Michel Houllebecq, distins cu Premiul Goncourt 2010

Scriitorul francez Michel Houellebecq a fost recompensat luni, 8 noiembrie, cu Premiul Goncourt, cea mai prestigioasa distincţie literară din Hexagon, pentru romanul său La carte et le territoire (Harta şi teritoriul). Cartea urmează sa apară în traducere în cadrul colecţiei BIBLIOTECA POLIROM la începutul anului viitor (traducere de Daniel Nicolescu). Harta si teritoriul este cea de-a şasea traducere din opera lui Michel Houellebecq publicată în cadrul colecţiei Biblioteca Polirom, după Platforma (2003), Extinderea domeniului luptei, Particulele elementare (editia a doua revăzută, 2006), Posibilitatea unei insule (2005), Inamici publici (2009, în colaborare cu Bernard Henry-Levy). Michel Houellebecq (n. la 26 februarie 1958, La Reunion, Franta). Unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai controversaţi scriitori francezi contemporani. În 1992, vede lumina tiparului primul său volum de poeme, Pe urmele fericirii, distins cu Premiul Tristan Tzara. În 1994, publică primul roman, Extinderea domeniului luptei, care îl face cunoscut publicului larg. Al doilea volum de poeme, Sensul luptei, obţine Prix de Flore în 1996. În 1998, publică simultan volumul de texte critice Intervenţii şi romanul Particulele elementare, tradus în peste douăzeci şi cinci de limbi şi recompensat cu Prix Novembre. În 2000, îi apare un disc, Prezenţa umanîă cu poeme în lectură proprie, acompaniate de muzica lui Bertrand Burgalat, şi Lanzarote, un volum între reportaj şi ficţiune, cu fotografii. Se stabileşte în...

BOOKiseala.ro, menţionat în jurnalul Alteţei Sale regale, Principele Radu al României

Iniţiativa noastră de a grupa cărţile despre dinastia română într-o categorie BIBLIOTECA REGALĂ, a fost apreciată de către Alteţa Sa Regală, Principele Radu al României, drept „lăudabilă” în jurnalul de la sfârşitul săptămânii trecute. „Capitolul Biblioteca Regală nu este complet, încă. Are însă mai bine de 50 de titluri, cu lucrări de diverși autori, clasici sau contemporani. Colecția este impresionantă și utilă în același timp. Ea se va dezvolta, pe măsură ce noi titluri vor apărea, iar altele vechi vor fi descoperite și așezate pe “rafturile” electronice”, se mai spune în textul citat. Biblioteca regală e de departe a fi completă. În curând vom finaliza un documentar pe această temă. Cine are sugestii despre cărţi pe această temă să nu ezite să ne completeze...

Manolescu pierde Casa Monteoru

Uniunea Scriitorilor din România, condusă de Nicolae Manolescu, a pierdut în instanţă Casa Monteoru. Decizia a fost anunţată târziu membrilor USR când mare lucru nu mai era de făcut. Legea lui Voiculescu îi permite asociaţiei să mai treacă iarna în acest imobil. Ciudat este că nu s-a mai ţinut cont de donaţia făcută de Monteoru, imediat după cel de-al doilea război mondial. Cum liberalii lui Vosganian nu vin prea repede la putere, nici sediu nu vor mai avea în guvernarea PD-L.  Se mută, zic unii dintre membri, la Casa Presei. Palatul Vernescu este închirat pentru...

Andrei Cornea, la TVR:

Andrei Cornea a fost invitat la Ultima ediţie a TVR, emisiune transmisă duminică în direct, exact la ora înmormântării lui Adrian Păunescu. Publicistul de la revista „22” a fost foarte vehement la adresa memoriei sale.”El era un poet mediocru, avea un geniu însă, un geniu histrionic, malefic, de manipulator de mase, el a instituit cultul conducătorului, a insuflat acestui cult o mistică și un delir naționalist care a prins, a devenit o mistică-surogat într-o țară în care totul era surogat. Pentru că erau niște adolescenți cărora el le insufla acest delir și rezultatul era că ei creșteau cu șovinismul, naționalismul și reducționismul mintal al omului nou…”. Cornea a mai spus că poetul a fost un privilegiat și după 1990, evocînd cariera sa politică în PSM și PSD. Mai mult,...

Vasile Ernu a deschis Clubul de lectură

De ziua bolşevismului (pe care nu-l mai sărbătoreşte nimeni), în Club Schift din Bucureşti, Vasile Ernu a citit din prima sa carte Născut în URSS, acum tradusă în patru limbi, inclusiv la vecinul de la Răsărit. Autorul ne-a amintit despre fuga după jinşi şi entuziasmul găsirii lucrurilor nepermise, în perioada comunistă. Delicioasă prezentare a amestecurilor de votcă, într-o povestire din carte. Lectura sa e simplă, ciocănitoare în hipotalamus. Uşor de recunoscut şi el (cu şapcă) şi opera sa cu cheapeau. Andrei Ruse a fost amfitrionul serii.  Peste două săptămâni, Bogdan Coşa va prezenta texte de proză din cartea sa de debut,  iar debutantul de anul trecut, Stoian G. Bogdan, va citi din romanul său, care va apărea la Editura Trei, Nu ştiu câte...

Şi de n-o fi cu Banat, grupul Hertei Müller era unul marxist european

Reprezentanţii Grupului de Acţiune Banat, din care a făcut parte şi Herta Müller, prezenţi zilele acestea la Bucureşti, au mărturisit despre anii de început ai carierei lor, prin ’70, când mult trâmbiţata deschidere a lui Ceauşescu  i-a făcut să se coaguleze într-o mişcare de idei. Emil Hurezeanu, moderator al reuniunii din Rotonda MNLR, unde puţină lume a fost prezentă, a descris grupul ca unul de stânga europeană, chiar marxist. William Totok a şi recunoscut că amicii săi din copilărie aveau afişe cu Che Guevara.  Managerul cultural al grupului, Gerhardt Csejk, a povestit cum s-au constituit şi de unde  a venit numele. Un ziarist sibian de atunci, scriind despre tinerii poeţi timişoreni, i-a definit drept un grup de acţiune, chiar dacă, sub influenţa germană, ar fi fost mai degrabă un grup de lucru. Încercând să-i definească orientarea ideologică, a mărturisit clar stânga, între progresism şi modernism. Fiind tineri liiceni, la acea vreme de aşa zisă deschidere, au colindat toate şcolile germane din Banat. Vorbeau despre lucrurile ce interesau generaţia lor, plete, fumat etc. La un moment dat, Richard Wagner (viitorul soţ al Hertei Müller), elev în clasa  a X-a, a provocat o temă tabu acelor timpuri: trecerea frontierei. După ce Nikolaus Berwanger,  editorul noii publicaţii apărute la Timişoara, „Neue Banater Zeitung„, a început să le prezinte opera, Bucureştiul germanistic, reprezentat de Paul Schuster, i-a promovat. Influenţa lor creştea în rândul tinerilor de etnie germană şi nu numai. Securitatea a inflitrat cenaclul în care activau, Adam Müller-Guttenbrunn. La Editura Kriterion din Bucureşti a şi apărut volumul colectiv: Vânt potrivit până la tare (foto). Tot acolo avea să apără şi Niederungen (Plaiuri moi), în 1982, a lui Herta Müller, dar retrasă imediat de pe piaţă. După nici doi ani de activitate, cenaclul a fost închis de organele statului de atunci. Fiecare a acţionat ulterior individual, majoritatea plecând în Germania în jurul anilor ’85. Europa liberă şi presa occidentală le-au sporit notorietatea. S-a tot discutat despre grup până după revoluţia română. Interesul s-a reactivat după ce Herta Müller a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură. Dintre membri grupului, doar Gerhardt Csejka, Gerhard Ortinau, William Totok, Michael Astner, William Totok au fost la Bucureşti. A avut loc şi o evocare a lui Rolf Bossert, poetul care după ce a ajuns în Germania federală s-a...

„Terminându-şi rostul,” Adrian Păunescu a plecat lângă „părinţii care mor”

Contestat, adulat, cu o viaţă extrem de activă, Adrian Păunescu a părăsit această lume, la 67 de ani. Deşi provenit dintr-o familie liberală, a fost de stânga şi a murit consumându-şi decepţiile. Opera lui din tinereţe este cea mai valoroasă. Probabil că acum după ce personajul se desparte de operă, memoria colectivă va reţine doar poezia lui, extrem de tonică şi de expresivă. Ca poet a fost un talent rar întâlnit în cultura română. Păcatele lui ca om sunt izbăvite. Rămân versurile cu rimele atât de gustate. S-a irosit în prea multe scandaluri politice, unde orgoliul său nu a triumfat. La ultimele alegeri, sistemul votului uninominal i-a jucat festa. Deşi pe primul loc, n-a ajuns în Parlament. Ultima lui...