„Dumnezeu n-a creat universul”, zice savantul Hawking în ultima sa carte

Eminentul fizician Stephen Hawking susţine în noua sa carte „The Grand Design” că celebrul  „Big Bang” a fost o consecinţă inevitabilă a legilor fizicii.  Împreună cu Leonard Mlodinow, coautorul cărţii, Hawking susţine că o serie nouă de teorii îl fac pe „Creator, redundant”. „Pentru că există o lege precum cea a gravitaţiei, universul se poate crea pe sine din nimic. Prezenţa acţiunilor spontane demonstrează de ce noi existăm, de ce există ceva decât nimic, de ce există universul,”  scrie Hawking. „Nu este necesar să invoci Dumnezeirea pentru a interpreta o presupoziţie sau să explici mersul Universului”. Stephen Hawking, în vârstă de 68 de ani, şi-a câştigat prestigiul global odată cu apariţia cărţii „A brief History of time”, care a apărut şi la noi, la editura Humanitas, sub titlul Scurta istorie a lumii. Prin această lucrare reinterpretează originea universului, istoria renumitelor găuri negre şi gravitaţia cuantică. Din 1974 până în prezent, savantul lucrează cu scopul declarat de a uni două teorii, edificii de boltă a ştiinţei, Teoria relativităţii a lui Albert Einstein cu Teoria fizicii quantice, care acoperă particulele subatomice. El obişnuia să spună că legile fizicii sunt simple şi de aceea nu e necesat să crezi că Dumnezeu a intervenit în Big Bang. Acum şi-a revizuit afirmaţia, conform relatărilor din presa britanică. Celebră şi mult comentată frază din cartea lui Scurta istorie a lumii … „Dacă noi descoperim o teorie completă va fi un ultim triumf al umanităţii şi după aceea vom afla ce este în mintea lui Dumnezeu”, în noul volum este nuanţată. Odată cu descoperirea gravitaţiei unor planete în jurul altui Soare decât al nostru a fost ajutat la deconstrucţia viziunii lui Isaac Newton, conform căreia „universul nu a putut apărea în afara haosului dar cu ajutorul lui Dumnezeu”. „Un singur Astru, o fericită combinaţie între Soare şi Pământ, distanţa şi masa solară, toate au fost destinate pentru a face plăcută devenirea umană”, mai scrie el. Hawking, unul dintre cei mai mari savanţi ai lumii, nu poate vorbi datorită unei distrofii neuro-musculare, care l-a lăsat la 20 de ani complet paralizat. Comunică doar cu ajutorul computerului. Suferinţa sa a început din tinereţe. Dar asta nu l-a oprit să devină o celebritate în lumea ştiinţei. A şi apărut ca invitat în „Star Trek” , desenele animate: „Futurama” şi...

Aura Imbarus – Out of Transylvania night

Aura Imbarus, o profesoară din Sibiu, emigrată la Los Angeles, publică un roman autobiografic: Out of the Transylvania Night, cu o structură complexă,  în care miturile se interconectează cu tirania, pofta de libertate, dragostea şi nemărginitul dorinţelor umane. Pe copertă se poate remarca uşor zâmbetul specific al clădirilor din oraşul cultural european Sibiu şi un mic text semnat Nadia Comăneci: “Curajul Aurei arată cât de mult suntem dispuşi, noi toţi, să acordăm dorinţelor noastre de libertate, speranţelor şi afirmării identităţii”. Povestea începe pe străzile Sibiului, unde personajul principal pleacă să facă shopping, contrastând prin îmbrăcăminte, cu griul din jur. Se trezeşte cu Revoluţia, pe care o aştepta demult. Cu un tată disident şi o mamă deosebită, învăţând rigorile lumii bune de la Buni, o unguroaică ambiţioasă, speranţele noii lumi îi dau aripi. Ea este un fel de nepoată a poetului naţional Octavian Goga şi a marelui istoric Nicolae Iorga. Munceşte mult dar fără ca aşteptările să-i fie satisfăcute. Douăsprezece ore pe zi la Facultate, traduceri de filme, îngrijirea unor copii, corespondenţă la Radio Contact şi reporter la un ziar local. De aceea hotărăşte să plece peste Ocean. Unde începe o nouă viaţă după câştigarea Loteriei vizelor, împreună cu soţul ei. În SUA nu-i aşteaptă laptele şi mierea. Trăiesc într-o cămăruţă cu ultimii 400 de dolari pe care îi au în bancă, până ce soţul îşi găseşte ceva de muncă. Aura nu dezarmează. Aşteaptă Fata Morgana, asemeni multor imigranţi. Multe furtuni se abat asupra ei, dar spiritul său de luptător nu cedează. Cartea de memorialistică este atât un tribut acordat libertăţii, cât şi puterii spiritului uman. “Out of the Transylvania Night” este o naraţiune complex despre lupta pentru libertate, atât într-un sistem concentraţionar, cât şi într-o lume liberă. Cartea poate fi achiziţionată de pe...

Fotografiile lui Florin Iaru la Librăria Engleză

Miercuri, 1 septembrie 2010, ora 18.30, la Libraria Engleză Anthony Frost (Calea Victoriei nr. 45) din Bucureşti, publicistul Florin Iaru îşi va prezenta colecţia de fotografii, cu sprijinul revistei de profil Punctum. Mai aşteptăm pe Gabriel Liiceanu cu „motanul” Siegfried, torcând… cei trei sute de cai putere pe ProMotor, pe dilematicii vechi să explice cum se vede viaţa poetică din Volvo-uri, pe Ioan T. Morar cum se bea cafeaua cu cianură (tautologie necesară) pe la Antipozi, pe  G.M. Tamás să dea exemple la fotografie despre biruinţa capitalismului asupra mijloacelor de producţie şi povestea poate fi fără sfârşit. Numai peliculă să...

Scurte note informative despre starea noţiunii

Radu Cosaşu NUVELIST, sînt incompetent în alimentarea locomotivelor; sînt incompetent în eternitatea fotosintezei; sînt incompetent în speologie; sînt incompetent în cultivarea bujorilor; sînt incompetent în a înţelege o bujie; sînt incompetent în cultivarea verzei roşii; sînt incompetent în naşterea şi dispariţia efemeridelor; nu pricep nimic dintr-o diferenţială; nu pricep o iotă dintr-un atol şi dintr-un atom; nu mă duce mintea la ce era în mintea lui Joseph Haydn, cel care a compus 120 de simfonii; nu mă duce mintea la cum s-a descurcat Champollion între atîtea hieroglife; nu cunosc milimetrica topirii gheţarilor şi a angoaselor; nu cunosc cum se poate ajunge la conceptul de sineitate şi cu atît mai puţin la starea de sinceritate; nu ştiu cum se repară perfect un lift; nu ştiu cum se prepară o otravă; nu ştiu de ce nici un mixer nu are încredere în mine; nu ştiu de ce mă sabotează istoria oricărui popor; nu ştiu de ce mă urăşte orice antidepresiv; nu ştiu de ce mă dispreţuieşte orice monadă; nu ştiu, mai ales, să jignesc şi să linguşesc temeinic. Dilema veche, nr 341, 25 august – 1...

SOV: „Lui Băsescu îi lipseşte metafizica”. Liiceanu, ce zici?

„În momentul în care îţi lipseşte metafizica, degeaba ai putere,”  cugetă Sorin Ovidiu Vântu într-un interviu apărut în Bursa. Ideile sunt valoroase, dar nu sunt ale lui, continuă SOV despre preşedinte. „Lui Băsescu îi lipseşte convingerea din spatele ideilor. Ideile nu sunt suficiente, prin sine, ci sunt împinse de convingerile din spate, iar convingerile provin dintr-o viziune. La rândul ei, viziunea iradiază dintr-o metafizică. Cabotin, Băsescu şi-a însuşit doar ideile, dar nu deţine nimic din ceea ce ar trebui să se afle îndărătul lor. Nu are convingeri. Nu are acces la viziune. Şi este departe de orice metafizică. În schimb are puterea politică. Să foloseşti uriaşa putere a Preşedinţiei doar pentru a-l pune pe Maior să asculte telefoanele şi pe Morar să-i aresteze pe duşmani, asta ilustrează o mentalitate măruntă, de chelner care strică afacerea, pentru ciubuc.” Am extras din prepuţul gândirii tatălui şi bărbatului FNI. Dar în posesia cui sunt ideile? Şeful Realităţii, dar şi al lui Caţavencu, decretează din prepuţul gândirii că  preşedintele nu are metafizică. Aoleo! Ce ne facem? Măritul Liiceanu nu sare în apărarea creditatului şi aghesmuitului la GDS în seri de metafizică acută şi de îmbă(rbă)tare pe fotoliile moi. O fi plecat Pleşu cu metafizica prezidenţială, odată cu marea sa dezertare de la Cotroceni, deloc lămurită? În plină criză economică, preşedintele îşi pierde metafizica. Şi asta o spune gânditorul de la FNI. Altă dată sponsor şi jucător în curtea lui Băsescu. Se mai aude ceva de Popa? Dacă Prostănacul nu cădea în cursa SOV-ului îţ mai aveam pe TB preşedinte? C’on. Suntem în plin Kafka şi ne arde realitatea de nu ne...

O piscină între trei ţări

În Triunghiul de Aur, acolo unde Myanmar, Laos şi Thailanda se întâlnesc, în resortul hotelului de 90 de etaje din Anantara s-a construit cea mai spectaculoasă piscină din...

Cafegiul Florescu lansează brandul „Herta Müller”

După un succes extraordinar cu volumul Confesiunile unui cafegiu, cartea anului în 2008, apărută la Humanitas, Gheorghe Florescu s-a reabilitat financiar. A câştigat vreo 20.000 de euro din drepturile de autor, o performanţă pe care doar Mircea Cărtărescu o depăşeşte şi alţi câţiva. A investit într-un magazin de cafea numit „Delicatesele lui Florescu” pe strada Dr. R. Cristian din Piaţa Rosetti, nu departe de Sfinţilor unde prepara pe vremurile comunismului celebra cafea Avedis. „Avedis este cea mai bună cafea din lume. Avem marca de cafea pe care a băut-o Soliman Magnificul, am adunat toată ştiinţa neamului Carabeleanului, maestrul meu într-u prepararea cafelei”, aşa-şi întâmpină scriitoul muşterii într-un spaţiu mic dar cu suflet mare. După publicarea cărţii un investitor iute de mână, culmea coincidenţei, pe care-l cheamă tot Florescu, a înregistrat ca marcă la OSIM cafeaua Avedis. Acum se judecă pentru a-şi recăpăta dreptul intelectual pentru un produs pe care îl ţine secret din tinereţe. Amestecul nu se spune. Cu şarmul lui caracteristic povesteşte că are şi ceva Robusta şi Arabica şi că-şi doreşte să lanseze marca de cafea Herta Müller. Nu ne-a spus dacă i-a cerut drepturile laureatei Premiului Nobel, dar pe strada Dr. Cristian merită trecut şi  cumpărat produsul. 10 lei suta de grame....