Cum să fii rezident ICR la Londra?

Doar până la 1 februarie 2010 se mai pot depune dosarele celor interesaţi să se înscrie la concursul pentru rezidenţă  Attic Arts al Institutului Cultural Român de la Londra. Programul se adresează profesioniştilor români din diferite discipline umaniste şi oferă 4 rezidenţe pe an, cu durata de 2 luni, în garsoniera mansardată a Institutului. Rezidenţii vor propune un proiect care va fi ulterior prezentat la Institut sau în alte spaţii din Marea Britanie. Attic Arts este primul program de rezidenţă în Londra destinat exclusiv profesioniştilor români care activează în următoarele domenii: arte vizuale, curatoriat şi critică de artă, muzeologie/muzeografie; muzică şi muzicologie; jurnalism; traduceri; cercetare şi documentare; arhitectură, urbanism şi design; literatură şi critică literară; dans, artele spectacolului, film şi critică de specialitate; patrimoniu cultural; management cultural; ştiinţe sociale (economie, psihologie, relaţii internaţionale, drept, ştiinţe politice, sociologie, filozofie, istorie şi istoria ideilor etc.) Programul oferă rezidenţilor următoarele oportunităţi: să iniţieze şi dezvolte un proiect în colaborare cu Institutul Cultural Român din Londra să exploreze mediul cultural londonez să fructifice contactele pe care le au cu profesionişti britanici din domeniile respective şi să stabilească unele noi să contribuie la poziţionarea Institutului Cultural Român ca partener pentru producătorii şi operatorii culturali britanici Proiectul Attic Arts a fost lansat în noiembrie 2006. Până în prezent au obţinut rezidenţa Tudor Andrei (violonist), Andreea Vălean (dramaturg), Ioana Nemeş şi Maria Farcaş – grupul Liste Noire (design interior), Dragoş Olea (manager cultural), artiştii vizuali Matei Bejenaru, Aneli Munteanu, Aura Bălănescu, Ramona Poenaru, Peter Szabo, David Şandor, Carmen Dobre şi Vlad Nanca, curatorul Alina Şerban, scriitorul Jean-Lorin Sterian, dramaturgul Peca Ştefan şi regizorul de teatru Ioana Păun. Informaţii privind procedura de înscriere, documente necesare şi criterii de eligibilitate la:...

Ţicnelile scriitorilor celebri

Dacă Marcel Proust 1871-1922) a scris toate cele şapte volume ale amplei lucrări „ În căutarea timpului pierdut” într-o cameră căptuşită cu plută, Proust fiind alergic la praf şi nu suporta statul în curent, nu deschidea niciodată uşa sau geamul. George Bernard Shaw (1856-1950) a conceput multe dintre operele sale majore într-o baracă din  grădina sa din Herfordshire, care trebuia să fie rotită în timpul zilei.  Jack Kerouac (1922-1969) a redactat întregul volum „On the Road” pe un manuscris lung de 40 de metri, compus din bucăţi de hârtie lipite una lângă alta. Recent, Mircea Cărtărescu a adus în atenţia publicului tabieturile unor scriitori români. În „De ce iubim femeile„, spunea la un moment dat că cititorul îi poate afla ţicnelile sale la pagina 176. Dus de valul scrisului, nu realizezi că aceea este ultima pagină a cărţii. Ion Creangă corecta într-un butoi de apă, mărturisesc memoriile celor apropiaţi. Povestea Pulii a scris-o la maturitate, după o serie de eşecuri în dragoste. Mihai Eminescu fuma trei pachete de ţigări pe zi, iar Ion Barbu consuma cocaină. Nichita Stănescu scria mereu sub influenţa lui Bachus. Eliade, în epoca lusitană a carierei sale, se epuiza prin lupanare şi nu mai avea chef de scris. Emil Cioran, aflat la Paris, mărturisea că nu mai avea verva „copleşitorului plictis de a bea cu oricine, dobândit din Transilvania,” dar şi că şi-a scris toate cărţile îndopându-se cu stimulente, cafea şi tutun. „De când îmi sunt interzise, „producţia” mea a căzut la pamânt”, recunoştea în perioada de abstinenţă. Mateiu Caragiale evoca în jurnalul său perioada neagră a şederii sale berlineze, când datorită eşecului relaţiei cu o divă şi a lipsei stipendiilor de la „ăl bătrân,” s-a apucat de băut lichioruri şi mult vin. Literatura sud-americană a sedus lumea. Mulţi îi citesc pe autorii de forţă, dar puţini ştiu tabieturile lor. Garcia Marquez îşi concepea marile opere numai îmbrăcat în general. Vargas Llosa are un program fix. Dimineaţa ia micul dejun cu soţia, alta decât Mătuşa Julia, după care se plimbă o oră prin parc, fără ca şi consoarta să aibă voie să spună ceva. Gândeşte strategia editorială, iar în timpul zilei o aşterne pe curat, nimeni neavând voie să-i stea alături. Celebra  a conceput primul manuscris al cărţii Harry Potter într-un bar, bând ceai de...

„Dumnezeu mi-a dat o viață lungă”

Români, Dumnezeu mi-a dat o viață lungă. De Crăciun și Anul Nou, din țară sau din exil, m-am adresat de zeci de ori vouă, părinților și bunicilor voștri. Oricare a fost împrejurarea istorică prin care am trecut, am considerat că cea mai mare valoare a României sunteți voi, oamenii ei, de la cei mai mici până la cei mai în vârstă. Țara noastră a ajuns într-un punct important al istoriei ei. Suntem în NATO și în Uniunea Europeană, am atins un anume grad de democrație, libertate și prosperitate. Am început să cunoaștem, din nou, gustul dezvoltării și binefacerile ei. Alegerile libere sunt fundamentul democrației. Dar ele sunt utile doar dacă aduc o guvernare mai bună, pentru ca țara să se dezvolte. Criza economică, prezentă în întreaga lume, ne îngrijorează, de aproape doi ani încoace. Anul 2010 pare să aducă semne mai bune, iar o administrare competentă va putea feri țara de multe neajunsuri. Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre. Ei toți au fost călăuziți de simțul datoriei, de curaj si de altruism. Vom pierde respectul și încrederea lumii față de România dacă vom continua să ne abatem de la aceste idealuri. Crăciunul și Anul Nou sunt ocazii în care familia fiecăruia se adună pentru a se bucura împreună de iubire, gânduri bune și grija unuia față de celălalt. Vă transmit tuturor afecțiunea mea și a Casei Regale. Familia mea a fost, în anul 2009, în prima linie a vieții publice, susținând sute de acțiuni în țară și în străinătate. Anul viitor vom fi prezenți în București și în întreaga țară, precum și în Europa și lumea întreagă, încercând să aducem un viitor mai bun românilor. Vom fi mereu alături de voi, păzind valorile Statului și ale națiunii noastre. Așa să ne ajute Dumnezeu! Mihai I Castelul Săvârșin, 26 decembrie...

Englezul, îndrăgostit de România

„De-a lungul căii fermecate”, aşa s-ar putea traduce recenta carte apărută în Anglia:  „Along the Enchanted Way”, a autorului William Blacker, britanic care în anul 1990 a descoperit frumuseţile României. Atât de profundă i s-a părut ţara mănăstirilor pictate şi a pălincii, încât stă mai mult de jumătate de ani într-un sat de lângă Sighişoara. Are şi un copil: „jumătate român, jumătate ţigan”, cum îi place să spună. Munceşte la câmp, treieră, ară mica sa proprietate. Vorbeşte româneşte foarte bine. Reporterii unui ziar central l-au descoperit la în satul în care localnicii îi zic „Uica Uliam”. A scris o carte mai bine apreciată în Anglia decât toată campania: „Land of choice”. Până şi coperta are motive populare româneşti. O recomandăm editurilor...

Lecturi urbane în metrou

Mai mulţi bloggeri, stimulaţi de civika.ro, au demarat un proiect de culturalizare în masă. Iau de la edituri cărţi, aflate în stoc, şi care nu se vând, şi le oferă participanţilor în trafic. Proiectul, zic organizatorii, este susţinut de Metrorex. Iniţiativa a avut destul succes în străinătate. Aici, ce îi pe de gratis, să fie primit! Câţi dintre cei care le-au primit se pun şi citesc? Ideea cu organizarea unei biblioteci subway nu poate fi decât o glumă. Mâine, vezi tuciurii cu ele la colţ de stradă. Aşa ceva merge într-o capitală europeană, nu într-una în care mai există votanţi cumpăraţi cu litra de mălai. Oricum e un început care merită susţinut. Foto: Andu...

Se caută „cititori celebri“

Mai multe asociaţii de tineret, cu sprijinul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional,  au lansat campania   „În căutarea cititorilor celebri“. Aceasta se desfăşoară în parteneriat cu librăriile Cărtureşti, Librăria Humanitas Online şi Asociaţia „Ginger Group“. Proiectul-pilot are ca scop promovarea lecturii printr-o serie de dezbateri pe tema lecturii şi a cărţilor, printr-o campanie de afişe itinerante în 11 principale oraşe din ţară, prin concursuri atractive. Este destinat în primul rând tinerilor. S-a lansat şi un site: www.cititoricelebri.ro. La ora actuală, un român citeşte în medie o carte pe an. Piaţa cărţii este doar de 60 de milioane de euro. De cincisprezece ori mai puţin ca în Franţa. Compania Pizza Hut a lansat în urmă cu vreo cinci ani în SUA o celebră campanie pentru şcolari. Rezultatul a fost o creştere de 15% a cititorilor adolescenţi. La noi puţine companii se implică în promovarea...

Pleşu a dat titlul cărţii lui Şimonca: „Pot să vă mai enervez cu ceva?”

Redactorul şef al „Observatorului cultural”, Ovidiu Şimonca, a lansat, la Sala de lectură a Teatrului Act, una dintre cele mai cuprinzătoare cărţi de interviuri cu personalităţi publice româneşti. Livius Ciocârlie, unul dintre protagoniştii volumului „Pot să vă mai enervez cu ceva?- interviuri între vehemenţă şi emoţie„, a venit direct de la Aeroport, pentru a vorbi despre lumea complexă din carte. Aşezat, cu vorbe măsurate, a elogiat îndrăzneala ziaristului pe care l-a descoperit la BBC, cu mulţi ani în urmă, de a enerva prin „vorbă domoală”. Însuşi autorul a mărturisit că titlul i-a fost inspirat dintr-un interviu cu Gabriel Liiceanu, în care l-a întrebat chiar aşa: „Pot să vă enervez?”, iar Andrei Pleşu a dat ulterior un titlu la un comentariu de-al său chiar aşa, probabil reuşind chiar să se enerveze. Emoţionant a fost momentul în care Mihaele Spineanu-Frank, cu un zâmbet ca al Nicoletei Frank din anii tinereţii, ne-a evocat personalitatea colegiului de „Opinie studenţească” şi de „Monitor”, de pe vremea când autorul lucra ca ziarist la Iaşi. După ce a zis un banc la care asistenţa nu prea s-a prins, Alexandru Hâncu, fostul său coleg, a prezentat pasaje din carte. „Am impresia că ne urcăm într-un tren”, a spus cineva. Atomosfera deschisă, colocvială a fost marcată şi de prezenţa doamnei Carmen Muşat şi a domnului Bedros Horasangian, mereu pregătit cu o poveste. Păcat că Antoaneta Ralian nu a fost lăsată de medici să iasă din casă. Dar este în excepţionalul volum, cum demult nu am mai avut în literatura română. Cartea a apărut la Editura Cartier. Gentil cum îl ştim, autorul a mulţumit revistei „Observatorul cultural,”  fără de care nu ar fi fost posibilă apariţia...