În Bucureşti, Strada de poezie se deschide sâmbătă

.În perioada 21-29 septembrie 2012, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” în parteneriat cu Fundaţia Universitară „Carol I” lansează cea de-a doua ediţie a festivalului cultural în aer liber STRADA DE C’ARTE. În cadrul acestui festival, oferta culturală este amplă: târguri de carte în aer liber, expoziţii de arhitectură, proiecţii de filme, concerte live de blues şi jazz, seri de poezie, dezbateri şi ateliere de pictură şi desen dedicate copiilor. Unul dintre evenimentele de marcă ale Festivalului STRADA DE C`ARTE va fi “Rampa de Jazz şi Poezie”, în colaborare cu Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER), care va aduce în faţa publicului scriitori consacraţi, dar şi voci ale noului val de poezie. “Rampa de Jazz şi Poezie” va prezenta, în fiecare seară, de la ora 19.30, un show de poezie, blues şi jazz cu Dan Mircea Cipariu & Mike Godoroja & Blue Spirit, Ioana Crăciunesc & Maria Răducanu, Florin Iaru & Mihai Iordache & Sorin Romanescu, Miruna Vlada & Berti Barbera& Nicu Patoi, Bogdan O. Popescu & Marcian Petrescu & Trenul de noapte, Traian T. Coşovei & Garbis & Capriel Dedeian, Ion Mureşan & Eugen Suciu & Mircea Tiberian & Ionuţ Bogdan Ştefănescu. “Este cel mai important desant poetic din ultimii ani, în care oferim publicului bucureştean un stand cu cărţi de poezie, blues şi jazz, cu CD-uri şi audio-book-uri, cu lecturi publice ale unor nume importante ale ploeziei româneşti contemporane. Sunt convins că poezia va rezona cu bucureştenii şi că vom avea un public de calitate”, a declarat Dan Mircea Cipariu, coordonatorul programului “Rampa de Jazz şi Poezie”. AgenţiadeCarte.ro este partenerul media al evenimentului. Mai multe detalii puteţi găsi pe www.stradadecarte.ro RAMPA DE JAZZ ŞI POEZIE este un proiect în cadrul celei de-a doua ediţii a celui mai mare festival cultural în aer liber al Bucureştiului, STRADA DE C’ARTE, organizat de Biblioteca Centrală Universitară “Carol I”, şi care se va desfăşura între 21-29 septembrie 2012. RAMPA DE JAZZ ŞI POEZIE (coorganizator: Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România – APLER) este un spaţiude lecturi publice şi de promovare a cărţii de poezie, blues şi jazz, cu următoarele puncte de interes: Pavilionul de Carte de Poezie, Blues şi Jazz, unde vor fi vândute şi lansate cărţi, CD-uri, audiobook-uri de poezie, blues şi jazz (fără taxe de participare pentru...

Alexandru Cristian – O carte despre impostură

Ce este impostura? Este prezentă în lume? Impostura este acţiunea prin care un om ia un loc ce i se cuvine altui om. Din multitudinea de imposturi prezente în lume, consider că cea mai gravă este impostura intelectuală. Nu te poţi juca de-a intelectualul. Un intelectual se formează greu şi se dezvoltă şi mai greu. Mărturisesc tristeţea cu care am citit cartea lui Marius Ghilezan, ImpostURA-despre snobism şi puterea falsului. Cartea este scrisă pe un ton sarcastic,  jovial, critic, este scrisă cu putere. Revolta interioară este provocată nu de modul de a scrie ci de tema expusă. Oare societatea noastră este plină de impostori? Oare sângele vărsat de la Revoluţie este o jertfă în zadar? Sângele uscat nu ne mai glăsuieşte nimic, nu ne mai tresare nici o emoţie. Veleitarul este simbolul societăţii actuale, acesta are tupeu şi inhibă prin tenacitate, spune Marius Ghilezan. Veleitarul umblă după aprecieri, elogii. Este ambiţios şi ignorant. Veleitarul este personajul arhetipal al cărţii lui Marius Ghilezan. Impostor prin excelenţă acesta îşi măsoară performanţa doar prin kilometrii de tupeu, ne avertizează trist autorul. Societatea română este plină de impostori. Avem academicieni fără opere, biserici pline de negustori şi nu de preoţi cu har, medici care nu mai respectă jurământul lui Hippocrate din Cos. Între mirare sardonică şi tristeţe am citit această carte. Factorii de mediu influenţează impostura în special în societăţile aflate în tranziţie, ne spune autorul cu un fin simţ sociologic. Minciuna cu cât este mai mare cu atât e mai credibilă spunea Goebbels. Marius Ghilezan încearcă să demascheze minciuna, parvenirea şi falsitatea din societarea românească. Distrugător al măştilor veneţiene, autorul ne avertizează ca impostura naşte o lume a subumanului, a dedublării, a minciunii, a schimonosirii, a parvenirii. Civilizaţia modernă decapitează simbolul în opinia lui Marius Ghilezan. Cred că societatea modernă va ajunge să se autodistrugă pentru că decapitează pe lângă simbol şi trecutul. Cine nu cunoaşte istoria este condamnat să o repete, spunea marele Nicolae Iorga. Cartea aceasta este de-a râsu-plânsu, vorba marelui Nichita Stănescu, cu un ochi râdem cu altul plângem. Râdem la scrisul vital şi prietenos al autorului şi plângem la crunta frescă a societăţii. Fiecare om are patru faţete: cea pe care o arată, cea pe care o simte, cea care crede că este adevărată şi cea adevărată, ne...

Alexandru Cristian – Lectura, un virus salvator

Când spunem cuvântul virus ne gândim la boală şi chiar la moarte. Este un cuvânt terifiant, dătător de mari spaime. Mă gândeam zilele acestea dacă din multitudinea de viruşi prezenţi în lumea biologică  există unul care să nu ne facă rău. Vă spun sincer nu am găsit. Anumite obiceiuiri ale omului sunt numite vicii sau reflexe condiţionate. Un viciu bun este un oximoron ciudat. Expresia un virus sănătos este amuzantă pentru marea majoritatea a oamenilor. Reflectând, mi-am adus aminte de puterea curativă  a unui viciu  lectura. Lectura are o putere greu de cuantificat. Citind te dezvolţi, te întregeşti, te hrăneşti cu lucruri utile. Pentru a deveni un viciu bun sau un virus sănătos lectura are nevoie de trei elemente. Primul element este imboldul. Imboldul sau voinţa de a citi se dezvoltă încă din copilărie. Acest element trebuie să fie  o parte a educaţiei unui om. În loc să lăsăm copilul să se joace ore nemăsurate, îi limităm timpul şi îi adăugăm puţin câte puţin acest microb al cititului. Al doilea element este dorinţa de a cunoaşte. Acest element apare odată cu înaintarea în vârstă şi apariţia unor noi semne de întrebare. Copilul descoperă lumea, oamenii, casa, totul din jurul său este necunoscut. Pentru a cunoaşte are nevoie de cunoaştere, iar această cunoaştere o dobândeşte citind. Al treilea element este virusarea. Odată format obiceiul acesta, virusul lecturii pătrunde în minte şi inimă şi nu mai lasă aceea fiinţă umană decât în momentul trecerii în altă lume. Acest virus este mortal pentru ignoranţă şi necunoaştere dar în acelaşi timp  este un panaceu pentru lumea în care trăim. Pentru a trăi în această lume plină de atât mister, revelat forţat de către  tehnologie, trebuie să ne alimentăm cu multă cunoaştere. Înţeleptul este cel care doreşte să descopere mai mult, ignorantul este cel care ştie totul avant la lettre. Sábato spunea că viitorul ignoranţei este imens şi de temut. Pentru a evita acest viitor trebuie să cunoaştem cât mai mult. Cum putem cunoaşte? Citind. Lecturile unui tânăr nu trebuie să fie obligate, forţate. Jorge Luis Borges spunea că lectura nu trebuie forţată, ea trebuie simţită şi chiar chemată. Borges era împotriva lecturilor obligatorii. A citi de plăcere este o expresie pe care mulţi o consideră învechită. Plăcera face parte din fiinţa umană, este...

Alexandru Cristian – Sensul lecturii în lumea postmodernă

Am intrat într-o nouă eră, era informaţională. Fluxul masiv de informaţii domină lumea. Factorul K ( cunoaşterea ) este  în viziunea lui Alvin Toffler elementul central al lumii actuale. Fără cunoaştere nu poţi evolua, fără evoluţie eşti marginalizAt de  jocul  istoriei. Lumea postmodernă este o lume  a păcii, conflictele distrugătoare şi hecatombele întâmplătoare sunt de domeniul arhivei. Arhetipul acestei noi lumi este tehnologia. Sábato spunea că lumea a intrat într-un delir tehnologic. Motorul acestui fenomen este computerul împreună cu  toate funcţiile sale, iar modul de exprimare al acestui delir este internetul. Minune a tehnologiei sau dezastru al omenirii? internetul este invenţia tehno-informaţională cea mai contestată  a istoriei. De-a lungul istoriei toate invenţiile au fost contestate, trenul era considerat un vehicul periculos şi aducător de moarte chiar dacă rula cu viteze foarte mici. La începutul secolului al-XIX-lea unii medici au declarat că omul nu poate respira la o viteză de 40 km/h, o viteză care multora în prezent li se pare una de melc. Internetul este un depozit informaţional unic în istoria lumii. Toate bibliotecile lumii de la Marea Bibliotecă a  Alexandriei la cea a Marilor Moguli din India şi  până în zilele noastre la Biblioteca Congresului sunt cuprinse în această uriaşă magazie virtuală. Rolul internetului este din ce în ce mai pregnant, lumea se raportează la acesta ca la un oracol. Oracolele lumii antice au fost înlocuite cu Oracolul Google. Veridicitatea presupusă a internetului esta dată de o singură caracteristică, uriaşa masă informaţională. Cantitatea covârşitoare topeşte calitatea şi distruge toate elementele veridice. Oamenii au ajuns să se trateze sau să se roage virtual. Nu contest puterea internetului sau calitatea sa. Acesta ar trebui să fie folosit ca un dicţionar sau un compendiu, acesta trebuie să fie un auxiliar. Internetul nu trebuie să înlocuiască procesul continuu de acumulare de cunoştiinţe sau mai grav să devină procesul  fundamentării educaţiei socio-culturale. Baza trebuie luată din cărţi iar cu  ajutorul acestui compendiu virtual să ne clarificăm anumite lucruri. De ce susţin că internetul nu este veridic? Pentru că este creat de om iar acesta este imperfect din naştere. În natură singurele  lucruri veridice sunt natura însăşi, existenţa umană şi a lui Dumnezeu. A citi este o datorie a omului faţă de mediul înconjurător. Primul efect pe care cititul îl are asupra unui om...

„Ay, Cuba!”, lansare de carte pe ritmuri de salsa

Vineri, 21 septembrie, Curtea Veche Publishing   lansează o  carte pe ritmuri de salsa.  Prin acest eveniment îşi propune să redea spiritul Cubei, aşa cum este el surprins în volumul Ay, Cuba! O călătorie socio-erotică de Andrei Codrescu. Acesta va avea loc în clubul Salsa for You din București (B-dul Nicolae Bălcescu, nr. 3) începând cu ora 21.00 și va fi urmată de o petrecere cu muzică din Cuba. Despre Andrei Codrescu şi cartea sa vor lua cuvântul Ioana Avădani, Simona Chițan și Elena Stancu. Volumul „Ay, Cuba!” este rezultatul călătoriei de zece zile pe care Andrei Codrescu, angajat la National Public Radio din Statele Unite ale Americii, a realizat-o împreună cu reputatul fotograf David Graham pe această mereu fascinantă și misterioasă insulă. Motivul călătoriei a fost vizita istorică a Papei Ioan Paul al II-lea pe pământ cubanez, din 1998. E un pretext și un prilej pentru cei doi de a-și pune laolaltă resursele și mijloacele, realizând acest portret al unei națiuni, aflată perpetuu pe muchia istoriei și a politicii, care i-a surprins și încântat pe cititorii americani, induși timp îndelungat în eroare de ideologii atât de dreapta, cât și de stânga. Cei doi au trecut dincolo de prejudecățile adeseori meschine ale americanilor despre Cuba și au legat cu oamenii de pe insulă relații directe, nesubminate de nicio preconcepție....

În curs de apariție la Editura ICR. Album Aurel Bulacu

„Bulacu a debutat cu motive figurative voit banale, prin tatonarea intimității casnice (…), a întâlnit apoi, muzeal, armurăriile, a bifat teme mito-culturale (Ciclopul, Oglinda, Metamorfoza etc), și-a adjudecat câteva prezențe animaliere (oaia jupuită, capul de berbec, taurul coridei provensale, peștele, melcul, fluturele). Treptat, corpul uman va deveni un ordonator central de semnificații. De la imaginea cuplului cu trupuri prizoniere a zăbovit, incantatoriu-rabelaisian, asupra torsului feminin (în cea mai recentă decadă). Dar specificul corpo-realității lui este tranșarea: relicvele-rest se dovedesc, la nivel plastic, mai locvace.  (…) Fragmentarea corpului creează supraîncărcarea de sens a părții detașate. O mână tăiată, intruzivă imaginii, devine elementul-titlu mână, cum știau și suprarealiștii.  “ – Aurelia Mocanu „Corpul feminin apare în variate ipostazieri, de la unele primitiviste, amintind de idolii preistorici ai fertilității, până la cele de o tulburătoare, proaspătă senzualitate definită prin curbele pline ale desenului și semnalele cromatice, fie interne, fie, dimpotrivă, delicate. (…) Actul iubirii nu lipsește din iconografia autorului. Aurel Bulacu are o contribuție importantă la detabuizarea reprezentărilor erotice în arta contemporană românească. “ – Adrian Guță Aurel Bulacu (n.1947, Craiova) a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din București – secția grafică, avându-i ca profesori pe Vasile Kazar, Ion State sau Iosif Molnar. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și doctor în Arte Vizuale (cu lucrarea Legitimarea graficii militante între retorism și eficiență). În anul 2004 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer. Aurel Bulacu: album Editura Institutului Cultural Român 2012 ediție bilingvă (română-engleză) Monografie coordonată de Aurelia Mocanu Concepție grafică: Claudia Tache Texte critice: Aurelia Mocanu, Doina Pădulean, Adrian Guță Versiune engleză: Samuel Onn 286 p. ISBN...

Celebrii soldaţii de teracotă se vor plimba prin România

Ministrul Culturii, Puiu Haşotti, a anunţat recent că România ar putea găzdui în anul viitor  cea mai mare expoziţie itinerantă pe care a organizat-o China vreodată şi cea mai mare expoziţie temporară pe care România a găzduit-o vreodată. Este vorba de 100 de soldaţi din faimoasa armată a soldaţilor din lut, însoţită de încă vreo sută de artefacte din epoca bronzului din China. Epoca bronzului în China este una de o extraordinară însemnătate şi din punct de vedere artistic de o spectaculozitate deosebită. (…) Cred că, dacă vom organiza această expoziţie, România va deveni un pol, un centru de atracţie pentru vizitatori nu numai din România”, a declarat Haşotti, menţionând că evenimentul ar urma să aibă loc în mai – iunie 2013. El a precizat că statul român va trebui să suporte cheltuielile pentru achiziţionarea vitrinelor speciale pentru conservarea şi securitatea obiectelor. Celebrii soldaţi de teracotă descoperiţi lângă Xian, capitala provinciei Shaanxi, situată în nordul Chinei, de către un ţăran în 1974, în timp ce săpa o fântână, aparţin dinastiei Qin Shi Huang, prima de după reunificarea Chinei, cu 221 de ani înainte de Cristos. Misterul arderii şi îngropării a 5000 de soldaţi de lut lângă mormântul primului conducător chinez rămâne...