Eroul din ultima carte a Hertei Müller era informator al Securităţii

Nume conspirativ: Stein Otto Agenţia Germană de Presă (DPA) a difuzat recent o ştire legată de un studiu care apare în revista müncheneză „Spiegelungen“, semnat de Stefan Sienerth, şi în care se vorbeşte despre relaţiile cu Securitatea română a poetului Oskar Pastior, personajul din Leagănul respiraţiei, ultima carte a Hertei Müller, informează Radio Europa liberă.  Ştirea a fost preluată şi de alte publicaţii, după ce ediţia online a ziarului „Süddeutsche Zeitung“ a postat un articol legat de această chestiune, articol apărut vineri şi în ediţia tipărită a cotidianului. La sfârşitul acestei luni, Hertei Müller vine la Bucureşti pentru a lansa această carte. Editura Art publică Jaluzele deschise, jaluzele închise „Frankfurter Allgemeine Zeitung“ a anunţat că pe tema aceasta va publica sâmbătă un amplu interviu cu scriitoarea Herta Müller şi un articol, semnat de Ernest Wichner, directorul Casei Literaturii din Berlin, care a citit la arhiva CNSAS din Bucureşti dosarul lui Pastior. Din ştirile publicate rezultă că, între anii 1961 şi 1968, viitorul laureat al Premiului Büchner, informează Europa liberă, care a decedat în anul 2006, a acceptat să devină un colaborator neoficial al Securităţii. Ernest Wichner confirmă acest fapt, precizînd însă că din notele cuprinse în dosar, scrise de Pastior, nu rezultă că ar fi denunţat pe cineva. Din dosar se desprinde că Pastior era cuprins de frică în momentul cînd a acceptat să colaboreze. Asta din cauza faptului că i s-a reproşat că a scris poezii ostile statului. El se temea de consecinţele penale pentru această faptă: „În întregul dosar nu există nicio notă despre o terţă persoană. Cele 214 pagini ale dosarului cuprind materiale ce-l incriminează pe el. Sunt, deci, materiale despre el, despre nevasta lui, procese verbale cu conţinutul unor convorbiri telefonice, [note semnate de alte persoane], scrisori reţinute şi traduse în limba română. O treime din dosar se ocupă de sora lui Oskar Pastior care avea un prieten vestgerman cu care voia să se căsătorească.“ În continuare Ernest Wichner spune că Pastior avea numele conspirativ „Stein Otto“. Într-un alt dosar pe care l-a descoperit germanistul Stefan Sienerth există o notă cu un caracter denunţător. Potrivit ziarului „Süddeutsche Zeitung“, care citează studiul lui Sienerth, Pastior a intrat în vizorul Securităţii din cauza unor poezii antisovietice. Michael Krüger, de la Editura Hanser din München a declarat aceluiaşi...

Despre cum, priviţi dinspre Vest, românii n-au parte de carte

Intoleranţi cu minorităţile sexuale, dar primitori cu imigranţii, amatori de concerte, dar neduşi pe la balet şi operă, neîncrezători în oameni, dar iubitori de politică, românii se dovedesc poporul cu cel mai scăzut interes în „a învăţa pe tot parcursul vieţii“, dintre cele 27 de naţiuni din UE, scrie Laura Laurenţiu în revista de cultură urbană Corso. Premianţii clasei sunt danezii şi suedezii, perfect adaptaţi viziunii occidentale despre lume şi viaţă. „La noi se face şcoală, nu ca dincolo“ – este una dintre credinţele care, alături de ideea că suntem ospitalieri şi harnici, ne-a făcut, ani de-a rândul, să ne simţim bine în pielea noastră de români. În timp ce ne mândream cu olimpicii la matematică sau râdeam sănătos la videoclipurile în care americanii răspundeau greşit întrebărilor banale de geografie, aveam în noi certitudinea că naţia română are carte mai multă decât altele. Doar că, luate la puricat, lucrurile nu stau deloc aşa. În fapt, s-a stabilit că noi, românii, suntem cei mai slabi la învăţătură din Europa. Aceasta este concluzia indicelui ELLI (European Lifelong Learning Indicators), dat recent publicităţii de fundaţia germană non-profit Bertelsmann. Ce este acest Indice European al Învăţării pe tot Parcursul Vieţii? Nimic altceva decât un instrument sociologic, care măsoară educaţia pe care o acumulează europenii de când se nasc şi până mor, în şcoli, la locul de muncă, în comunitate şi în viaţa personală. Realizat pe durata a doi ani, prin contribuţia a 191 de experţi europeni din domeniul social, academic, politic şi având la bază peste 500 de surse informaţionale, indicele ELLI a măsurat performanţa de învăţare pe patru paliere diferite: învăţarea pentru a şti (educaţia formală), pentru a face (educaţia vocaţională), pentru a fi (dezvoltarea personală) şi pentru a trăi împreună (educaţia pentru societate). Aceste patru domenii au fost definite în 1996, de către Comisia Internaţională pentru Educaţie din cadrul UNESCO, sub conducerea lui Jacques Delors, fostul preşedinte al Comisiei Europene. Trebuie spus, de la bun început, că, după cum se specifică şi în studiu, indicele ELLI „măsoară exclusiv modul în care condiţiile de învăţare prezente într-o ţară facilitează bunăstarea economică şi socială“ şi nu este nicidecum o măsură a inteligenţei individuale sau colective. Model canadian de succes Primul index de acest fel a fost realizat în 2005, în Canada, unde, timp...

Jonathan Franzen vrea să fie Tolstoi

Istoria literaturii americane contemporane are în persoana scriitorului Jonathan Franzen unul dintre cei Douăzeci de scriitori ai secolului 21, conform lui The New Yorker. Dacă debutul său a fost consemnat în 1988, cu The Twenty-Seventh City, iar în 1992 publica Strong Motion, la cel de-al treilea roman, The Corrections, a obţinut râvnitul trofeu National Book Award. A apărut recent în America noul său roman: The Corrections, Freedome’s comes, în centrul căreia se află familia Berlung, el, soţia, micuţul Joey şi muzicianul Richard Katz, prietenul lor cel mai apropiat. Este o carte despre tentaţiile pasiunii, pe de o parte, iar pe de alta despre putere, ca formă de libertate prin morală. Într-un articol din The New York Review of Books, declară că el nu vrea să fie Austen sau D.H. Lawrence, ci Tolstoi. Aşteptăm ca şi editorii români să se împrietenească mai repede cu scriitorul...

Model de lansare a unei cărţi: Artur Balder – Widukind

Artur Balder este un autor de thriller istoric. Ca spaniol a reuşit deja să publice în mai multe limbi. În România, la RAO i-a apărut deja cartea Curdy şi Camera lorzilor. Ca orice scriitor care se respectă are un agent literar. Magda Ortin Lorente de la Agenţia Meatpeaking Productions din New York, împreună cu Dedalus Arquitectos din Spania, pregăteşte campania de promovare a noii cărţi Widukind, asta pe lângă activitatea curentă de reprezentare a autorului la diferite edituri. Cu aşa un agent tenace, Artur Balder nu trebuie să facă nimic altceva decât să scrie. Deja are vreo cinci cărţi, câteva milioane de dolari în cont şi, fireşte, un apartament în New York. „Toate se datorează Magdei”, îmi spunea deunăzi. Autorul scrie povestea lui Widukind,  un lider păgân al saxonilor (saşii), care în secolul IX e.n., a pornit la luptă contra lui Carol cel Mare, în ceea ce istoria va consemna drept Războaiele saxone, care au durat 32 de ani. Aşa a ajuns chiar un simbol de rezistenţă. La un moment dat, armata lui Carol cel Mare a luat 4.500 de prizonieri, din care a executat 783 într-o zi de masacru. Widukind fugiind astfel în Danemarca. După lungi negocieri cei doi lideri au ajuns la un acord de pace, iar eroul lui Balder s-a creştinat, Carol cel Mare ajungând chiar părintele său spiritual. Producătorii lui Balder încă nu au dezvăluit sinopsisul cărţii care se vrea de top la Târgul de anul viitor de la Frankfurt. Doar au stârnit curiozitatea cititorilor din lumea întreagă prin lansarea unei campanii de teasing. Flicker-ul, youtube-ul, facebook-ul, twitterul au deja un personaj: Widukind. Cât de simplu e pentru profesionişti. Oare de ce nu ştiu şi românii să lucreze tot aşa? http://widukindus.blogspot.com/ http://www.youtube.com/user/VisualWidukind http://twitter.com/Widukindus http://www.facebook.com/pages/Widukind/138416932869184?v=wall#!/pages/Widukind/138416932869184?v=wall http://www.flickr.com/photos/widukindus/...

Putea fi 11 septembrie 2001 provocat intenţionat din interior?

O întrebare cu tentă conspirativă, nu-i aşa? Aceste idei conspirative par de-a dreptul halucinante şi imposibil de conceput pentru cetăţeanul de rând care priveşte sau ascultă mass media americană, gen canalul de televiziune FoxNews. Putea oare armata americană să pună la cale uciderea de civili nevinovaţi? se întreabă Marian Petruţă în ziarul Phoenix Mission. Putea oare să orchestreze răpirea unor avioane şi prăbuşirea lor în clădiri, sau alte atacuri teroriste similare? Răspunsul este afirmativ. Da, putea. Nu, nu spun eu asta, ci o spun chiar documentele armatei americane din arhivele istorice. Comemorăm 9 ani de la atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, însă n-am să scriu despre acele evenimente. Am să scriu, în schimb, despre o operaţiune militară TOP SECRETĂ de acum aproape 50 de ani, scoasă la iveală acum 10 ani, dar care a trecut aproape neobservată în mass media centrală americană. Aceasta seamană izbitor cu ce s-a întâmplat pe şi după 11 septembrie 2001. O excepţie face ABCNews, care a scris detalii despre acest document într-un articol amplu semnat de  David Ruppe, pe data de 1 mai 2001.   În primăvara anului 2001,  Arhivele Secrete Naţionale făceau publice un document TOP SECRET, preluat şi publicat de către George Washington University, care dezvăluia informaţii de-a dreptul şocante cu privire la planurile armatei americane de la începutul anilor ’60. Operaţiunea intitulată “Pădurile Nordice “ (“Operation Northwoods”) este un document semnat de către  tot spectrul conducerii armatei americane, aşa zisul “Joint Chiefs of Staff” format din: corpul terestru de armată, trupele aeriene, marine şi navale. Documentul top secret, intitulat “Justificaţii pentru intervenţia militară americană în Cuba” era un memorandum trimis secretarului pe probleme de apărare de atunci, Robert McNamara, în care erau descrise planurile armatei americane de a inventa diferite pretexte  pentru invadarea Cubei. Aceste propuneri făceau parte dintr-un program numit “Operation Mongoose” lansat împotriva lui Fidel Castro. Cu câţiva ani înainte acesta reuşise să ajungă la putere în Cuba, fiind primul lider comunist aflat la doi paşi de teritoriul SUA, lucru care-i dispera la culme pe americani. Chiar dacă ulterior planul nu a fost pus în aplicare pentru că nu a găsit sprijinul necesar din partea conducerii civile de la acea vreme, acesta arată gândirea şi intenţiile diabolice inteprinse de armata americană, care încerca să elimine un aşa...

Jean Mallinger – Pitagora şi Misteriile Antichităţii

Azi, ca şi în vechime, omul vrea să cunoască taina propriului său destin; se întreabî, ca şi predecesorii lui, care va fi soarta sufletului său după ce îşi va fi abandonat fragilul inveliş. Sau, împins de un altruism veritabil, el doreşte să descopere temeiurile şi condiţiile armoniei sociale şi fericirii universale, pe care speră să o sincronizeze într-o zi cu desaăvîrşită oranduire a lumilor. La Pitagora vom găsi răspunsuri la multe din aceste întrebări, pentru ca el este in acelaşi timp filosof şi geometru, legislator şi teoretician al Numerelor, psiholog şi astronom, fizician şi moralist. Dacă descoperirile matematice ale Maestrului din Samos sunt bine cunoscute şi dacă toată lumea a citit transcendentul mesaj etic pe care îl constituie Versurile de aur, rolul său in răspândirea Misteriilor Tradiţionale şi în revelarea lor a rămas, în mare parte, necunoscut. Acest lucru este lesne de înţeles: nu există domeniu in care cercetătorul să se lovească de mai multe neclarităţi, în care cercetarea sa se dovedească mai dificilă şi în care textele însele se pecetluiesc, prin voinţa autorului lor. Căci în materie de iniţiere totul este simbol, alegorie şi parabolă; învăţătura a fost transmisă cu fidelitate de la maestru la discipol şi „de la gură la ureche”. Valul iniţiaţilor a ferit cu grijă Misteriile de curiozităţile profanilor. Dar sămânţa Revelaţiei pitagoreice avea o asemenea bogăţie interioară, expansiunea ei a fost atât de însemnată în toată antichitatea, dinamismul său a fost atât de fervent încât, în ciuda reticenţelor istoricilor şi filosofilor care s-au reclamat de la ea, misiunea incomparabilă a Maestrului Iniţiator nu a putut rămâne in discreţia in care el o zidise. Pitagora rămâne marele propagator al Misteriilor pe pământ european; este prima verigă ce leagă continentul nostru de Colegiile sacerdotale ale Egiptului. El creează în această parte a lumii primul Institut al înţelepţilor si legislatorilor şi întemeiază la Crotona o şcoală ce va deveni un centru permanent de Iniţiere Tradiţională. Îi dă atât o liturgie nouă, generatoare a unei vii radieri spirituale, cât şi un ansamblu precis de dogme confidenţiale, ce condensează în mod simbolic esenţialul Doctrinei...

Ioan es. Pop a recunoscut la atelierelaţionale că nu-l mai aşteaptă pe Ion Mureşan pentru competiţia premilor USR

La prima sesiune a acţiunii  atelierelaţionale, noua formulă creativă a lui Răzvan Ţupa, poetul Ioan es. Pop,  recunoscut pentru timiditate, a anunţat totuşi că nu-l mai aşteaptă pe Ion Mureşan să publice volumul mult aşteptat şi că i-o va lua înainte pentru că îşi doreşte Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor pentru poezie. În cafeneaua Dalles, locul în care se vor desfăşura atelierele, în fiecare sâmbătă, de la ora 17,00, Radu Aldulescu, seniorul prozei româneşti, a ascultat  cu atenţie poemele, iar Stoian G. Bogdan, mai tânărul năzdrăvan al poeticilor actuale, a fost chiar lăudat de mai vârsnicul poet din Ieud. Pentru că acţiunea s-a desfăşurat în ziua de 11 septembrie, nu puteau lipsi momentele legate de comemorarea „Gemenilor” şi de scandalul legat de poemul „Somebody blew up America” a lui Amiri Baraka, datorită mesajului său antisionist. La provocarea lui Răzvan Ţupa, privind continuarea unui vers dintr-o poezie a lui es Pop, au răspuns trei participanţi, Oana, o studentă la comunicare, Laura, o tânără care caută debutul, Marius Ghilezan, eidotul Bookiseala.ro şi Bogdan Coşa, venit special de la Braşov. Dacă Oana a încercat versuri cu sintagme espopiste, Ghilezan a stârnit mirarea celor prezenţi, chiar şi a autorului. Versul era „Îngrozit că fiul va muri”, fiind completat de către scriitorul timişorean cu: „Tatăl în batistă slobozi.” Fiecare participant a primit un caiet în care să poată să-şi noteze ideile şi să vină data viitoare cu tema făcută. Flaviu Pastor, directorul de marketing al Diverta, sponsorul acţiunii, s-a declarat entuziasmat de momentele inedite ale micro-recitalului Ioan es Pop. Săptămâna viitoare vor fi invitaţi: Sorin Despot şi Gabriel Daliş, doi tineri pe trend, cum vine vorba în generaţia lor. De acelaşi autor: Ieudul fără...