Heinz Stănescu (Rottenberg) turna la Securitate acţiunile Grupului lui Herta Müller

Prin redacţia ziarului Neuer Weg (Epoca nouă) bântuia prin anii ’70 un critic literar sub numele de Heinz Stănescu, născut Rottenberg. Deşi doctrina realismului socialist, de inspiraţie sovietică, era oficial abandonată la Bucureşti de către regimul lui Ceauşescu, zelosul ofiţer al Securităţii, trecut în rezervă, turna cu sârg acţiunile Grupului Aktion Banat, din care făcea parte şi  Herta Müller, laureate de acum a premiului Nobel pentru literatură, relevă o cercetare făcută în arhivele CNSAS de către William Totok. Sub titlul „Rapoarte” a apărut în anul 1967 la Editura pentru Literatură din Bucureşti un volum de studii literare, semnate de Heinz [ortografiat uneori: Heintz] Stănescu. Textele din acest volum cu acel titlu neobişnuit semănau, într-adevăr, cu nişte rapoarte aride, fiind redactate într-un limbaj care doar, pe alocuri, seamăna cu limbajul unui istoric sau critic literar, spune la RFI, William Tototk. „Studiile” ciudate ale lui Stănescu, la vremea respectivă lector la Facultatea de Filologie (secţia germană) a Universităţii din Bucureşti, aminteau de scrierile militante ale unor critici din perioada stalinismului. De-a lungul anilor, Heinz Stănescu a jucat în România nu numai rolul unui istoric şi critic literar dogmatic vigilent, ci a fost la începutul instaurării comunismului şi un cadru activ al aparatului de represiune, adică al Securităţii. Lumea se ferea de el şi la Universitatea din Bucureşti se zvonea că ar fi un colaborator al Securităţii. Abia acum, după deschiderea arhivelor Securităţii biografia reală a lui Heinz Stănescu poate fi scrisă şi reconstituită. Heinz Stănescu (de fapt: Rottenberg) s-a născut la 19 septembrie 1921 la Viena. Tatăl său care era directorul unei firme s-a mutat mai tîrziu la Brăila, unde Heinz a urmat liceul. A activat în cercuri apropiate stîngii comuniste, a scăpat de deportarea în Transnistria (după o intervenţie directă a unei mătuşe, nelipsită de o anumită picanterie, la ministrul de interne, generalul Piki Vasiliu, executat în 1946 pentru crime de război), fiind internat mai tîrziu în lagărul de la Tg. Jiu. După 23 august 1944 devine membru de partid şi comisar la Siguranţa din Brăila. În această perioadă urmează şi cursurile Facultăţii de Litere din Bucureşti. În 1947 este transferat în capitală, la Direcţia Generală a Poliţiei – Corpul Detectivilor. După înfiinţarea Securităţii, în 1948, este încadrat cu gradul de căpitan în structurile poliţiei politice – în cadrul Direcţiei...

Cine sunt cei care au scris totuşi manuscrisele de la Marea Moartă?

Potrivit www.nationalgeographic.com, noile cercetări efectuate în jurul Ierusalimului sugerează că manuscrisele de la Marea Moartă şi-ar avea originea în altă parte decât unde s-a crezut până în prezent. Fragmentele descoperite în urmă cu peste şase decenii, circa 900 scrieri,  erau considerate ca fiind ale  esenienilor, acea grupare religioasă a  frǎţietǎţii, care a existat între secolele II-I î.Hr şi nu este  menţionată în Noul Testament. Esenienii excludeau femeile din grupǎrile lor, urmau îndeaproape Legea lui Moise, mai ales sabatul, dar şi alte ritualuri. Credeau în nemurirea sufletului şi în pedepsirea divinǎ a pǎcatelor. „Evreii au scris pergamentele, dar nu au fost un grup specific. Ar fi putut fi mai multe grupuri, din secte diferite”, a declarat Robert Cargill, un arheolog care apare în documentarul „Writing the Dead Sea Scrolls” pe National Geographic. Această nouă orientare nu este însă una acceptată de toţi cărturarii biblici. „Am un sentiment că va fi o teorie foarte disputată”, a adăugat şi Lawrence Schiffman, un profesor de ebraică şi studii iudeice de la Universitatea din New...

Se poate citi cu ochelari de soare?

Adevăvărul e că cine preţuieşte cartea nu aşteaptă pomana „Lecturilor urbane” ale lui Adrian  Ciubotaru. Zoso a remarcat bine făţărnicia acţiunii pe blogul său. Băieţii „citesc” cu ochelari de soare. Fetele trag cu coada ochiului. Caravana cu mulţi parteneri este doar un prilej de a aduna, cum bine zice ăl mai mare bloger român, fete şi băieţi la agăţat. Acţiunea pare ca un convoi de maşini mortuare, alături de care cioclii au straie de nuntă şi dănţuiesc la parastas. În urmă cu vreo douăzeci de ani, împărţeam postere cu Regele Mihai. Asalt şi disperare. Omor pe fiecare colţ de hârtie lucioasă. Românii pur şi simplu se călcau în picioare. După ce s-a epuizat tirajul de peste un milion eram convinşi că poporul român vrea Monarhie.Şi a ales, Orangeria, nu cea olandeză. Dacă Ciubotaru ajunge la un milion de cărţi donate asta nu înseamnă că se prăvale înţelepciunea peste poporul român. Dar poate fi decorat cu titlul Meritul cărturar, că şi aşa la Palatul Cotroceni cam bate vântul prin departamentul ordinelor, distincţiilor şi...

Premiul Paul Celan, în valoare de 15.000 de euro, acordat traducătoarei germane Tietze

Pentru că anul acesta se împlinesc o sută de ani de la moartea lui Lev Tolstoi, Rosemarie Tietze, traducătoarea germană a operelor sale, a fost recompensată cu  prestigiosul premiu german pentru traduceri literare – Paul Celan, scrie Komsomolskaia Pravda, în valoare de 15.000 de euro. În 2009, regizorul rus Serghei Soloviov i-a adus un omagiu deosebit clasicului Lev Tolstoi, prin lansarea unui nou film “Anna Karenina”, cu Tatiana Drubici şi Iaroslav Boiko în rolurile principale. Paul Celan a fost un traducător şi scriitor de limbă germană, pe numele său real Paul Pessach Antschel-, evreu originar din România. S-a născut la Cernăuţi, a trecut prin Holocaust, iar o perioadă a locuit şi a lucrat în fosta URSS. A devenit cunoscut în lume prin traducerea operelor lui Cehov şi Turgheniev. Cea mai populară lucrare a sa este considerată traducerea romanului “Un erou al timpului nostru” de Mihail Lermontov. Este considerat drept unul dintre cei mai mari poeţi de limba germană de după razboi, opera sa fiind influenţată semnificativ de acţiunea de exterminare a evreilor în...

Rechinii imobiliari muşcă chiar din Curtea veche

Alexandru Schalli, un presupus moştenitor  al clădirii din strada Ion Mincu nr. 11, a sechestrat în urmă cu aproape două săptămâni bunurile editurii Curtea veche. Pentru că în România regimului Băsescu fiecare trăieşte în legea lui, acesta şi-a angajat o trupă de bătăuşi, după ce Poliţia a ameninţat firma de pază cu ridicarea autorizaţiei, şi a pus lacătul pe uşi. Deşi termenul de judecată este în luna decembrie, el a decis să acţioneze în forţă. În zadar ministrul culturii s-a solidarizat cu reprezentanţii editurii. Organele nu pot interveni, zicând că e o proprietate privată. Justiţia e în vacanţă, iar redactorii în stradă. Pentru că Schalli este deasupra legii, ieri a mai comis un abuz. A încărcat manuscrisele, obiectele, bunurile editurii şi le-a cărat unde naiba ştie. Înfiinţată în 1998 ca o editură specializată în lucrări din domeniul dezvoltării personale, Curtea Veche a publicat mai întâi cărţi de dezvoltare personală, pentru ca mai apoi să se impună în rândul cititorilor datorită colecţiilor de business, de sănătate şi nutriţie, de terapie de familie, educaţie financiară şi literatură universală. Editura Curtea Veche deţine exclusivitatea pentru publicarea în România a cărţilor renumitului bucătar britanic Jamie Oliver. Colecţiile Cărţi Cheie, Profit, Practic, Familia la Curtea Veche reunesc autori precum Dale Carnegie, Robert Kiyosaki, Daniel Goleman, Allan şi Barbara Pease, Edward de Bono, ale căror cărţi au fost vândute în sute de mii de exemplare în întreaga lume. Tot la editura Curtea veche a apărut şi prima carte a lui Orhan Pamuk, tradusă în româneşte. Aici au fost publicate: excelenta carte a istoricului ideilor Rob Riemen, Aristocraţia spiritului, Ghidul dada pentru postumani a lui Andrei Codrescu, volumele multidisciplinarului Basarab...

Cu 11 cărţi publicate în America, Monica Daneţiu Pană se întoarce în România

Mai rar un personaj cu o trăire intensă precum Monica Daneţiu Pană. Povestea vieţii ei e cel puţin la fel de palpitantă precum cele unsprezece cărţi, nedescoperite încă de români. La o vârstă când alţii de abia se dezmeticesc din foaierele în care sunt doar spectatori – niciodată actori – ea a terminat de colindat lumea. S-a aşezat într-un cămin în California. Şi a scris cât alţii într-o viaţă. Unsprezece thrillere şi toate publicate în USA. Plus patru copiii. Cincisprezece creaţii în mai puţin de zece ani.  Graţie Editurii Tritonic, a neobositului Bogdan Hrib, şi românii se vor bucura de scrierile sale. În toamnă, mai mult ca sigur, prima traducere va fi un bestseller în România. Patru ani a muncit într-o trupă de balet pe un vas de croazieră, loc atât de râvnit de oricine cu spirit de aventură. Acolo l-a cunoscut pe viitorul său soţ. Au ancorat în California, unde au rămas. Pe lângă cei patru copiii, Monica a dat naştere şi  personajului Alina Marinescu, cea care traversează, în misiuni şi ipostaze diferite, toate cărţile sale. – Despre cărţile tale… – Am unsprezece cărţi publicate în America, la diferite edituri. Ultima este o serie de spionaj internaţional, slash romance, în care personajele principale sunt doi români recrutaţi de serviciile secrete româneşti, în timpul comunismului, împotriva voinţei lor din închisoarea politică şi reuşesc în cele din urmă să scape de influenţa nefastă a comunismului, care sunt mai apoi recrutaţi de către o organizaţie internaţională antiteroristă care nu are nume. De aici pornim povestea spre Al-Qaeda, războiul terorii şi nu numai.   Este o serie de şapte volume. – La ce Editură? – Blue Water Press. – Altele… – Am două romane-romanţe istorice. Una cu prima femeie doctor în timpul Războiul Civil american şi încă una cu prima femeie pirat, publicate de Books & Fests, editură axată mai mult pe online publishing. – Cât costă o carte online? – De la şapte, la 20 de dolari. – Tu ai zece la sută? – Da. Totuşi contractele sunt diferite. – Cât ai câştigat de pe drepturile de autor dintr-o singură carte? – Câteva mii de dolari. – Cum te împaci cu online-ul? – Prefer o carte pe care poţi să o ţi în mână. – Dacă online-ul oferă un cititor în...

DOR de reviste bune

La Cărtureşti, ploaia adună cititori. În Ceainărie mulţi tineri răsfoiesc Doar o revistă. Policromie şi „magie” editorială, aşa cum proclamă însuşi editorii. Pe copertă, Otto, un tânăr punker care vrea să schimbe lumea. Recunosc că pe vremea mea punkiştii arătau altfel. În interior, un basorelief de cuvinte îi prezintă portretul lui Cristi Puiu, un editorial din care nu prea am priceput mare lucru, un reportaj despre Vama veche   scris cu vână publicistică şi ceva pagini de publicitate. În perioada renunţării la print, apariţia DOR-ului nu este doar un act de curaj, ci o nebunie. Dacă revista Corso, nou apărută la Cluj, impresionează prin conţinut, Dor devine un model de grafică. Deah, nu le poţi avea pe...