţinut vreodată. Într-un discurs de doar opt minute, M.S. Regele a cuprins ce alţii nu au potut rosti în două sau mai multe mandate. Simplu, concret şi la cestiune. Celest, într-un singur cuvânt. Regele nu este un mare orator, dar vibraţia sălii, zecile de minute de aplauze, împăcarea care a domnit peste grupurile politice, toate au un singur adevăr: Regele e un Augustus. Nu numai pentru istorie, ci pentru întreaga viitorime, discursul Regelui va rămâne un reper. O lecţie de patriotism, de nobleţe şi spiritualitate, de cunoaştere a României porfunde, dar şi un exemplar manual de comunicare. Generaţiile care vor veni, fie că vor să acceadă la funcţii reprezentative, vor avea de acum un reper. O lecţie de comunicare. În cuvinte simple, bine ticulite, a făcut un Raport de ţară, ce nu au reuşit diviziile de insurgenţi ale vremelnicilor uzurpatori. Civism, etichetă, patriotism. continuare:...

Principele Radu al României – Anul Regelui

Semnat de ASR Principele Radu al României, albumul este o prezentare amplă a vieţii Familiei Regale, aşa cum se desfăşoară ea pe parcursul unui an întreg, în fiecare anotimp, cu ocazia fiecărei sărbători sau vizite oficiale, dar şi în momentele de zi cu zi. Lansată în preajma celei de-a 90-a aniversări a Regelui Mihai I, care va fi sărbătorită pe 25 octombrie, cartea a fost gândită ca un omagiu adus Majestăţii Sale, fiind al doilea proiect de acest gen realizat în această toamnă de editura Curtea Veche şi Casa Regală a României, după lansarea CD-ului cu volum Muzica Regelui. ASR Principele Radu al României scrie într-un stil cald şi apropiat, volumul având astfel nu numai valoare documentară şi istorică, ci şi un stil accesibil şi uşor de parcurs. Anul Regelui dovedeşte între coperţile sale că Familia Regală nu numai că nu a stat în loc, ci dimpotrivă, este foarte actuală şi prezentă în vieţile noastre şi în istoria de zi cu zi a României. Anul Regelui este structurat în patru capitole care poartă numele anotimpurilor şi în care puteţi descoperi cum se desfăşoară un an în Familia Regală, care sunt preocupările Regelui Mihai I şi care sunt activităţile în care Majestatea Sa este implicat. În tot acest timp, textul este completat de fotografii inspirate, unele recente, altele mai vechi, din arhiva Familiei Regale. Albumul încearcă să dărâme barierele de protocol şi rigoare impuse de statutul regal şi să arate lumea ascunsă între copertine şi perdele grele. Cartea răspunde curiozităţii oricărui om care doreşte să afle mai multe despre Familia Regală. Sunt descrise în amănunt diferitele evenimente la care iau parte membri ai Familiei Regale a României, de la vizite externe, oficiale sau nu, până la întâlniri economice sau de lucru, de la jubilee, aniversări şi ceremonii, la momente intime, petrecute între prieteni şi rude. În finalul cărţii există şi câteva secţiuni de interes pentru publicul larg, precum un arbore genealogic, o listă a persoanelor care au primit decoraţii regale sau o prezentare amănunţită a etichetei ce se cuvine a fi respectată în prezenţa membrilor Familiei Regale a României. Order Anul Regelui Preţ @ RON25,00 Qty: Adauga in cosul de...

Lăsaţi-ne să ne omagiem Suveranul!

În ziua de 25 octombrie 2011, noi – credincioşi principiilor Apostului Pavel – cei care suntem împreună pentru Adevăr, ne sărbătorim Suveranul. Înainte de a ne fi plăcută nouă, Majestatea Sa Regele Mihai l e plăcută lui Dumnezeu, cel care i-a dat o viaţă lungă pentru a ne îndrepta rătăcirile şi a ne lumina Calea. Noi Îl iubim şi El ne iubeşte pe noi. Vrem să ne împărtăşim orele de iubire în taină. Însufleţiţi în suflet, vorba lui Iuliu Maniu. Să ne privim lung şi să ne îmbrăţişăm discret gândurile. În pace şi onor. Fără tulburări şi paradă. Nici când a fost forţat să plece, nu ne-am ţipat disperările. Noi n-am ucis pe nimeni în numele Adevărului. N-am hulit, n-am pedepsit, nu ne-am răzbunat. Tăcutele noastre familii au sărutat şina Diktatului şi s-au retras în sine, plângând.  Pentru simpla cădere a lacrimilor, bunicii noştri au fost ridicaţi şi duşi în bejenie sau la Canal. Mulţi nu s-au mai întors. Părinţii au pierdut aproape totul. Le-a rămas doar credinţa. Prin noi, ei vor să se mărturisească în ceas de Domnul ales, Regelui. L-au venerat tăcând sau chiar murind. Noi îl iubim trăind şi respirând alături de El. De ce să fim huliţi? Pentru că vrem să ne legăm sufletele pline, altfel decât se face în lumea voastră goală? Sau plină de sclipici? continuar—–>...

Cine-i “fraier” şi munceşte? Că vrem să ne mândrim cu el!

Ai un coleg care se dedică muncii de birou peste măsură? Mama sau tatăl tău muncesc peste măsură să îţi ofere tot confortul? Prietenul tău cel mai bun nu mai are timp să iasă cu tine pentru că petrece toată ziua la birou muncind? Atunci scrie un mail cu povestea lor pe adresa...

Metamorfoze ale profesorului Tismăneanu (Este Vladimir Tismăneanu un Serghei Mizil cu doctorat?)

Bogdan Duca Care este diferenţa dintre cei doi foşti colegi şi vecini, Vladimir Tismăneanu şi Serghei Mizil?  Primul îşi întrebuinţează amintirile din copilărie pentru a îşi construi o carieră academică, celălalt le foloseşte pentru a îşi face publicitate afacerii sale. Fiecare dintre cei doi reuşeşte să trăiască bine, speculând propriul trecut. Diferenţa vine din modul în care cei doi încearcă să instrumentalizeze amintirile din „epoca de aur”.   Inutilitatea comunismului. Utilitatea nostalgiei   Niciunul din cele două personaje mai sus citate, ca şi mulţi alţi foşti nomenclaturişti promovaţi de mass media ultimelor luni, nu este un comunist nostalgic. Nici nu ar avea de ce. Ambii trăiesc mai bine decât au trăit părinţii lor în momentele lor de glorie din timpul regimului comunist, iar libertăţile oferite lor de democraţie sunt net superioare privilegiilor oferite nomenclaturii.   Dar atât Vladimir Tismăneanu cât şi Serghei Mizil au nevoie de memoria, periodic reactivată, a vieţii sub comunism. Publicul lor nu este acelaşi. Vladimir Tismăneanu se adresează unui public cultivat, alcătuit preponderent din anticomunişti. Serghei Mizil are un public mult mai generos: cel al cetăţeanului român mediu, ale cărui amintiri din copilărie şi primă tinereţe sunt strâns şi de multe ori chiar instituţional legate de regimul comunist.Câte poveşti de dragoste nu s-au înfiripat prin tabere de pionieri? Câte amintiri frumoase nu s-au zbătut să rămână vii din stagiile de muncă silnică prin CAP-uri la care erau supuşi elevii, sau chiar din odiosul stagiu militar?   Declinul unei cariere ştiinţifice….     Dacă lui Serghei Mizil această administrare profitabilă a memoriei din comunism îi iese, efortul lui Vladimir Tismăneanu nu este încununat de acelaşi succes. Vladimir Tismăneanu nu convinge. Sau, dacă convinge, trebuie să o facă invocând o autoritate instituţională, fie că este ea IICCMER-ul, sau chiar instituţia Preşedintelui. Nu există dezbatere publică pe tema comunismului în care Vladimir Tismăneanu să nu apeleze la argumentul autorităţii („Preşedintele a condamnat regimul comunist ca fiind ilegitim şi criminal”- deci aşa trebuie să fie).     O explicaţie ar fi aceea că Vladimir Tismăneanu, atunci când îşi scrie cărţile, nu face ceva esenţial diferit de un Serghei Mizil la emisiunile de televiziune la care este invitat, deşi încearcă să se adreseze unui public diferit de acesta. Practic, opera dedicată comunismului de Vladimir Tismăneanu nu este altceva decât o...