Autoarea seriei „Harry Potter”, acuzată de plagiat

J.K. Rowling, autoarea seriei „Harry Potter”,  se confruntă în aceste zile cu un proces de mai multe milioane de lire sterline, intentat de autorul britanic Adrian Jacobs. Acesta susține că în faimoasele aventuri ale vrăjitorului Potter se regăsesc idei din cartea sa „The Adventures of Willy the Wizard”. Jacobs acuză faptul că „Harry Potter and the Goblet of Fire”, publicată 13 ani mai târziu, este o replică fidelă a cărții sale mai sus menționate. El susține că a utilizat concepte și teme precum închisori de vrăjitori, spitale și colegii cu mult înainte de apariția cărții autoarei lui „Harry Potter”. Rowling respinge acuzațiile, dar procesele de încălcare a legii drepturilor de autor nu i-au fost niciodată străine. În iunie 2008 a intentat un proces împotriva unui autor care a realizat o enciclopedie Harry Potter, susținând că respectiva lucrare nu corespunde conceptului central al operei Potter, informează Cotidianul.ro 18 Feb 2010 Harry...

E-book-urile vor cuceri România?

De Crăciun, America a fost cucerită de febra cumpărăturilor de e-book reader, acel suport electronic care poate cuprinde o bibliotecă. Kindle a fost cel mai dăruit cadou, în SUA, în luna decembrie şi tot atunci cei de la Amazon au decis să lanseze dispozitivul în peste 100 de ţări, inclusiv România. În Japonia există o invazie, practic aproape orice călător din metrou are un astfel de dispozitiv. Dacă preţurile de afară sunt între 250-300 de dolari, au apărut şi la noi primele dispozitive, Iriver, produse de sud-coreeni şi comercializate prin eMag. Până acum, conform datelor oferite de distribuitor, s-au vândut 200 de exemplare, epuizându-se stocul. Acestea au avut la pachet aproape o sută de poveşti celebre românilor, intrând în preţ. Cei care cumpără aparatul vor primi un card SD de 2GB pe care sunt salvate 101 cărţi în limba română, publicate la Editura Litera. Pe piaţa neagră se comercializează în ţara noastră şi modelele Sony PRS-505 şi Sony PRS 600.  Acestea au la fel de mare succes ca iriver Story Reader,  stocurile celor care le importă epuizându-se rapid. Preţul e undeva pe la 980 de lei, fără costurile poştale. Cititorii vechi de cărţi spun că nu pot renunţa la mirosul cărţilor tipărite, la răsfoitul paginilor şi la dezmăţul de a sta cu o carte în pat. Cei mai practici sau mai tineri zic că se pot adapta. Vor cuceri oare e-book-urile şi România? Rămâne să vedem ce daruri vor fi aduse de...

Laureata Societăţii Timişoara scrie în revista „22”, ca la „Scânteia”

Andrea Pora cere în „22”:  „Este timpul, susţin mulţi, să înceapă deratizarea presei în condiţiile de degradare morală în care a ajuns aceasta”, referirea la “bogătanii presei”, la “jurnalişti care şi-au vândut conştiinţele” şi îndemnul că aceştia “ar trebui scoşi la lumină aşa încât opinia publică să ştie ce hram poartă fiecare”, oricine îşi poate da seama că nu se poate face nici o departajare de textele semnate în “Scînteia” de la graniţa anilor ’40-’50 de către A. Toma sau S. Brucan, relevă o analiză de text în www.cotidianul.ro Andreea Pora a fost nominalizată recent la primirea Premiului Societăţii Timişoara, Alexandra Indrieş, pentru jurnalism civic, pe care-l va primi pe 11 martie cu prilejul comemorării Proclamaţiei de la Timişoara....

Cel mai bun răspuns la întrebarea: Este blogul literatură?

Cum era şi de aşteptat, articolul cu cele mai multe comentarii a fost: "Este blogul literatură? Cine validează?" Cel mai bun răapuns: Cine are talent, se face scriitor, cine are mai putin, se face critic, cine n-are deloc se face... blogger. Eu, unul, asa am procedat si am facut ce-am-mai-citit.blogspot.com (de pe adresa:...

Petre Pandrea – Brâncuşi. Amicii şi inamicii. Sociologia lui Brâncuşi

„E drept, pentru negustorii colecţionari, Constantin Brâncuşi avea o ură nestinsă, inspirată de zeiţa Eris (Ura), şi-i trata cu o brutalitate pitorească, condusă de dictonul francez à corsaire, corsaire et demi şi de unele datini de Gorj.Negustorii de obiecte de artă plastică, cu tarabă, i-au scos reputaţia de „ţărănoi”, de „incult”, de „cioban carpatin”, şi de „esoteric” care n-a citit în viaţa lui decât o singură carte, pe Milarepa, călugărul, filosoful şi tibetanul din secolul XI. Ei erau „civilizaţii” (cultivaţi cam după ureche), iar Brâncuşi era o gorilă carpatină preistorică.Războiul de guerilla se continuă până astăzi. (Petre...

Teatru:”Povestea pulii,” la Cafe DeKO

Marti, 23 februarie, Teatrul Tandem din Piatra Neamţ pune în scenă la Cafe DeKO, din Bucureşti, strada Smârdan, vestita poveste a lui Ion Creanga – POVESTEA POVEŞTILOR sau POVESTEA PULII, cum ştim toti că se mai numeşte. Povestea nu s-a publicat în timpul vieţii autorului, ci mult după. A fost scrisă în 1878 şi citită de autor la o şedinţă a societăţii literare Junimea, dar a fost tipărită mult după moartea scriitorului, în 1939, într-o ediţie de lux la Editura pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”. Pe timpul lui Ceauşescu a fost interzisă. Începînd din 1990 a fost reeditată de mai multe ori, tradusă în engleză şi franceză, însoţită de ilustraţii şi publicată şi sub formă de înregistrare audio. Manuscrisul poveştii se găseşte la Biblioteca Academiei Române. Povestea poveştilor e scrisă în stilul lui Creangă. Un ţăran semăna holda, când trecu Hristos şi Sfântul Petru. Fiind întrebat, Bădia, ce sădeşte de către Fiului lui Dumnezeu, a zis obraznic, fără a-l recunoaşte: „păi nişte pule”Atunci,Fiul lui Dumnezeu l-a blagoslovit şi i-a spus că „dacă pule sădeşte, pule să culeagă”. La vremea culesului, mirare mare. }n loc de p[pu;oi, puzderie de pule. „”Ţăranul iese cu ele la piaţă şi strigă în gura mare numele mărfii. O domniţă suavă se apropie şi-l ceartă pe precupeţ. Dar până la urmă îi dă 500 de lei şi pleacă la drum cu odorul ascuns. Ajunsă acasă, îl parfumează, îl înveleşte într-o batistă şi-l aşează într-o cutie aurită, pe care o pune într-o ladă. Într-una din zile, Popa o cheamă la un botez. Se chercheleşte şi-i vine dor de pulă.   Dar nu are obiectul cu ea. Dă să plece. Nu este lăsată de gazde. Atunci îl roagă pe ierarhul locului să-i aducă de acasă o cutie. Preotul încalecă degrabă şi pleacă la drum. Ajunge în casa domniţei, deschide lada, ia cutia şi pleacă. Obosit fiind se aşază sub un copac. de curiozitate deschide cutia.  „Vede coşgogemite mascara, învelită în bumbac stropit cu aromate… Atunci Popa, cuprins de mierare, începe a şuera. Şi cum se miera el şuerând, pula face zmâc în curul popei!…” Cum a scăpat popa prin rugăciuni, vedeţi piesa. Povestea pulii...

Nistorescu despre romanul lui Turcescu: „Nu depăşeşte confesiunea unei gâşte”

„După ce ani şi ani m-a tot tămâiat cu rolul jucat în evoluţia carierei sale, Robert Turcescu s-a întors pe neaşteptate. Ca la Ploieşti! Pentru că în clarificarea situaţiei de la “Cotidianul” am subliniat “contribuţia” sa majoră, junele fudul s-a întors mai să rupă lanţul. M-a trecut pe mine în fruntea listei de responsabili pentru închiderea ziarului, deşi foaia lui Ion Raţiu s-a oprit la tot atâtea exemplare la câte am găsit-o în august, când am preluat-o. Faptul că mi-am permis să subliniez rolul nefast jucat de Robert Turcescu la ziarul pe care l-a condus în perioada celor mai cumplite pagube l-a enervat peste măsură. Şi astfel, junele cu scăfârlia înecată în gel şi briliantină a găsit de cuviinţă să scrie că “îmbătrânesc urât”. Adică îl portretizez fără milă şi îi critic stăpânul politic, la care slujeşte cu sârg. Expresia nici măcar nu-i aparţine. Vine de pe scoarţa cerebrală a unui alt servitor al puterii, Dan Tăpălagă, un alt jurnalist cam de acelaşi calibru în materie de caracter, de profesionalism şi de slugărnicie. Deci “îmbătrânesc urât”, în vreme ce Robert Turcescu şi Dan Tăpălagă îmbătrânesc frumos. Zboară vertiginos spre copilăria presei! Amândoi fac parte din plutonul mitocanilor care folosesc cuvântul bătrân şi bătrână pentru toţi bărbaţii şi femeile trecute de 50 de ani, mai ales de la ţară. Ei nu ştiu că despre bătrâneţea unui om vorbeşti doar dacă eşti beat, dacă vrei să-l răneşti sau dacă n-ai la îndemână un ciomag să i-l trânteşti peste partea gânditoare. Cum îmbătrâneşte Robert Turcescu? În gel şi briliantină şi înfundându-se în incultura cu care a scăpat dintr-o pârlită şcoală de jurnalism. Când era tânăr, Robert Turcescu părea dedicat acestei profesii. Asta m-a şi determinat să-l promovez redactor-şef la Radio Total şi, mai apoi, să-l susţin pentru Europa FM. Numai că Robert Turcescu, în loc să evolueze, a devenit repede adversarul tuturor colegilor săi de la Europa FM. Asta l-a şi zburat din postul de redactor-şef al radioului. Atunci a venit, plângând, să-mi spună că aveam dreptate. S-a întâmplat cum i-am prezis. A pierdut şi emisiunea de la TVR, l-a lăsat şi nevasta şi l-au debarcat de la Europa FM! Plângea ca un copil că este un om nenorocit. Şi iar l-am încurajat. L-am luat la “Evenimentul zilei”, încercând să-l profilez pe...