Cartea în lanţuri. De ce? Pentru că se fură

Dacă iei Intercity de la Bucureşti la Galaţi poţi avea un bonus de lectură, numai că volumele sunt prinse în lanţuri. Iniţiativa de a oferi o destindere culturală a avut-o Bookland care a realizat un parteneriat cu CFR. De ce e cartea în lanţuri? Explică organizatorii proiectului în Romania-Insider, o publicaţie pentru ex-paţi. Având o experienţă similară în vagoanele de tramvai, când 80 % dintre exemplare au fost furate încă din prima zi, au hotărât să zăbrelească fiecare carte, pentru a nu mai putea „călătorii” înspre destinaţii neprogramate. La fel s-a întâmplat şi la Metrou, între staţia Dristor şi Nicolae Grigorescu, unde surplusul de cultură a „luat-o la picior.” O emisiune interesantă despre furtul de cărţi, pornind de la personajul lui Martin Page,...

Cum se măsoară valoarea? În kile de orgoliu sau în puncte ISI?

Turcescu şi-a restrâns cogeamitea platoul, la vitrina din Calea Victoriei. Deh, nu mai sunt finanţatorii săi la putere. Luni seara l-a adus pe Mircea Cărtărescu, în calitate de victimă, cu doi avocaţi: Liiceanu şi Patapievici. Nu înţeleg de ce scriitorul de box-office avea nevoie de justificări publice. Omul a scris mult. Bine sau prost, judecă timpul. Ce i-a deranjat a fost acuza formulată de ziarul Cotidianul.ro. Cum că în construcţia imaginii sale, ICR a betonat aproape un milion de euro. „Nu e mult” a sărit Liiceanu. Nici eu nu cred că e o sumă uriaşă, dar sunt totuşi nişte bani acolo.  Asta în timp ce majoritatea scriitorilor români plătesc ca să li se publice cărţile. Vădit enervat, patronul editurii Humanitas a comparat investiţia în promovarea scriitorului cu cea din bârnele Nadiei Comăneci. Eh, nici chiar aşa. Gabriel, ai sărit calul! Nadia e un campion olimpic neegalat încă. Iar barele de la Oneşţi n-au costat, baş, atâta. Pe Nadia o ştie o planetă întreagă, pe când pe Mircea doar câteva sute de librari, las, de la mine, poate mii. 10.000 de exemplare în Germania e ca şi cum ai câştiga campionatul de juniori pe un Land. Nu putem compara performanţele Nadiei cu ale lui Cărtărescu, chiar dacă ne place să ne imaginăm, noi, „intelectualii lui Băsescu”,  planetari. Unul dintre liberali, Bogdan Duca, sesiza existenţa a 350 de kilograme de orgoliu în platou.  Nu în kile ar trebui măsurată calitatea intelectuală. Ci în punctele ISI. Dar şi acolo pauză. Filozoful, care tot îl invocă pe Noica, lipseşte din  Panthenonul academic al lumii. Dar e ţâfnos şi plin de aroganţă faţă de acuzatorii lor publici, mulţi dintre aceştia, trebuie să recunosc, de o calitate îndoielnică. Grupul Patapievici, Liiceanu, Pleşu a pierdut puterea. Niciun dezastru. E legal şi moral ca noii guvernanţi să-şi impună oamenii în structurile de stat. Loserii pot continua în spaţiul privat, fără nicio împotrivire. Că doar acolo se măsoară mai bine performanţa. Sub pălăria banilor publici, orice piţifelnic se poate considera manager. E timpul ca piaţa să decidă: cine merită soclul. Apropos, încă nu pricep care sunt unităţile de măsură ale valorii. Mi se spune că Mircea Cărtărescu a vândut peste 500.ooo de volume în România. Ok. La un nivel comparabil este şi Casa Regală. Nu am auzit pe...

Mo Yan, laureatul premiului Nobel pentru literatură, 2012

Mo Yan (să taci)  s-a născut în 1955 la Gaomi, în privincia Shangdong, Mo Yan, cu figura sa în formă de pară, cu părul cărunt, este recunoscut pe plan internaţional, multe dintre scrierile sale fiind traduse în limbi de largă circulaţie. În Franţa l-au publicat edituri prestigioase, ca “Seuil” sau “Actes Sud”, cu “Beaux seins, belles fesses” (2004), o vastă frescă istorică descriind China secolului al XX-lea, pornind de la un portret de familie, “Le Maître a de plus en plus d’humour” (2005), “Le Supplice du santal” (2006), “Quarante et un coups de canon” (2008), “La Dure Loi du karma” (2009) şi “Grenouilles” (2011). În această din urmă carte, autorul critică cu duritate politica fiului unic, subiect încă foarte se nsibil în China. Nu mai puţin prestigioasă este editura “Einaudi”, care îi tipăreşte volumele în Italia. Mo Yan este un pseudonim, care înseamnă “A nu vorbi”, numele său real fiind Guan Moye. În română s-a tradus doar o singură carte: Sorgul roşu. În pregătire, tot la Humanitas: Obosit de viaţă, obosit de moarte În 1966, în timpul Revoluţiei Culturale, Mo Yan a fost considerat unul dintre “elementele duşmănoase” şi dat afară din şcoală. La 20 de ani, a intrat în Armata Populară de Eliberare şi şi-a putut relua studiile, obţinând licenţa în 1991, la Universitatea din Beijing. Opera lui cuprinde 80 de romane, eseuri, nuvele. Primul său roman, “Radis de Cristal”, a fost publicat în 1981, dar consacrarea i-o va aduce “Clan du Sorgho”, ecranizat sub numele “Sorgul roşu” de Zhang Yimou, în 1986, film de mare forţă expresivă şi poetică, ce a putut fi vizionat şi în...

Elena Radu, Horst Schmidt, Cristiana Glavge – Atlasul antropologic al Banatului de sud-est

Din Atlasul antropologic al Banatului , realizat de cercetătorii Elena Radu şi Cristiana Glavce, şi publicat la Editura Academiei Române, am aflat că bănăţenii au o conformaţie brahicefalică ce dă aspectul de cap turtit, caracteristică specifică de regulă popoarelor mongoloide (turci, mongoli, laponi). Spre deosebire de craniile germanilor sau nordicilor, care sunt lungi şi înguste, bănăţenii au capul mare, cu cranii late, mai puţin înalte şi feţe late. Predominante la populaţia studiată sunt nasurile lungi şi relativ largi. Ca înălţime, bănăţenii se situează pe locul doi după ardeleni, având o statură mijlocie spre înaltă. Cristiana Glavce este directorul Institutului de Antropologie „Francisc I. Rainer” al Academiei Române. Ea s-a născut în 1939 în localitatea Gurghiu, din judeţul Mureş, într-o familie de intelectuali: tatăl avocat şi mama antropolog Order Atlasul antropologic al Banatului de sud-est Preţ @ RON39,00 Qty: Adauga in cosul de...

PREMIUL NOBEL PENTRU LITERATURĂ 2012: MO YAN

Mo Yan („Nu vorbi”) este pseudonimul scriitorului Guan Moye. Nascut in 1955, in provincia Shandong din estul Chinei, Mo Yan publica prima povestire in 1981 (Chunye yu feifei — Potopul din noaptea de primavara). in 1985 ii apare prima opera de dimensiuni mai mari, Ridichea stravezie (Toumingde hongluobo), care se bucura de un mare succes. Devine celebru in China prin Sorgul rosu (Honggaoliang jiazu), publicat in 1987. La notorietatea autorului contribuie cunoscutul film din 1987 al lui Zhang Yimou, Sorgul rosu (Honggaoliang), castigator al Ursului de aur la Berlin in 1988, care se bazeaza pe primele doua capitole din textul lui Mo Yan. Scriitorul a publicat mult in ultimii douazeci de ani, peste optzeci de povestiri si peste zece romane. Printre cele mai cunoscute romane ale sale se numara: Cantecele usturoiului din Paradis (Tiantang suantai zhi ge, 1988), Tara bauturii (Jiu guo, 1993), Sani bogati si fese mari (Fengfu feitun, 1995), Patruzeci si una de bombe (Sishiyi pao, 2003), Oboseala de viata, oboseala de moarte (Shengsi pilao, 2006) etc. Mo Yan a dobandit multiple premii nationale si internationale (printre cele mai recente, in 2008, se numara Premiul „Visul din pavilionul rosu” al Universitatii Baptiste din Hong-Kong si Premiul Newman pentru literatura chineza), fiind unul dintre mai apreciati scriitori chinezi...

Luaţi urma banilor, funcţiilor, onorurilor. A treia scrisoare către Dorin Tudoran

Liviu Antonesei   M-am întrebat şi m-am tot întrebat ce anume cauzează iubirea aceasta fără de margini – nici măcar a bunului simţ! – ale unor oameni şcoliţi, unii cu opere remarcabile, ale unor „intelectuali fini şi subtili”, faţă de un ins incult şi grobian, care ar face o figură cu mult mai bună pe puntea unui vas sau într-o tavernă portuară. Fiind vorba despre persoane atît de dichisite la minte, de bună seamă că am evitat explicaţiile prea la îndemînă, simple, dacă nu chiar simpliste, ajungînd la nişte fantezii cu vagi aere psihanalitice – atracţia pe care o exercită forţa brută (ba chiar şi brutală!) asupra spiritelor rafinate, procesul de identificare cu cel care simbolizează puterea etc. M-am trezit chiar interpretînd aceste acte de servilism pur prin prisma celebrei metafore a „scepticului şi barbarului”. M-am mai gîndit şi la capacitatea intelectualului de a se iluziona pentru o cauză, iluzia fiind uneori atît de mare încît ajunge să identifice cauza cu o persoană care a subtilizat-o şi încă fără prea mare rafinament. Acum, mi-au trecut fanteziile acestea ce tindeau să devină sistem şi sînt de acord că explicaţia din articolul tău, de la care am plecat la drum, este mult mai exactă: „Termenul care a fost golit total de sens este cel de intelectual public. Pagubele provocate de gazetari arvuniţi sînt o glumă pe lîngă distrugerile nucleare produse de armata ” publicilor. Prin public, asemenea intelectuali înţeleg datul în stambă – la lumina zilei şi din bezna nopţii – după cum le dictează interesul personal, tentaţiile puterii sau, în cazul unora dintre ei, probabil spaima de a nu fi şantajaţi”. În ultimele două rînduri identifici motivaţia scurt şi clar. N-am mare lucru de adăugat decît acela că, în cazul unora, cele trei motive merg foarte bine toate împreună, în cazul altora fiind îndeajuns două sau chiar unul singur! În fond, toate trei sînt ipostaze ale interesului, cel material grosso modo, cel legat de participarea, fie şi indirectă, la exercitarea puterii, cel de imagine şi/sau faţadă. Este suficient să facem lista funcţiilor, poziţiilor şi sinecurilor de care au beneficiat membrii grupului şi modul clientelar în care şi-au distribuit între ei diversele avantaje, ca lucrurile să devină de claritatea cristalului. Dacă mai căutăm şi pe site-ul Finanţelor să vedem ce instituţie,...

„Suntem victime ale Marelui Manipulator” – susţine scriitorul Marius Ghilezan

„Omului îi e frică de junglă pentru că s-a născut încătuşat. Cine dictează că nu trebuie să eliberăm fiara din noi? Poate am putea fi, graţie inteligenţei, regii junglelor, dar părinţii civilizaţiei au stabilit demult că fiinţa umană se poate emancipa doar în ţarcul strâmt al regulilor civilizaţiei. Eu cred că orice individ la naştere este înzestrat cu gena războinică, doar că anturajul, canonul, arbitrajul marelui Manipulator fac să înmoaie naturelul simţitor dar înţepător din fiecare. Crede-mă ca scorpion simt mai bine pornirile primare”, afirmă scriitorul Marius Ghilezan, într-un interviu acordat Andrei Rotaru de la Agenţia de carte. vorbind despre ultimul său volum: Medi, cu ochiul...