Radu Aldulescu primeşte elogiul criticilor

Zilele trecute, la Muzeul Ţăranului Român, Radu Aldulescu s-a întâlnit cu fanii săi cu prilejul apariţiei celei de-a opta cărţi. Plecând de la un fapt real, a scris Ana Maria şi îngerii. Polirom a scos o ediţie cartonată, valoroasă, dar cam scumpă pentru buzunarele de acum ale românilor.  Criticul Dan Cristea Enache a ţinut să menţioneze de la început că dacă în poezie nu e importantă continuitatea, în proză da, iar „Radu Aldulescu are un stil inconfundabil.”  „Cu cât realitatea este mai rea cu autorul, cu atât romanele sale sunt mai bune.” Ana Maria şi îngerii reprezintă un experiment în opera aldulesciană. Deşi personajul principal este Ana Maria, căreia i se anunţă moartea doar în finalul cărţii, criticul consideră că mama ei Mariana este eroul de forţă al romanului. Medicii români descoperă boala fiicei şi nu scrobiţii doctori austrieci. Criticul Enache a spus că în sediul Polirom din Bucureşti, la etajul Vl, s-a consituit un mic fan club Aldulescu. Limbajul personajelor aldulesciene sunt preluate şi folosite în mod curent. Sunt aşteptaţi şi alţii să li se alăture. În finalul reuniunii, autorul a vorbit puţin: „Într-un oraş ca Bucureşti, Diavolul îşi face de lucru. ”  Pe scena reuniunii a urcat şi copilaşul Oanei Boca, directorul de PR al editurii...

Humanitas, încă mai are cititori fideli

Editura Humanitas trăieşte mai mult din acumulările anilor în care intelectualitatea era avidă de cunoaştere şi mai puţin din prezent. Încă mai are cititori fideli. Mai vinde Noica, Pleşu, mai nou Pillat. Mulţi cumpără cărţi de la această editură că e trandy. Există bucureşteni care au în biblioteci „Orbitoarele,” dar nu le citesc, sau cărţi ale lui Horia Roman Patapievici, fără a şti ce conţin ele. Sigur că Neagu Djuvara, atât de tonicul scriitor mereu tânăr, nu face parte din generaţia nouă, pe care venerabilul Liiceanu nu o vede. A avut ceva scriitori tineri. Pe unii i-a promovat, precum Ioana Pârvulescu, iar pe mulţi i-a abandonat.  Ce se mai ştie de trio-ul Mosora, Gavriluţiu, Rudoiu? Ultimul a mai publicat, dar în alte părţi. Talentatul Traian Radu Ungureanu, deşi avea colecţie proprie, a luat drumul portocaliu, uitând că era citit odată. Editura s-a mai scos cu volumele Hertei Muller pe care, până la Nobel, nu păreau interesante. Printr-o fentă a agentei literare, autoarea germană de origine română a fost smulsă de la Polirom. Şi „ceasul de apoi” al lui Dinu Pillat a ajuns datorită unei fente a fiicei autorului prigonit de regimul comunist. În schimbul unei cărţi proprii, Monica Pillat şi-a trădat angajamentul mamei făcut înainte de moarte cum că-i va da Silviei Colfescu manuscrisul spre publicare dacă acesta s-ar găsi. Şi s-a găsit şi a ajuns la Humanitas. Dreaptă recuperare, dar imorală procedura. Contează rezultatele… În topul vânzărilor Humanitas au rămas cei trei venerabili. Ce se va întâmpla în...

Scriitorii spanioli au dat o lecţie la Târgul de carte

Un scriitor spaniol a renunţat la un meci de fotbal pentru a fi prezent la dezbateri Rosa Montero a fost de departe cea mai distinsă, şarmantă, sigură pe ce spune, scriitoarea spaniolă, prezentă la Bookfest.  „De când mă ştiu pe lumea asta, mă ştiu scriind poveşti. La cinci ani am scris despre o serie de şoareci vorbitori” , spune autoarea cunoscutelor cărţi Inima infernului, Ziua inocenţilor, Stăpân iubit şi mai ales Povestea regelui străveziu. A mărturisit celor prezenţi că ea scrie prima oară în minte. Dacă se aşează la o coadă la ghişeul unei bănci şi vede că intră o femeie cu un copilaş de mână, se gândeşte că aceasta poate fi un ucigaş care din lipsă de bani să atace cu vreun pistol de apă, doar din nevoia de a face rost de bani. Rosa Montero nu scrie doar poveşti, chiar le spune şi le spune excelent. Citeşte mai mult > Dacă Montero spune mai plastic că „nu ea alege romanele, ci personajele o aleg pe ea”, în cărţile barselonezei Najat El Hachmi, de origine marocană, “acestea cos, fac de mâncare, ciorovăiesc”, aşa cum explica traducătorul Călin Alexandru care, totodată, a recunoscut că s-a specializat în limba română după ce a tradus “Ultimul patriarh”: “aşa am învăţat că există şliţ şi la fuste.” La standul Curtea veche zau apărut la un moment dat doi rockeri, căzuţi parcă dintr-un film cu Jimmy Hendrix: Florin Galiş şi Ray Loriga. Greu să-ţi dai seama care este „starul rock al literaturii europene”, aşa cum l-a descris New York Times pe autorul “Prânzului dezgolit,” în varianta contemporană. El, de fapt, şi recunoaşte influenţa beat  a operei sale. “Prefer să fiu slăbănog, decât să fiu celebru” (Jack Kerouac) scrie în deschiderea cărţii sale Căzuţi din cer. Dacă la un stand vecin Radu Aldulescu, un român care scrie la fel de bine şi acoperă acelaşi stil underground, dar care nu poate trăi din scris, îşi lansa noua sa carte, a unsprezecea, Ray Loriga era detaşat. Şi-a câştigat independenţa financiară încă de la primul roman “Días extraños”, tradus în zece limbi. Iar acum bate recorduri de încasări din dreptul de autor. Chiar dacă era mai puţin charismatic decât Montero, îşi ştia lecţia prezentării. Nu făcea mofturi la interviuri, precum autorii români. Nu întreaba la ce bun...

Un BOOKfest cum n-a mai fost

Târgul Bookfest încheiat la Bucureşti, atât dinspre cititori, cât şi dinspre edituri, a arătat ca regimul Băsescu. Aiureală, dezordine, diferenţe între cei mari şi cei mici, tonuri înalte şi performanţe joase, un Liiceanu încremenit în proiect, mult deasupra Hertei Muller, fireşte la talia din poster şi căderea în admiraţie pentru literatura de vampiri. Aşa s-au mai scos la bani şi editurile. De mulţi ani nu a mai fost aşa o bătaie de vânt prin conturile celor două tabere, pe deoparte ale zeului Mercur şi pe de alta ale apărătorilor de portofele. Totuşi, cărţile cu preţ redus s-au vândut, ceea ce ne arată că românul este interesat să citească. Scriitorii spanioli prezenţi la Bucureşti au dat probă de profesionalism. S-au ţinut de program, au stat de vorbă cu fanii şi-au povestit cariera şi operele cu o simplitate debordantă. În partea opusă, printre români, un Cărtărescu răcit, critici cu figuri şi editori deprimaţi. Doar Neagu Djuvara parcă îşi trăieşte a doua tinereţe. Şi are 94 de ani. Bookfest a mai arătat că publicul este la fel de conservator. Există oameni care merg drept la ţintă la standul Humanitas. Dacă înainte de a lua Nobelul, Herta Muller valora cinci lei, acum cărţile ei, pipărate la preţ, se vând bine. Acelaşi târg ne-a adus şi multe bizarerii. Nemira are o serie de cărţi ale  Rosei Montero. Deşi autoarea era prezentă la Bucureşti, vânzătorii, fiind solicitaţi  cu titlurile ei, te trimiteau pe site-ul editurii.  Organizatorii concertului lui Eric Clapton nu au catadicsit sau nici măcar nu s-au gândit să-l aducă pe starul rock la Bookfest pentru a-şi lansa propria Autobiografie. Doar câteva zeci de cărţi au luat drumul bibliotecilor personale. Surdina paşilor mici, obişnuiţi la asemenea eveniment, a fost spartă de Cartianu şi Codrin Ştefănescu. Aceştia au lansat cărţile ca pe stadion. Marketing de dragul marketingului nu ţine. Să-l mai chemi pe Stănculescu şi tot felul de securişti pentru a-ţi legitima discursul publicistic, asta arată ce nu eşti sigur pe ce ai scris. De public numeros s-au bucurat : Sorin Adam Matei & comp, Ion Cristoiu, Mircea Cărtărescu, Sandra Pralong & comp şi fireşte Petre Popescu, un autor de carieră. America l-a făcut ceea ce e. Altfel, ar fi fost în vreo gaşcă sau alta. Bookfestul de acum ne-a arătat cât de departe suntem...

„Idolii forului” anunţă sfârşitul intelectualilor enciclopedişti

O carte inedită s-a lansat ieri, 11 iunie, la BOOKfest: Idolii forului. Este un volum colectiv coordonat de Sorin Adam Matei. Zece dintre coautori au vorbit celor prezenţia la standul editurii Corint despre nevoia renunţării la modelul cultural de astăzi din România, cu personalităţi enciclopedice care se pricep la toate şi la nimic. Profesorul american de origine română, Sorin Adam Matei, a invitat audienţa să-şi îndrepte atenţia spre intelectualii care sunt profesionişti în domeniul său şi să renunţe la idoli. Marius Ghilezan a prezentat o pictogramă a realităţii de azi: „la standul unei edituri cu renume tronează o tripletă de autori, iar undeva jos, mică, Herta Muller priveşte impasibilă înălţimile...

Cărţi bune, reduceri puţine la Târgul de carte

Bookfest-ul de anul acesta nu  are reduceri prea mari. Titluri bune, preţuri pipărate. Dar, totuşi, nu poţi trece pe la Romexpo şi să nu iei ultima carte a  Hertei Muller sau „Pe vremea când vulpea era vânătorul.” Dacă Autobiografia lui Clapton merită banii, nu acelaşi lucru cu AC/DC, cam pipărat la preţ. 40 de lei. La intrare in Târg, în dreptul standului Corint, te întâmpină o piramidă cu multe cărţi albe şi un tânăr în Converşi pe copertă. E Dan Negru.Scriitorii spanioli aduşi de Institutul Cervantes sunt de mâna a doua. Culmea, Nemira, primul editor român al lui Rosa Montero, nu a adus cărţile ei la Târg. Un vânzător ne-a trimis la site, de parcă citorul ei doreşte să facă ….ceva virtual. Nu să cumpere cartea.  În acelaşi loc, poţi găsi Barnes la reduceri, iar pe Stephen King la preţuri diferite. Casa de carte a lui Nicolau, deşi în faliment anunţat, nu se predă. A şi luat de sub nas, editorului Tritonic, noul Gaiman: Cartea cimitirului. Pulberea de stele a aceluiaşi autor de succes a apărut la prima. Păi, şi editorii sunt români. Ca să nu mai zicem de agenţii literari, chiar dacă au nume nemţeşti. Tot la capitolul trădări se înscrie şi juna lui Pillat. După ce soţia marelui scriitor s-a înţeles cu Silvia Colfescu de la Vremea să-i publice postum manuscrisul (dacă se va găsi prin beciurile Securităţii şi s-a găsit n.a.), femeia cu pretenţii literare şi-a găsit datorită tatălui editorul pentru o carte care dacă nu ar fi fost Humanitas ar fi trecut neobservată. La Humanitas tronează tripleta: Liiceanu, Patapievici, Pleşu, iar într-un col mic şi Herta Muller. Deh, cine-şi face parte…Oricum, citorii celor trei au cam înţeles ce au avut de spus. Acum sunt doar note bibliofile, apărute de dragul de a apărea. Nimic cu valoare adăugată. Corintul are cel mai aerisit stand. Încă de la intrare îţi sar titlurile în ochi. Dinu Giurescu, o carte despre comunism, Idolii forului  şi Amintiri în alb şi negru. Micuţii cititori sar direct la Vraciul… Editura RAO a mai scos pe lângă noua ediţie a Codului lui şi Codul lui Oreste. Ceva despre ezoterism… Paralela 45 merge tot cu Manolescu. Postere mari, cărţi la discreţie… Dar se mai vinde Manolescu? Vellant a adus titluri noi, dar şi o...

„Autobiografia” lui Clapton nu prea a avut public

Mult aşteptata lansare a Autobiografiei starului rock Eric Clapton nu s-a bucurat de prea mulţi cititori la Bookfest. Alex Ravenco a vorbit despre cariera acestuia, iar Ioan Big, un necunoscut care a mai scris în urmă cu mulţi ani ceva despre el au vorbit mulţimii plictisite. Un interesant moment muzical s-a petrecut într-o atmosferă de sictir. La RAO, dacă cumperi două cărţi, cea cu preţul cel mai mic are reducere de 25%. Scriitorul basarabean Val Butnaru lansează Cartea nomazilor din B, în condiţii grafice excelente.  Întreaga colecţie a lui Marquez ocupă un raft întreg. Ovidiu Enculescu, directorul editurii, rămâne...