Corneliu Coposu despre ce înseamnă o carte bună

„O carte bună o citeşti cu teamă de a nu frânge, la mijloc, gingăşia unei impresii. Cu grija de care împărtăşeşti o floare de păpădie,” Corneliu...

Scriitorul albanez Fahri Balliu, prezent la Bucureşti

Scriitorul albanez Fahri Balliu va fi prezent marţi, 4 mai, ora 13.00, la Muzeul Palatului Parlamentului (intrarea dinspre parcul Izvor), pentru a-şi prezenta cărţile apărute în România, fiinnd invitat de Editura Vremea. Vor vorbi Oana Manolescu, deputat din partea minorităţii albaneze din România, Marius Dobrescu, traducătorul volumului Panteonul negru, Ioan Stanomir, preşedinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, Bogdan Cristian Iacob, secretar al Consiliului Ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, Silvia Colfescu, director editura Vremea, Tiberiu Spuiu, traducătorul volumului Sinistra doamnă, de Fahri Balliu, apărut la Editura Humanitas Jurnalist dinamic, combativ, Fahri Balliu a lucrat ca redactor-şef al agenţiei albaneze de ştiri ATSH; este fondatorul ziarului 55 din Tirana şi al editurii cu acelaşi nume. Ca diplomat, a ocupat posturi în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Direcţia pentru diasporă, şi a lucrat la Ambasada Albaniei din Skopje. Este director executiv al Institutului de cercetări politice „Alcide de Gasperi”, căreia i-a pus bazele în anul 2000 şi care îşi canalizează preocupările spre integrarea europeană a Albaniei. De Fahri Balliu Panteonul negru Sinistra...

Primiţi cu excluderea din Uniunea Scriitorilor?

Dan Mircea Cipariu Al doilea m andat al profesorului Nicolae Manolescu la conducerea Uniunii Scriitorilor nu are veşti bune pentru breaslă. Vom pierde, cel mai probabil, Casa Monteoru-Catargi şi vom ajunge în situaţia unei organizaţii fără resurse şi fără prea multe evenimente capabile să ofere mai multă vizibilitate cărţii şi scriitorului român contemporan. Ana Blandiana, de Ziua Mondială a Cărţii şi Drepturilor de Autor, deplângea faptul că nici măcar de zilele internaţionale dedicate Scriitorului, Poeziei sau Cărţii nu se întâmplă nimic. Uniunea Scriitorilor e de nevăzut în a realiza proiecte de promovare de impact public şi mediatic pentru cei mai mulţi dintre scriitori. Statutul simbolic al scriitorului a fost pierdut şi receptarea sa ţine, de cele mai multe ori, de miracolul unor proiecte particulare duse până la capăt. Scriitorul român a fost exclus din programele de Bac şi opera sa înlocuită cu „competenţe lingvistice” prin care bietului elev i se inoculează treptat şi sigur ideea că literatura înseamnă ceva uscat, de tehnologie literară şi discursivă. Scriitorul român contemporan a fost exclus în ultimii ani  şi din finanţările publice. Mai nou, printr-un statut pe care l-a impus forţând limite juridice şi nedemocratice, un statut pe care nu l-am votat, profesorul Nicolae Manolescu e gata să-l excludă pe scriitorul român chiar şi din Uniunea Scriitorilor. O comisie specială, Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere, va putea face acest fapt posibil. Personal cred că e o greşeală de proporţii înfiinţarea acestei comisii. Cei care nu şi-au plătit cotizaţia sau au adus „prejudicii materiale şi de imagine” USR vor fi excluşi. În condiţii grave economice, să-l excluzi pe scriitor pe motiv de cotizaţie mi se pare o gravă eroare. Pentru că ar trebui să operăm, în primul rând, cu capitalul simbolic al scriitorului, opera sa, nu cu cotizaţia lui! USR ar trebui să devină o cultură organizaţională modernă care să scoată banii de cotizaţie din proiecte, din donaţii şi din sponsorizări. Pe urmă, această pedalare pe cotizaţie, 100 lei anual, pune şi probleme de eficienţă instituţională: ce oferă USR într-un an unui membru al său? În afară de ajutorul de înmormântare, mai nimic. Sunt lecturi publice, însă, limitate, iar suplimentul de pensie vine de la bugetul statului. Zilele trecute am trimis colegilor de USR un anunţ prin care mă recuzam din Comisia de...

Filip Florian cucereşte America cu „degetele mici”

Scriitorul Filip Florian va participa la festivalul internaţional de literatură PEN World Voices, la New York, în perioada 28 aprilie – 3 mai, potrivit Hotnews. Autorul va prezenta în cadrul unor lecturi publice şi mese rotunde atât primul său roman apărut în limba engleză în SUA, Degete mici/Little Fingers, publicat de Houghton Mifflin Harcourt în 2009, cât şi al doilea roman în curs de publicare la aceeaşi editură – Zilele regelui/The Days of the King, ambele în traducerea lui Alistair Ian Blyth. Centrul american PEN este una dintre cele mai vechi organizaţii internaţionale de literatură şi de drepturile omului. Fondat în 1921 ca urmare a problemelor etnice puse de primul război mondial, a fost condus pe rând de mari personalităţi precum Arthur Miller, Norman Mailer, Susan Sontag, Salman Rushdie. Organizaţia s-a luptat permanent contra cenzurii de orice fel din lume. de acelaşi autor: Zilele...

Recunoaşteţi eleva de liceu?

Inaugurată oficial la 22 aprilie la Literaturhaus din München,  expoziţia cu titlul: „Podoaba rece a vieţii” (Der kalte Schmuck des Lebens), dedicată laureatei Premiului Nobel pentru Literatură, este mai mult decât o simplă premieră, comentează Deutsche Welle. „Este tentativa, din capul locului foarte reuşită, ferită de riscul oricărei monumentalizări, de a vizualiza, de a face aproape palpabilă osmoza între viaţa trăită şi cuvântul scris, din care se nasc textele literare ale Hertei Müller”, comentează Rodica Binder. Herta Müller 1972, fotografie de bacalaureat. Artistul Ernest Wichner compune din fragmente de operă, fotografii din arhiva scriitoarei, a familiei şi prietenilor, a unor „rapoarte” conţinute în celebrul dosar „Cristina”, întocmit de Securitate sau a unor extrase din presă o dioramă în care se încadrează perfect scrierile Hertei Müller. Forţa privirii Dar, dacă după lectura textelor Hertei Müller, mai totdeauna se întîmplă să vedem lumea cu alţi ochi, după lectura caietului însoţitor al expoziţiei, a prefeţei scrise de Ernest Wichner, se produce o mişcare a privirii în sens invers. Documentele autobiografice, iconografia, fragmentele de text, asamblate şi expuse în cele peste 50 de pagini ale caietului, retrimit spre operă. În caietul program autoarea de Nobel exprimă distanţa dintre eul empiric şi cel literar, într-un posibil supra-ego, astfel: „Puntea ce duce de la copilul care păzea vacile în vale, pînă aici, în Primăria de la Stockholm, este ciudată. Îmi stau, ca de atîtea ori pînă acum, şi aici, alături.” Mărturisirea, citată în cuprinsul caietului, explică şi de ce scriitoarea, pe bună dreptate, îşi păzeşte cu străşnicie viaţa particulară de intruziunile indiscreţiei publice. Bildunterschrift: Großansicht des Bildes mit der Bildunterschrift:  Herta Müller şi fostul ei soţ Richard Wagner, în martie 1987, la centrul de tranzit din Nürnberg. Imagine din arhiva Richard Wagner, Fotograf: Matthias Müller-Wieferig Perfecta potrivire a textelor extrase din scrierile Hertei Müller, a unor poeme-colaj, cu elementele iconografice, cu documentele epocii, scoate din uitare vieţi, destine, fiinţe trecute în nefiinţă, victime ale samavolniciei, rezervînd concomitent publicului german ocazia de a se confrunta din nou,de astă dată şi prin destinul comunităţii germane din România, cu cele două dictaturi totalitare ale secolului XX, cu traume pe care nici măcar funcţia catharctică a literaturii nu le poate vindeca. Puterea prieteniei Un loc aparte îi revine în economia expoziţiei şi a Caietului, legăturii „fericite” dintre Herta Müller...

John Kennedy l-a plagiat pe scriitorul libanez Khalil Gibran

În mentalul colectiv al umanităţii a rămas celebră afirmaţia preşedintele american John Kennedy: „nu întrebaţi ce poate ţara voastră să facă pentru voi, ci întrebaţi-vă ce puteţi face voi pentru ţara voastră”. Se ştie din istoria comunicării politice că liderii americani au avut întotdeauna obişnuinţa de a „fura” expresii memorabile. Kennedy îl plagiase pe scriitorul libanez Khalil Gibran, care folosise îndemnul respectiv pentru a mobiliza cât mai mulţi libanezi împotriva stăpânirii otomanilor. Înaintea lui Kennedy, preşedintele Abraham Lincoln a reprodus celebra expresie „un guvern al poporului, din popor şi pentru popor” din prefaţa unei Biblii de secol al XIV-lea, precizează ediţia online a României libere. Khalil Gibran (1883 – 1931) a fost un poet, filozof şi artist de geniu libanez, născut într-o familie creştină. În 1894 a emigrat, împreună cu mama sa, în America, la Boston, unde şi-a continuat educaţia într-o şcoală de emigranţi, unde a lecţii de desen şi pictură. Dn 1905 a început să publice în diferite reviste new-yorkeze pamflete şi scurte povestiri în limba arabă. În 1908 a plecat la Paris unde a studiat timp de doi ani artele plastice şi unde i-a cunoscut pe Rodin, Debussy, Maeterlinck.  Întors în America, Gibran a continuat să picteze, să scrie şi să publice într-un ritm susţinut. În 1902, împreună cu Mikha’il Na’ima şi alţi scriitori, a fondat la New-York societatea literară al-Rabita al-Qalamiyya (The Pen Society), care va juca un rol determinant în renaşterea literaturii arabe. Opera sa poetică a fost tradusă în peste douăzeci de limbi, iar picturile şi desenele sale se află expuse în galerii celebre din lume. alte citate din opera lui Khalil Gibran: „Când inima îţi este un vulcan, cum crezi că ar putea să-ţi crească flori din palme?” „Cele mai puternice suflete s-au născut din suferinţe, cele mai puternice caractere sunt pline de cicatrici.” „Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine. Iubirea nu stapâneşte şi nu vrea să fie stăpânită. Fiindcă Iubirii îi e de-ajuns...

Codrescu a intuit: Hitler a jucat şah cu Lenin (dovada)

Printr-o alegorie de substanţă, Andrei Codrescu i-a găsit la o partidă de şah imaginar pe V.I. Lenin, babacul comunismului  şi pe Tristan Tzara, babacul dadaisimului, în ultima sa carte: Ghid dada pentru postumani . Alegoria urmăreşte, la bifucraţie, cele două căi ale lumii revoluţionare, scriam la apariţia volumului: Una spre crime, gulag şi dictatură a proletariatului şi alta spre spargerea canoanelor, libertate absolută şi desfrâu.”Dadaismul joacă pentru haos, libidou creativ şi absolut, comunismul pune energiile în slujba raţiunii, ordinii, a unei toximonii sociale care duc la crearea omului nou”, prezumă Andrei Codrescu, de la începutul eseului. Recent, o fotografie după o gravură care-i prezenta pe tânărul Adolf Hitler şi adultul Vladimir Ilici Lenin, jucând şah, acum o sută de ani, a fost publicată de către prestigioasa publicaţie britanică The Telegraf. Aceasta provine din colecţia privată a profesoarei evreice de artă a Furerului,  Emma Lowenstramm, care a mărturisit mai demult jocul, gravura având, de altfel, pe spate semnătura celor doi dictatori care au schimbat faţa lumii. Foto: BNPS În 1909, când se afla în casa renumitei familii evreieşti, Hitler era un jobbing artist, pictor începător. Acolo l-a cunoscut pe Lenin, aflat în exil, datorită acţiunilor sale antiţariste. La începutul celui de-al doilea război mondial, familia de evrei a fugit lăsând bunurile, inclusiv gravurile şi tabla de şah, femeii de serviciu. Acum stră-stră-nepotul servitoarei scoate la vânzare imaginea celor doi şahişti plecând de la suma de 40.000 Lire sterline.  Vânzătorul preferă să rămână anonim, după ce tatăl acestuia s-a chinuit o viaţă să probeze autenticitatea documentului, investind sume semnificative în expertiză. După cum se vede, Hitler juca cu piesele albe, fiind aproape de geam, iar Lenin, în penumbră, cu cele negre. Să probeze această mărturile că Lenin era agent german? se întreabă unii dintre specialiştii consultaţi de The...