Narcis Dorin Ion – Carol al II-lea. Între datorie şi pasiune. Însemnări zilnice. Vol. V (1946-1948)

Volumul al cincilea al lucrării “Între datorie şi pasiune” conţine însemnările zilnice ale lui Carol al II-lea dintre 1 ianuarie 1946 şi 31 decembrie 1948. La începutul acestei perioade, Carol se afla încă în Brazilia, la Rio de Janeiro, şi pentru această vreme el a consemnat în caietele sale eforturile depuse pentru a obţine aprobările necesare în vederea trecerii în Europa, cu scopul de a fi mai aproape de ţară. Deoarece lipseşte caietul nr. 11 I, pentru perioada cuprinsă între 11 decembrie 1946 şi 4 decembrie 1947, nu putem cunoaşte cum a reuşit să ajungă în Portugalia, la Estoril, şi de asemenea nu ştim data plecării sale din Rio. Dar, deoarece la 5 ianuarie 1948 el a consemnat că: “de trei luni de când suntem în Portugalia”, putem deduce că au plecat din Brazilia la sfârşitul lunii septembrie şi începutul lui octombrie 1947 şi, mai mult chiar, din însemnarea din 5 octombrie 1948, “Azi s-a împlinit anul de când, după atâta vreme, am sosit, din nou, pe scumpul nostru pamânt al Europei”, rezultă că la 5 octombrie 1947 au pus piciorul pe continentul nostru. În perioada pentru care lipseşte caietul cu însemnări în viaţa lui Carol a avut loc o schimbare pe care, în anii anteriori, el o tot anunţa ca posibilă: căsătoria cu Elena Lupescu (Duduia). Nu putem cunoaşte detaliile acestui eveniment, aşa cum le-a consemnat el în caietul amintit, dar din însemnările ulterioare aflăm că el a avut loc în ziua de 3 iulie 1947. La fiecare 3 iulie, Carol şi Duduia aniversau căsătoria lor. S-a păstrat şi o fotografie a celor doi miri. La Rio nu au făcut şi cununia religioasă, negăsind, probabil, un preot ortodox acolo. Cum ţineau ca să fie cununaţi în religia ortodoxă, de un preot român, acest lucru a avut loc în ziua de 18 iulie 1949, la Estoril. După stabilirea la Estoril şi-au cumpărat o casă acolo, pe care au renovat-o, şi în ea au locuit până la moarte. De la Estoril, Carol al II-lea a urmărit evenimentele care aveau loc pe plan internaţional şi, mai ales, pe acelea care aveau loc în România. A consemnat în însemnările sale ştirile ce le avea despre situaţia din ţară, privind: începutul comunizării, arestările din rândurile opozanţilor noilor guvernanţi impuşi de armatele sovietice în...

Managementul cultural, un sport extrem în România

Dorina Cioplea   A fi manager cultural în România anului de graţie 2012 înseamnă a fi sinucigaş, masochist, puţin dus cu capul şi extrem de idealist. Cu atât mai mult când instituţiile statului îţi întorc spatele şi îşi strâng mai bine la gură punga bugetelor, luându-l pe „n-am” în braţe. Şi atunci la cine să apelezi? De unde să atragi fonduri? Pentru că inclusiv, sau mai ales, pentru cultură este nevoie de bani. Convingerea unor companii private să sponsorizeze este utopică şi numai perseverenţa sinucigaşului căruia nu îi reuşeşte din prima te ajută să găseşti acul în carul cu fân şi cele câteva companii dispuse să investească în spirit. Ce mai înseamnă să fi manager cultural în România? Ne pot răspunde câţiva oameni, puţini la număr, care şi-au bătătorit spinarea, fundul şi obrazul de la şuturi şi palme, dar care mai au puterea să se bucure şi să zâmbească la finalul unui lucru bine făcut. Nu m-am decis să scriu despre managementul cultural în România ca sport extrem doar pentru a atrage atenţia. Multora probabil nu li se va părea interesant subiectul. „Ce atâta cultură?” Nu scriu despre asta nici pentru că sunt amatoare de sporturi extreme sau pentru că, supărată că nu am dormit bine noaptea trecută, m-am decis să îmi vărs oful pe cineva. Am ales acest subiect pentru că, de la eveniment cultural la eveniment cultural, eforturile de organizare devin tot mai dispera(n)te, absurde şi sfidează orice urmă de normalitate. Iar rezultatul, adică realizarea unor produse şi evenimente culturale de calitate, educarea şi hrănirea spiritului şi bunului gust al publicului, promovarea adevăratelor valori şi scoaterea lor, măcar din când în când, din întunericul uitării şi din intimitatea cercurilor închise, lasă rece exact pe cei pe care ar trebui să-i entuziasmeze. Nu mă pot numi manager cultural, dar vorbesc „din interior” şi cred că pentru mulţi oameni nu e greu de imaginat că aceasta este realitatea. Ceilalţi sunt fie naivi, fie indiferenţi. Rămân la fel de sinucigaşă, masochistă, dusă cu capul şi idealistă, pentru că aleg în continuare să cred că hrănirea spiritului este mult mai importantă decât îmbuibarea corpului şi alimentarea mizeriei care, într-o măsură mai mică sau mai mare, ne aşteaptă pe toţi după un colţ. Prefer să merg în direcţia opusă! AGENŢIA DE...

Expoziţie dedicată Hertei Müller, la Muzeul Nobel: Pandantivul rece al vieţii

Expoziţia „Pandantivul rece al vieţii” care se deschide marţi 2 octombrie la Muzeul Nobel din Stokholm cuprinde o colecţie de documente, imagini şi videoclipuri din viaţa Hertei Müller şi din cercurile literare în care aceasta a activat. Acestora li se adaugă câteva manuscrise originale din cărţile scriitoarei şi exemple de poezii pe care laureata Premiului Nobel le-a creat folosind cuvinte şi imagini tăiate din ziare şi reviste. Expoziţia este completată de documente extrase din dosarul de urmărire întocmit de fosta Securitate pe numele Hertei Müller. Muzeul Nobel este situat în capitala Suediei, Stockholm, în aceeaşi clădire cu Academia Suedeză şi Biblioteca Nobel. Instituţia îşi propune să ofere informaţii despre Premiul Nobel, laureaţii acestuia şi despre viaţa fondatorului premiului, Alfred Nobel (1833-1896). Muzeul, inaugurat în primăvara anului 2001, la 100 de ani de la acordarea primelor Premii Nobel, organizează expoziţii, proiecţii de film, spectacole de teatru şi dezbateri pe teme de ştiinţă şi...

Norman Manea merită Premiul Nobel pentru Literatură

Norman Manea merită Premiul Nobel pentru Literatură. În acest sens, Cristian Alexandru, colaborator  al magazinului de cărţi Bookiseala.ro, a iniţiat o petiţie online. Prin acest demers  salutar, pe care-l susţinem şi -l promovăm,  încercăm să coagulăm energiile celor care consideră că şi literatura românească merită Nobelul. Prin încăpăţânarea de a promova un scriitor fără anvergură,  elita intelectuală a pierdut ani de zile. Comitetul de la Stokholm premiază autorul care a produs cea mai  remarcabilă operă idealistică, aşa cum Alfred Nobel a lăsat prin testament şi nu genialitatea, cum ar crede mulţi particulari ai scrisului de la noi. Valorile umanismului nu se confundă cu rictusul mahalalelor, obsesia pentru o idee, cu melancolia balcoanelor, crezul într-un ideal, cu înfloritura textului. E mult mai mult. Norman Manea a plecat în exil, la fel ca mulţi intelectuali care au reuşit să cultive şi să promoveze marile idealuri ale umanităţii. Pentru opera sa a primit medalia “Literary Lion”;  The National Jewish Book Award; Premiul internaţional Nonino pentru Opera omnia; „Médicis Étranger” ; Ordinul Meritul Cultural al statului român; ” Ordre des Arts et des Lettres „, în titlu de Comandor, al statului francez. Norman Manea este, din 2006, membru al Academiei de Artă din Berlin, Din 2011, este membru de onoare al faimoasei instituţii britanice Royal Society of Literature. Recent i s-a decernat importantul premiu „Nelly Sachs”, pentru ţinuta morală a scrierilor sale. Rămâne singurul scriitor de origine română cu şanse reale pentru a câştiga Nobelul pentru literatură, această obsesie a intelectualilor români de azi care nu pot ieşi din paradigma „rezistenţei prin cultură.” Un Premiu Nobel pentru România  ...

Alexandru Cristian – Un Premiu Nobel pentru România

Propun o petiţie pentru a susţine candidatura marelui scriitor Norman Manea la Premiul Nobel pentru Literatură. Despre acest mare scriitor Mario Vargas Llosa, laurerat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2010, spune că „este un scriitor superb care scrie fără resentimente sau amărăciune”. Marele scriitor american Philip Roth spune că Norman Manea este un scriitor care luptă împotriva „deraierii omenescului însuşi”. Romanele sale sunt admirate de cititori din toată lumea dar şi de mari scriitori. Este o datorie a culturii noastre să-l susţină pe Norman Manea la câştigarea unui premiu de care am fost văduviţi de-a lungul istoriei noastre în agitatul secol trecut. În cărţile sale Norman Manea tratează mari teme ale umanităţii dar şi ale secolului trecut: teama, angoasa, spaima, Holocaustul, nazismul, comunismul, fascismul, degradarea umană. Pentru a semna petiţia, dă click aici: http://www.petitieonline.ro/petitie/un_premiul_nobel_pentru_romania-p46710146.html Autor: Alexandru...

D. Uricariu, director al ICR New York

Încep schimbările de substanţă în ICR.  Doina Uricariu, una dintre cele mai remarcabile poete românce, cu mare experienţă de editor şi de coordonator de programe culturale, o fină cunoscătoare a artei dramatice, realizatoare de albume ale sculptorilor şi pictorilor români, Palatul Cotroceni fiind o bijuterie publicistică a anilor 2000, va ocupa postul ocupat de Corina Şuteu.Este o alegere bună pentru că scriitorul român cunoaşte bine New York-ul şi viaţa sa artistică, locuind de mai mulţi ani acolo. Nu a făcut niciodată vreun compromis, fiind o personalitate puternică şi greu de stăpânit. În plus este monarhistă, cărţile sale fiind adevărate bijuterii memorialistice a dinastiilor europene. Doina Uricariu a scris nouă cărţi de poezie, fiind laureata mai multor premii. Deşi a debutat încă din anul 1977, cu Vindecările, un volum care nu convenea regimului „sănătos” de atunci, nu a scris niciun vers de admiraţie faţă de clanul Ceauşeştilor, aşa cum o făceau alţii. La scurt timp i-a apărut „Jugastru sfiala” (1977), „Vietăţi fericite” (1980), Natură moartă cu suflet (1982), Mâna pe fată (1984), Ochiul atroce (1985), Institutul inimii (1995), tradusă recent şi în germană, Puterea Leviatanului (1995) După revoluţie a coordonat editura Universalia, publicând o serie de nume de referinţă. La Polirom i-a apărut recent două volume: Maxilarul inferior şi Scara leilor. Numirea pe post a apărut în ziua în care a terminat de tipărit albumul de picturi al lui Vlaicu Ionescu....

Presa suedeză îl declară pe scriitorul Norman Manea demn de Premiul Nobel

Romanul Întoarcerea huliganului, primul titlu al scriitorului Norman Manea tradus în limba suedeză, a fost întâmpinat încă din primele zile de la apariţie cu recenzii entuziaste în principalele cotidiene naţionale şi locale din Suedia. Criticii suedezi au evidențiat „virtuozitatea” (Svenska Dagbladet), „măiestria” (Göteborgs-Posten) şi „complexitatea” (Aftonbladet) romanului, „o capodoperă” (Nerikes Allehanda) care îi dă scriitorului român şanse să acceadă la Premiul Nobel pentru Literatură (Tidningen Kulturen, Dagens Nyheter, Borås Tidning). Mai multe publicaţii se declară surprinse de apariţia târzie a lui Norman Manea pe piaţa suedeză de carte, lăudând totodată iniţiativa 2244. Editura suedeză 2244 a fost înfiinţată în 2011, sub umbrela grupului editorial Bonniers, şi este specializată în literaturile din jurul Mării Negre. Editura pregăteşte deja publicarea unui al doilea volum de Norman Manea, romanul Vizuina. Volumul Întoarcerea huliganului a apărut în limba suedeză cu sprijin prin programul TPS al Centrului Cărţii şi a fost tradus de Lars-Inge Nilsson şi Dan Shafran – o traducere caracterizată de presă ca „bogată în nuanţe” (Sydsvenskan) şi „minuţios realizată” (Borås Tidning). Întoarcerea huliganului a apărut în 2003 în limbile română şi engleză, bucurându-se de o primire entuziastă în România şi Statele Unite. Între timp, cartea fost tradusă în peste zece limbi şi a primit numeroase distincţii, printre care Premio Napoli (2004), Prix Médicis Ètranger (2006) şi Nelly-Sachs-Preis (2011). SURSA...