Herta Müller: „Românii au încercat să fure Nobelul de la nemţi”

După surpriza de la Oslo, prin care scriitoarea germană de origine română Hertha  Müller obţinea Premiul Nobel, presa din ţară şi din străinătate continuă să comenteze în termeni extrem de elogioşi opera sa. De la revoluţie încoace numele ţării noastre nu a mai apărut pe prima pagină a marilor ziare ale lumii. Reuters: “O cronicară a brutalităţii dictaturii a obţinut Premiul Nobel”e titlul agenţiei de ştiri. ‘Scrisul meu s-a referit întotdeauna la felul cum apare o dictatură, cum poate apărea o situaţie atunci când o mână de oameni puternici domină o ţară, iar ţara dispare şi rămâne numai statul’, declara Herthe Muller la conferinţa de presă, imediat după efectuarea anunţului de către comitetul de la Oslo. CNN: “Scriitoarea germană, a cărei muncă este legată de forţa şi umilinţa vieţii dintr-o dictatură, a fost recompensată cu Premiul Nobel pentru literatură.” The Washington Times: “Puţin cunoscuta Herta Mueller, născută în România, care a fost persecutată pentru criticile la adresa regimului comunist, a opţinut Premiul Nobel pentru literatură”. The New York Times: Nobelul câştigat este văzut ca un omagiu adus celei de-a 20-a aniversări a dărâmării comunismului. Ea a fost persecutată în România, ţara sa de baştină, pentru descrierea critică a vieţii din spatele Cortinei de Fier”. Kölner StadtAnzeiger: „premiul Nobel nu e doar o distincţie literară. Ci şi una politică, iar cinstirea Hertei Müller s-ar întemeia deopotrivă pe însuşirile estetice şi pe tematica politică a cărţilor ei”. Times New Roman: Primul interviu dat unui site românesc: “românii au încercat să fure Nobelul de la nemţi. Probabil că următorul pas era să-i schimbe seria de la şasiu şi să-l vândă prin Rusia sau Ucraina, vreunui milionar fără pic de talent literar.” Conferinţa sa de presă: „În România, lumea nu prea mă place. Poate că există unii cărora le plac cărţile mele, dar eu, ca persoană, nu le sunt foarte simpatică. Cel mai probabil se întâmplă asta pentru că eu continui să spun lucruri despre România care deranjează, dar care trebuie spuse.” TAZ: „este o excelentă cronicară a vieţii cotidiene într-un regim dictatorial. Literatura germană se dovedeşte a fi mai interesantă decât s-a crezut, că mai obţine un premiu Nobel, după Guenter Grass şi austriaca Elfriede Jellinek.” : „a izbutit să menţină trează memoria regimurilor dictatoriale răsăritene, punând la bătaie forţă poetică şi...

Dorel citeşte Liiceanu

...

Bookfest 2009-cele mai vândute cărţi

Editura ALL – „Cele mai frumoase locuri din Europa“ . Europa civilizaţiei occidentale, a renaşterii şi a iluminismului, a urmelor paşilor marilor personalităţi, cu toate bogăţiile naturale, din nord până în sud, cu obiceiuri şi datini, toate sunt cuprinse într-un album care nu prea are o identitate şi un discurs epic, dar bine realizat. Editura Nemira – „Pistolarul“ de Stephen King – 720 de exemplare. Stephen King nu mai are nevoie de recomandări. orice scrie se vinde. Volumul lansat recent de Nemira prezintă povestea lui Steve, care la varsta de nouasprezece ani, s-a hotărât să scrie o poveste similară cu cea din Stâpanul inelelor de J.R.R. Tolkien. Westernul legendar regizat de Sergio Leone, Bunul, răul şi urâtul, şi un poem de Robert Browning, Childe Roland to the Dark Tower Came, l-au inspirat să scrie “ceva ce continea sentimentul de aventură şi magie din seria lui Tolkien, dar pe fundalul western aproape absurd de măreţ al lui Leone”, o epopee de o “măreţie apocaliptică”, spun cei care l-au citit. Editura Humanitas – „Jurnal“ de Oana Pellea O incursiune enigmatică în spatele scenei, dar şi o nostalgică privire spre zările înalte, unde Amza, tatăl ei, distrează cu siguranţă heruvimii ne propune Oana Pellea, într-un “Jurnal”, de o surprinzătoare valoare literară. Actorul a urcat pe singura scenă care nu o cunoştea. Cea a cărţii. Şi a păşit cu solicitudine şi grandilocvenţă. O recomandăm de citit în zilele toride de vară. Editura Tritonic: “Ultimul Papa” de Luis Miguel Rocha. “Ultimul Papă”, al tânărului autor portughez Luis Miguel Rocha, are toate ingredientele necesare unui ospăţ de la care care n-ai mai pleca. Respectând reţeta acestui gen literar, de unii contestat, de alţii considerat new-wave, romanul se desfăşoară, cum altfel, în jurul unui mister. Cel legat de moartea Papei Ioan Paul 1. Pontiful care a stat pe scaunul de la Vatican doar 33 de zile. O ziaristă din Londra, Sarah Monteiro, primeşte un misterios pachet cu nişte înscrisuri şi o cheiţă. De aici nebunia. Planurile sunt întretăiate. Acţiunea te ţine cu sufletul la gură. Papa este găsit mort în pat. Ca în Dan Brown, un om îşi dă duhul în faţa unui tablou. Blitz. Urmează urmăriri ca-n filme. Secvenţele se succed. Apare în scenă Raphael, un agent dublu care este recomandat de tatăl ziaristei. Aşa...

Dom’ profesor, vine „twitteratura” peste noi. O fi „Sfârşitul lumii?” – întreabă acesta

Se pot scrie romane pe twitter? Oh, nu ar zice filologii noştri care sunt atât de aproape de new means of communication ca dracu’ de Dumnezeu. Pentru că America e ţara tuturor posibilităţilor, în toamnă, celebrul grup de edituri Penguin, va publica volumul “Twitterature”. 75 de romane şi piese clasice sunt rezumate în limbajul telegrafic folosit pe Twitter, datorită a doi tineri de Universitatea din Chicago. Proiectul îndrăzneţ e pentru culturalizare în masă. Astfel încât şi cei care nu ştiu ce e „Iliada„, să afle în 140 de semne. Decât să se depună praful în bibliotecă, parcă ar fi mai bine ca tânărul să fie agăţat cu cârligul twitter. Întrebaţi pe orice profesor de filo’ ce-i twitteratura şi el va crede că vă bateţi joc de...

Martin Page a venit la Bookfest să aducă o nouă poveste

Recunoscut ca o valoare a literaturii moderne, încă de la vârsta de 25 de ani, când a avut un succes enorm dată cu apariţia cărţii “M-am hotărât să devin prost”, Martin Page a fost ieri în Târgul Bucureştilor să ne spună poveşti despre adormit vigilenţa. Umflat cu pompa publicităţii, răsfăţat de media şi de cultura Recunoscut ca o valoare a literaturii moderne, încă de la vârsta de 25 de ani, când a avut un succes enorm odată cu apariţia cărţii “M-am hotărât să devin prost”, Martin Page a fost ieri în Târgul Bucureştilor să ne spună poveşti despre adormit vigilenţa. Umflat cu pompa publicităţii, răsfăţat de media şi de cultura Mcdonaldizării, pare o gogoaşă fără miez. Ioana Pârvulescu l-a prezentat ca oe un scriitor tânăr care disecă realitatea. Stilul său prinde. E tonic, direct,aşezat în realitate, inspirat din trăirile oricărui occidental. În epoca vitezei, 150 de pagini sunt recomfortante pentru mizantropi sau fetele bătrâne. Pentru aceştia scrie Martin Page. Şi scrie bine.   “- Tocmai am avut un accident, zise el. – Ah, ce tip de accident? – intreabă medicul Zetkin. – Un accident cu realitatea. Mai mult decât agresiunile, bolile şi accidentele de maşină, realitatea este marea furnizoare de răni, pagube şi suferinţe.” Cum şi le-a rezolvat Virgile, descoperiţi singuri....

„Dor de Eminescu“ cu Ion Caramitru la Montreal și Toronto

În perioada 30 iunie – 2 iulie 2011, recitalul „Dor de Eminescu“ susținut de actorul Ion Caramitru acompaniat de clarinetistul Aurelian-Octav Popa va fi prezentat în Canada, în cadrul unui turneu care va cuprinde reprezentații la Montreal (joi, 30 iunie, ora 20.00, Pavillon d’Entrepôt) şi la Toronto (sâmbătă, 2 iulie, ora 19.00, Dante Alighieri Academy – sala Auditorium). Turneul este organizat de Institutul Cultural Român, prin Direcția Români din Afara Țării, în parteneriat cu Asociația ROCADE din Montreal și este dedicat comunității românești de peste ocean. Acesta este un spectacol inedit, care include selecţiuni din manuscrisele de poezie, proză şi filosofie ale marelui poet. Grosul operei lui Eminescu se afla în celebra lui ladă cu care umbla pe unde se muta şi în care îşi ducea caietele şi notaţiile lui, şi care acum, în sfârşit, au fost tipărite prin sistem digital, facsimilate de către Academia Română. Mărturisesc că am avut o participare fundamentală la acest proces, pe durata mandatului meu la Ministerul Culturii. – Ion Caramitru. Stilul contribuţiei mele muzicale în acest spectacol imaginat de Ion Caramitru este de sorginte simfonică şi este ca o fereastră către poezie. Nu este o ilustraţie ci un discurs aparte. Artele sunt orgolioase, nu se aseamănă, dar se pot intâlni dacă ajung la acel nivel superior al bucuriei împărtăşite. – Aurelian-Octav Popa Parteneri: Librăria Pagini Românești din Montreal și Acasă – ziarul românilor din Canada SURSA...

Apă pentru elefanţi, acum în cinematografe

Filmul „Apă pentru elefanţi”, realizat dupa celebrul roman al autorei Sara Gruen, rulează acum la Cinemateca Union, de pe strada Ion Câmpineanu nr.21.  Un film  cu Robert Pattinson, Christoph Waltz, Reese Witherspoon în regia lui Francis Lawrence.   Sara Gruen – Apă pentru...