Recenzii:
Radu Ciobotea – Apărătorii – Ultimul meterez...

Acum 500 de ani, povestește autorul, Europa era amenințată de un mare pericol: ordinul secret al Cuceritorilor, care adunase sub semnul Șarpelui și al Săgeții elita războinicilor Asiei, pregătea Marea Invazie. Visul acestor războinici era sa readucă în țărână întreaga civilizație europeană, pentru a împlini edictul marelui Gingis Han.
În Europa, ordinul secret al Apărătorilor, sub semnul Scutului și al Spadei, reprezintă elita luptătorilor care apăra lumea creștină de amenințarea distrugerii totale. Ei protejează cele mai importante capete încoronate ale Europei și schimbă cursul bătăliilor, atunci când este nevoie.

articole populare
Cultura la Zi:
Din Categoria: Cartea săptămânii Cornel Păunescu – Fata pădurii

Fata pădurii este carte de povești despre viața tinerilor în timpul comunismului și despre tranziția spre capitalism, când are loc maturizarea lor

Din Categoria: Cartea lunii Radu Ciobotea – Apărătorii – Ultimul meterez

Acum 500 de ani, povestește autorul, Europa era amenințată de un mare pericol: ordinul secret al Cuceritorilor, care adunase sub semnul Șarpelui și al Săgeții elita războinicilor Asiei, pregătea Marea Invazie. Visul acestor războinici era sa readucă în țărână întreaga civilizație europeană, pentru a împlini edictul marelui Gingis Han.
În Europa, ordinul secret al Apărătorilor, sub semnul Scutului și al Spadei, reprezintă elita luptătorilor care apăra lumea creștină de amenințarea distrugerii totale. Ei protejează cele mai importante capete încoronate ale Europei și schimbă cursul bătăliilor, atunci când este nevoie.

Din Categoria: Noutăți editoriale Lewis Carroll – Sylvie şi Bruno

Romanul Sylvie şi Bruno împleteşte două poveşti: una se derulează în lumea reală, iar cealaltă într-un tărîm de vis. Fermecător şi doldora de momente fanteziste, poezie şi jocuri de cuvinte, el descrie aventurile bizare ale fraţilor Sylvie şi Bruno în Ţara Basmelor.

Din Categoria: Enciclopedii Jung C.G. – Cartea roşie

Sonu Shamdasani este specialist în istoria psihologiei şi a psihiatriei şi profesor de istorie jungiană la Centrul Wellcome Trust de Istorie a Medicinei de la University College London şi editorul general al Fundaţiei Philemon. Este autorul mai multor cărţi, printre care Jung and the Making of

Pumnul intelectual al stângii are un nume: CRITICATAC

Recent, pe piaţa ideilor a apărut o grupare  formată în jurul celor patru intelectuali Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Ciprian Şiulea, Ovidiu Ţichindeleanu care au scris Iluzia anticomunismului şi nu au găsit editor decât în Basarabia. Acum au simţit nevoia de a se reuni sub simbolul stângii europene – pumnul ridicat – într-un grup intitulat sugestiv CRITICATAC. Din Declaraţia de intenţie a mişcării nu se pot extrage idei, doar formule goale de conţinut de genul: „derobotizare cetăţenească. Autoprivarea voluntară de libertăţi şi drepturi” sau lozinci de tipul: „să defrişăm ordinea stufoasă a discursului public”. Cu noua limbă de lemn vor  să consolideze o voce, pe mai multe tonuri, de stânga. Nu e rău că în spaţiul public mai apare o grupare. Băieţii tineri au eşuat individual, ideologic vorbind, şi vor să se salveze împreună. Disecând site-ul www.criticatac.ro cu penseta poţi extrage teme de supravieţuire. Ceva lamentări, chiar nostalgii. La silogismul unuia ca Dan Ungureanu: „Era Elena Ceauşescu proastă, ţîfnoasă şi urîtă ? S-o aplaudăm pe Elena Băsescu, prima păpuşă Barbie gonflabilă din Parlamentul European”, dacă nu te sufoci, poţi chiar merge mai departe să parcurgi argumentaţia de gâgă a marxistului-kaviar, Claude Karnoouh, cum că anticomuniştii de azi din Europa răsăriteană nu au legitimitate pentru că părinţii lor au venit de la ţară sau să parcurgi Raportul social al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii. Gáspár Miklós Tamás apare în chip de proptă, fireşte cu un mesaj despre stânga şi marxism în Europa de Răsărit. Din nevoia de colac, grupul care s-ar putea lesne intitula …de la Moldova s-a încolăcit pe gâtul lui Tismăneanu, de partea opusă, că dreapta lui e ocupată de Neamţu, Aligică etcomp. Nu că Volodea ar fi un mare  ideolog al dreptei… Băieţii simt nevoia de contratac ca să se legitimeze. Noroc că nu dau cu pumnul. E bine că marxiştii stau grupaţi.  Vorba lui Coposu, măcar să ştim cu cine ne luptăm. Pe câţiva dintre ei i-am văzut, i-am cunoscut, am încercat să le înţeleg grafocardia. Vasile Ernu chiar recunoştea deunăzi că de mic visa să fie ţinut de-o mână de Iisus şi de alta de Lenin. Scriu dezlânat, cu uşoare porniri literare, au pusee de conştinţă şi încercări justiţiare, ce-i îndreptăţesc la acţiune. Dar fără garoul luptei de clasă e mai greu să-şi câştige renumele...

Casa de pariuri literare nu e o casă de pronosticuri, ci doar o editură

Când dai din întâmplare peste un site de genul „Casa de pariuri literare„, gândul ţi se duce la brokeri, la licitaţii, la anticuri, nicidecum la o editură ce se naşte în vremuri de criză. Poate fi un_cristian e o garanţie, dar când vezi preţurile cărţilor Norei Iuga, recent apărute la Casa de pariuri… zici că oamenii ăştia, dacă nu sunt nebuni, sunt filantropi. Nici Dinu Patriciu cu a sa editură într-Adevăr nu a coborât cota de preţ aşa de jos. Şi unde mai pui că dacă dai 10 lei, pe două volume, semnate Nora Iuga, ai trei minute bonus de dialog telefonic cu poeta şi traducătoarea Hertei Müller. Curată binefacere. Să nu aud că aţi înroşit telefoanele cu Germania. Vine el şi impozitul pe convorbiri, de aia doar 3 min. În manifetul editorial se prezintă misiunea companiei de cărţi., Sloganul după care se conduce afacerea este: „Literatura română scrie pe mine“. Oricum inspirant nume au ales iniţiatorii Casei care nu e o casă, cum pariul literar nu e acelaşi ca-n fotbal, unde competitorii şmenuiesc rezultatele....

Top 5 – Cei mai bine plătiţi scriitori din lume

Americanul James Patterson este cel mai bine plătit scriitor din lume, câştigând peste 70 de milioane de dolari doar în ultimele 12 luni, informează Hotnews, citând revista Forbes. Potrivit clasamentului realizat de publicaţia americană, scriitorii aflaţi pe primele 10 locuri în clasamentul celor mai bine plătiţi autori au câştigat împreună 270 de milioane de dolari în ultimul an. Iata primele poziţii: 1. James Patterson – 70 de milioane de dolari. Autorul, aflat în urmă cu doi ani pe locul doi, a semnat în 2009 un contract în valoare de 100 de milioane de dolari, ce prevede scrierea a 17 cărţi până la sfârşitul anului 2012. Forbes precizează că Paterson a obţinut 10 milioane de dolari din vânzarea cărţilor sale în străinătate, iar volumul digital „I, Alex Cross” s-a vândut în peste 160.000 de exemplare. 2. Stephanie Meyer – 40 de milioane de dolari. Din aceşti bani, 7 milioane de dolari au provenit din filmele adaptate dupa seria sa, „Twilight”, celebra sagă cu vampiri. 3. Stephen King– 34 de milioane de dolari. A 51-a carte scrisă de King, „Under the Dome”, a fost publicată în noiembrie şi s-a vândut în 600.000 de exemplare. Drepturile cărţii au fost cumpărate de DreamWorks TV. 4. Danielle Steel – 32 de milioane de dolari. Autoarea a anunţat recent că toate cele 71 de volume scrise vor fi publicate în format digital pe Amazon.com şi eBook. 5. Ken Follett – 20 de milioane de dolari. Cartea „The Pillars of the Earth” a scriitorului britanic a fost plasată pe locul doi în clasamentul „celor mai importante romane din ultimii 60 de ani”, realizat recent de cititorii publicaţiei Times of...

Robert Pattinson, la un pas de moarte

Starul seriei „Amurg”, Robert Pattinson, era să moară strivit de elefant în timpul filmărilor la pelicula „Apă pentru elefanţi”, inspirată din cartea lui Sara Gruen, a cărei recenzie o puteţi citi aici. Pattison a alunecat de pe spatele elefantului, în timp ce încerca să îi facă baie. Elefantul pe nume Rosie şi-a ridicat picioarele din faţă şi s-a rostogolit pe o parte în noroi, informează surse de la Hollywood. „Putea să fie un dezastru dacă se rostogolea peste el, dar a avut noroc, aterizând cu faţa în noroi. Era murdar, dar teafăr”, a povestit un martor de pe platouri. Robert Pattinson va apărea în pelicula lui Francis Lawrence alături de Reese Witherspoon şi Christoph Waltz. Biografia lui neoficială a apărut şi la noi: Virginia Blackburn – Robert Pattinson. Biografia...

Experimentul lui Charles Darwin, numai bun pentru Marte

Savantul Charles Darwin, autorul ”Teoriei evoluţioniste,” a realizat în urmă cu două secole un experiment care ar putea folosi drept sursă de inspiraţie pentru colonizarea planetei Marte. Primul experiment de teraformare, potrivit oamenilor de ştiinţă a avut loc pe Insula Ascencion, în Oceanul Atlantic, după ce Darwin a transformat o insulă vulcanică aridă într-un ecosistem cu vegetaţie luxuriantă, în doar câţiva ani. Potrivit ecologistului Dave Wilkinson, citat de BBC, şi preluat de Politic All, experimentul realizat în urmă cu două secole, ar putea să folosească pentru transformarea viitoarelor colonii de pe Marte, chiar dacă în prezent oamenii de ştiinţă evită încă să exploateze concluziile acestuia. În 1836, Charles Darwin şi botanistul Joseph Hooker au demarat un proiect prin care şi-au propus să transforme unui dintre cele mai aride spaţii cunoscute de pe faţa Pământului, insula Ascension, într-o zonă cu vegetaţie, care să poată fi locuită. Cei doi oameni de ştiinţă au folosit cenuşa vulcanilor pentru a putea crea o adevărată oază verde. Wilkinson afirmă despre acest experiment că ”ceea ce ne spune este că putem construi ecosisteme funcţionale pe deplin numai printr-o serie de întâmplări sau proceduri de aproximări succesive. Este o mare pierdere faptul că nimeni nu îl studiază”. Ecologistul, care activează în cadrul Universităţii John Moores din Liverpool, afirmă că principiile rezultate în urma activităţii lui Darwin şi Hooker pe insula Ascension pot fi studiate pentru eventuala colonizare a planetei Marte: ”În loc să încerci să îmbunătăţeşti cu forţa un mediu, cea mai bună abordare ar fi să lucrezi cu viaţa din interiorul său aşa încât să îşi găsească singurul drumul”. <!– /* Font Definitions */ @font-face {font-family:”Cambria Math”; panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4; mso-font-charset:1; mso-generic-font-family:roman; mso-font-format:other; mso-font-pitch:variable; mso-font-signature:0 0 0 0 0 0;} @font-face {font-family:Calibri; panose-1:2 15 5 2 2 2 4 3 2 4; mso-font-charset:0; mso-generic-font-family:swiss; mso-font-pitch:variable; mso-font-signature:-1610611985 1073750139 0 0 159 0;} /* Style Definitions */ p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal {mso-style-unhide:no; mso-style-qformat:yes; mso-style-parent:””; margin-top:0in; margin-right:0in; margin-bottom:10.0pt; margin-left:0in; line-height:115%; mso-pagination:widow-orphan; font-size:11.0pt; font-family:”Calibri”,”sans-serif”; mso-ascii-font-family:Calibri; mso-ascii-theme-font:minor-latin; mso-fareast-font-family:Calibri; mso-fareast-theme-font:minor-latin; mso-hansi-font-family:Calibri; mso-hansi-theme-font:minor-latin; mso-bidi-font-family:”Times New Roman”; mso-bidi-theme-font:minor-bidi; mso-ansi-language:RO;} a:link, span.MsoHyperlink {mso-style-noshow:yes; mso-style-priority:99; color:blue; text-decoration:underline; text-underline:single;} a:visited, span.MsoHyperlinkFollowed {mso-style-noshow:yes; mso-style-priority:99; color:purple; mso-themecolor:followedhyperlink; text-decoration:underline; text-underline:single;} p {mso-style-noshow:yes; mso-style-priority:99; mso-margin-top-alt:auto; margin-right:0in; mso-margin-bottom-alt:auto; margin-left:0in; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; font-family:”Times New Roman”,”serif”; mso-fareast-font-family:”Times New Roman”;} .MsoChpDefault {mso-style-type:export-only; mso-default-props:yes; mso-ascii-font-family:Calibri; mso-ascii-theme-font:minor-latin; mso-fareast-font-family:Calibri; mso-fareast-theme-font:minor-latin; mso-hansi-font-family:Calibri;...

Arsenie Boca – 100 de ani

Părintele martir Arsenie Boca ar fi împlinit zilele acestea 100 de ani. Prigoana comunistă, suferinţele şi necredinţa regimului comunist l-au îndepărtat dintre noi, mergând în lumea drepţilor şi lăsând în urma sa pildele, rugăciunea şi amintirea unui om mai presus de vremi. A slujit nu numai Altarul, ci şi neamul românesc. Când alţii îşi pierdeau speranţa, el alerga în munţi pentru a duce hrană celor care organizau rezistenţa armată. Când mulţi erau copleşiţi de deznădejde, el cădea în genunchi şi cerea Domnului îndurare. A stat drept în faţa acuzatorilor, doar pentru că avea un crez mai presus decât puterea asupritorilor săi. Pentru „vina” de a nu îndura supunerea a fost întemniţat de trei ori. Cu cele două licențe ale sale, una la Belle Arte si alta la Teologie, n-a fost admis decât ca muncitor pictor bisericesc, până când e pensionat în 1968 cu o pensie de mizerie. A fost permanent supravegheat de Securitate. Din 1968 până în 1984 la Drăgănescu a pictat biserica. La Sinaia, din 1969 și-a avut chilia și atelierul de pictură, unde s-a retras după 1984 și unde a și închis ochii, la 28 noiembrie 1989, în vîrstă de 79 de ani. A fost înmormântat, după dorința proprie, la mănăstirea Prislop, la 4 decembrie 1989 prorocind că aici va fi loc de pelerinaj. În perioada 24-26 septembrie, oamenii care-şi amintesc de statura sa înaltă vor merge la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus pentru a celebra 100 de ani de la naşterea dragului lor Părinte Arsenie Boca. Se împlinesc 100 de ani pe data de 29 septembrie, însă din cauza fapului că data aceasta cade miercuri, în mijlocul săptămânii, s-a hotărât să se meargă în week-end-ul de dinainte. Reprezentanţii fundaţiei Arsenie Boca vor fi coorganizatori, alături de Mănăstirea Brâncoveanu, ai unui simpozion dedicat Părintelui, la care vor participa importante personalităţi: Î.P.S. Laurenţiu Streza – Mitropolitul Ardealului, P.S. Daniil Stoenescu – Episcop-Locţiitor al Episcopiei Daciei Felix, Pr. Conf. Dr. Constantin Necula (Facultatea de Teologie din Sibiu), domnul Dan Lucinescu – Preşedinte de onoare al Fundaţiei Creştine Părintele Arsenie Boca, doamna Prof. Dr Aurelia Bălan-Mihailovici, domnul Adrian Petcu (istoric CNSAS şi teolog), pictorul Ştefan Câlţea şi mulţi alţii. Membrii fundaţiei şi-au propus să ridice o troiţă în amintirea Părintelui, în apropierea altarului din pădure, care va fi lucrată...

Despre un poet care de acum va scrie poezii îngerilor

Încă un poet s-a ridicat la cer. Avea doar 55 de ani… Pe Ioan Crăciun l-am cunoscut în dimineţile fierbinţi ale primului an post-revoluţionar. Era redactor şef al cotidianului Timişoara. Nu-i citisem poeziile, doar sufletul cald răsărit în ochii vii, ce „scântâie-n afară”, încă mai vorbesc despre lirica unei vieţi încinse la foc aprins. Medicii care au scris pe hârtie un diagnostic cumplit – aşa cum anunţa trist un prieten de-al nostru Dan Negru pe blogul său – Nelu a scris demult în sufletele noastre. Acum s-a alăturat îngerilor care ne vegheză. Bunătatea sa proverbială, încrederea în oameni şi imensa susţinere pe care o acorda dezinteresat tinerilor, într-o vreme tulbure, nu pot fi uitate. Dumnezeu a făcut ca numele său să fie legat de ziua de naştere a Mântuitorului. Când am intrat în redacţia celui mai iubit ziar al Timişoarei, împreună cu Jeana, colega mea de la „Dialog liberal”, domnul redactor şef ne-a cerut să-i spunem simplu: Nelu.  Ne-a făcut rapid formele de angajare şi ne-a poftit să-i fim colegi. Aşa am avut şansa vieţii noastre de a purta bătălii alături de bravi luptători ai oraşului: George Şerban, Ion Monoran, Gogu Lână, Gloria Lilin, Bazil Popovici, Sorin Bogdan, Liana Şerban, Daniel Vighi, Viorel Marineasa. Ulterior ni s-au alăturat Sorin Bogdan, Lia Lucia Epure, Liana Păun, cu un entuziasm greu de descris în cuvinte. Pentru a fi în ton cu intelectualii vremii şi a-i semăna lui Nelu, mi-am lăsat barbă. Trei fire de păr, vorba mamei, nu puteau anula porecla de „piticul atomic.” A trebuit să vină Doru Braia, alt bărbos, să facă greva foamei la frontieră, pentru a mai îndulci formula-mi de recunoaştere, prin punerea ştampilei moi:  „micuţul cu ciucurel”. La aceea vreme umblam, la fel ca azi, cu un rucsac în spinare şi o căciulă cu moţ, primită de la Răducioiu. Îmi amintesc de vremea când Nelu mă trimitea să iau whisky de la singura butică din centru. Mergeam, fără să crâcnesc, de mai multe ori pe noapte, doar pentru a avea privilegiul de  a fi alături de ei, de vestitorii noii lumi.  Sorbeam vorbele lor de duhovnici. Trăiam revoluţia în direct. Mă instruiam la multe grade plus. Devoram idealul la plus infinit. Nu credeam să-nvăţ …”a muri vreodată.” Dar nu mă gândesc la  sfârşit ca o stare...