„Emulaţiune” de Sărbătoarea naţională

În piesa lui I.L. Caragiale intitulată „Emulaţiune„, „Pedagogul absolut”, Marius Chicoş Rostogan, este cuprins în ziua Sărbătorii naţionale a patriei de o seamă de „emoţiuni adânci şi gânduri înalte” şi, la vederea măreţului „defilir de la paradie”, simte răscolitor în suflet „acel simţământ carele se numeşte penetraţiune”. Cu acest prilej, „onoratele matroane române ale soţietăţii” aruncă bogate cununi de flori asupra elevilor aflaţi „în defilir” (unde altundeva dacă nu „la bulivar”, acolo unde este dus şi domnul Goe?). Sigur, I.L. Caragiale se amuză pe seama unei sărbători care trebuie să fi fost, totuşi, solemnă şi la care regele Carol şi, din când în când, regina Elisabeta participau, de obicei, în mare ţinută. S-a păstrat un film din 1897 (poate fi văzut  pe YouTube), în care parada e deschisa de rege, călare în fruntea unui escadron de cavaleri ţepeni, împopoţonaţi, dar fercheşi. Astăzi nici haz, doar necaz de ziua naţională. Rege n-avem să deschidă parada, doar un cârd de matracuci călări pe tocuri venite ca la o şuetă de Dorobanţi. Nimic solemn, totul de paradă. Nici Conu’ Iancu n-ar avea ce scrie şi ce...

Dan Perjovschi lansează astăzi cartea „20/22 Douăzeci de ani de texte”

Dan Perjovschi va  lansa marţi, 30 noiembrie, de la ora 18.00, la redacţia revistei 22 (Calea Victoriei nr.120, Bucureşti). 20/22, noul volum 20/22 Douăzeci de ani de texte la revista 22. Dan Perjovschi s-a născut pe 29 octombrie 1961, la Sibiu. Din 1991 este grafician şi ilustrator al revistei 22 şi, în mod constant, autor de cronică de artă plastică în aceeaşi revistă. Cu timpul, articolele sale se transformă în critică dură socială şi politică, iar artistul devine, din 1999, în rubrica „Vis à vis”, un atent observator săptămînal al României contemporane şi al lumii internaţionale. În anul 2000, publică la Editura Nemira volumul Vis-à-vis, o primă culegere de articole. În paralel, devine din ce în ce mai vizibil în Occident şi este considerat astăzi unul dintre cei mai importanţi artişti contemporani. Este invitat să expună în cele mai mari instituţii de artă ale lumii (MoMA, New York, Tate Modern, Londra, Kunsthalle Basel, Musée d’Art Moderne, Centre Georges Pompidou, Paris, Museum of Contemporary Art, Sydney etc.), participă la numeroase evenimente de artă internaţionale (Bienala de la Veneţia, Istanbul, Sydney, Manifesta etc.) şi i se realizează peste 15 cataloage de autor. În 2004 cîştigă un premiu de artă emblematic, Premiul George Maciunas. în Bucureşti, are show-uri de artă (CNDB, Centrul de Introspecţie Vizuală, Galeria...

Ray Loriga: „Viaţa mea e plictisitoare”

Interviu Ray Loriga – Se poate trăi ca scriitor în Spania? Poţi trăi din scris? – Depinde de ce fel de scriitor eşti. Poţi fi mizerabil sau de influenţă. Sau între. – Ce tiraj au cărţile tale în Spania? – 35-40 de mii de copii. Am un grup fidel de cititori. Sunt tradus în 18 limbi. – De ce „New York Times” te-a declarat noul star rock al literaturii europene? – Întreabă-i pe ei! A fost o parte dintr-o recenzie foarte bună.  New York Times este un nume greu în publicistica vremii şi mai ales un nume de referinţă pentru literatură. A fost doar o expresie de-a lor. – Când te-ai întâlnit prima oară cu mişcarea beat? – Citindu-i. Nu am avut multe contacte. Pe Allen Ginsberg am avut privilegiul de-al citi şi a fi într-o relaţie cu el în timp ce trăia. Cu John Giorgios, unul dintre ultimii beat… – Borroughs? – Nu l-am întâlnit. Dar am avut o relaţie deschisă cu oameni din preajma lui. – Cum este viaţa ta ca scriitor? Câte ore scrii pe zi? – Viaţa mea zilnică este plictisitoare. Scriu opt, nouă ore pe zi, apoi iau cina cu familia, dorm, mă trezesc. Între timp mă uit la meciurile lui Real Madrid. – Eşti fan Real? – Sunt un mare fan. – Scrii opt ore pe zi? – Nu înseamnă că scriu tot timpul. Uneori scriu, alte ori aştept idei. Încerc să scriu. – Eşti fost jurnalist. – Mai menţin relaţia cu El Pais. Scriu un editorial duminica, în partea culturală. Iubesc jurnalismul. – Mai ţii legătura cu cei din Merida (organizaţie care grupa intelectualitatea progresistă în timpul  lui Franco)? – Sunt prieten cu Almodavar. Ne întâlnim de trei, patru ori pe an. – Ai o viaţă socială? – Să fiu sincer, nu prea. – Tinerii cunosc Merida după 30 de ani? – Da. Mai sunt idei care atrag. Unii încearcă să uite, mişcarea hip atrage din nou. – Există vreo similitudine între Franco şi Ceauşescu? – Amândoi au fost bastarzi. În opoziţie. Comunismul nu e fascism, dar suferinţele sunt aceleaşi. – Ce ai auzit de scriitorii români? – Încerc să aflu despre cei de acum. Cunoştinţele mele sunt limitate la Ionesco, Cioran. Oamenii de la Târg mi-au zis că au fost unii...

ICR finanţează pe Münchausen

De teama acuzelor că sprijină cultura urbană, ICR a hotărât să finanţeze revista de rock Münchausen (care fie vorba între noi mai critici printre critici, nici pagină de web nu are), în cadrul concursului de proiecte pentru  publicaţii culturale în limba română, informează poetul Răzvan Ţupa, într-o notă pe facebook. Juriul format din Eugen Negrici, Gabriel Chifu si Cornel Ungureanu a hotărât că respectiva publicaţie se înscrie în criteriile de selecţie, asta în condiţiile în care mai cunoscuta revistă Plic nu i s-a mai prelungit finanţarea, probabil pentru că şi-a permis să critice eminenţele lor implicate în scandalul Neagoe, dezvăluit de jurnalistul Andrei Bădin în 2009. Poate că oficialii de la ICR, instituţie căreia criza nu i-a dijmuit conturile, suferă mai degrabă de Sindromul Münchausen, sindrom care apare de obicei la persoane cu tulburări de personalitate şi este caracterizată prin necesitatea de a simula o maladie inexistentă pentru a fi luat în...

Topul celor mai vândute cărţi la Gaudeamus 2010

Cinci autori  români (unul cu două cărţi) şi patru străini compun  Top 10 al celor mai vândute volume la târgul de carte Gaudeamus 2010, încheiat recent la Bucureşti. Grigore Cartianu, Principesa Margareta, Aurora Liiceanu, Daniela Zeca-Buzura şi Ion Cristoiu sunt cei mai cumpăraţi scriitori autohtoni, conform datelor oferite de Asociaţia Editorilor din România. În ultimii ani, vânzările editurilor au fost mult amplificate, conform declaraţiilor unor edituri de talie medie sau mică. Întrucât „Adevărul” a solicitat date exacte, care să fie eventual ulterior dovedite, multe edituri au renunţat ieri să furnizeze  cifre, încercând să dea iniţial o sumă rotundă, ulterior o sumă totală a unor serii de autor sau colecţii. „Adevărul” a decis să nu publice decât topurile pe care le-a considerat ca fiind exacte. Astfel, conform clasamentului „Adevărul”, pe primele cinci locuri se află: „Crimele Revoluţiei” de Grigore Cartianu (2.886 de exemplare, Editura Adevărul), „Revolta” de Suzanne Collins (1.008 exemplare, Editura Nemira), „Muzeul inocenţei” de Orhan Pamuk (950 de exemplare, Editura Polirom), „Carte regală de bucate” de Principesa Margareta  (930 de exemplare, Editura Curtea veche) şi „La taifas” de Aurora Liiceanu (785 de exemplare, Editura Polirom). Editura Adevărul a vândut în valoare de 217.000 de lei, totalizând 14.700 de exemplare de cărţi şi de DVD-uri. Printre cele mai vândute titluri, după „Crimele Revoluţiei”, se află „O lovitură de stat prost mascată” de Ion Cristoiu (516 exemplare) şi „La vânătoare cu Ceauşescu” de Vasile Crişan (241 de exemplare). Djuvara, cel mai vândut autor la Humanitas Grupul Humanitas a avut vânzări totale de 450.000 lei. „Considerăm această ediţie Gaudeamus reuşită, peste cele din anii trecuţi ca încasări, dar, să nu uităm, la un târg vindem cinci zile, în librării, tot anul”,  spune Lidia Bodea, director general al editurii. Cel mai bine vândut autor  Humanitas este Neagu Djuvara, cu peste 500 de exemplare. Pe primele cinci locuri, în topul editurii, s-au situat: „Cartea întrebărilor” de Ioana Pârvulescu, „Aer cu diamante” de Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei, Florin Iaru, Ion Stratan cu  ilustraţii de Tudor Jebeleanu, „Fluturele negru” de Radu  Paraschivescu, „Tragedia Germaniei” şi „Franţa, hegemonie sau declin” de Lucian Boia. Pe următoarele locuri, în Top 10 se numără: „Patria mea A4. Poeme noi” de Ana Blandiana, „Frumoasele străine” de  Mircea Cărtărescu, „Rătăcirile fetei nesăbuite” de Mario Vargas Llosa, „Mănâncă, roagă-te, iubeşte” de Elizabeth...

Doina Uricariu sau întoarcerea spiriduşului

Deşi plecată în America, Doina Uricariu n-a abdicat. Nu s-a lăsat pradă amăgirilor unei lumi mai libere, mai business-oriented.  Mică la stat, energică precum un spiriduş, e în toate. Scrie memorialistică de calitate, conduce o editură, are timp de acţiuni de caritate, scoate albume de artă. Nu poate sta un minut locului. O zvârlugă. Un personaj de poveste dintr-o familie deosebită, tatăl fiind colonel al Armatei regale a ajuns ţăran, pentru că a refuzat colaborarea cu sistemul. Nu face paradă de disidenţă, deşi i s-au refuzat volume pe timpul comunismului. Câţi dintre poeţi au condus consorţii ca şi Doina Uricariu? De câte ori aţi auzit-o vorbind despre sine? Pe vremea marilor mitinguri ale Alianţei Civice era mereu cu dosare sub braţ. Doar celălalt îl ţinea înadins liber, ca un îndemn la revoltă împotriva ciocoismului securist. La fel ca şi noi, a crezut în restauraţia regimului Monarhic şi la revenirea acasă a Dinastiei. N-a biruit, prin ce a crezut, dar continuă să creadă în recuperarea Memoriei. Şi dăruieşte fragmente de viaţă, clipe memorabile, poveşti despre oameni mari. Toate aşezate cu migală şi cu delicateţe pentru o cinsti vremea căruia i-a fost martor. Orice cititor care iubeşte dinastia, cercetător, istoric, om de principii, liberal sau ţărănist trebuie să aibă în bibliotecă ultima sa carte: Maxilarul inferior, un titlu dur la fel ca autorul. Două volume, în care regina Ana este personaj principal. Mulţumesc,...

La Gaudeamus, Grigore Cartianu a făcut scurtă la mână

În primele trei zile ale târgului Gaudeamus, s-au vândut peste 50.000 de bilete, dintre care mai mult de jumătate (36.000) doar sâmbătă. Dintre cele peste 200 de evenimente – lansări şi prezentări de volume si colecţii, dezbateri, sesiuni de autografe, multe dintre ele propuse de expozanţii străini, s-au remarcat lansările Cărţii regale de bucate a Principesei Margareta (o bijuterie publicistică, Curtea veche, la doar 45 de lei), cu participarea a câtorva sute de cititori, maratonul de autografe al lui Grigore Cartianu pe Crimele revoluţiei, semn că subiectul încă se vinde, evenimentul de lansare a bahicei cărţi a poetului transilvănean Ion Mureşan, Cartea Alcool, într-un spaţiu ridicol de mic, dar şi retipărirea, după 30 de ani, a volumului de poezii „Aer cu diamante“, cartea-manifest al optzeciştilor, alături de dezbaterea susţinută de Norman Manea, cel mai tradus scriitor român. La Tritonic, editorul principal, Bogdan Hrib, a fost ţinta pistolarilor din grupul scriitorilor de cărţi poliţiste. N-au lipsit nici momentele ridicole. Opera de trei parale a lui Costel Busuioc, semn că mintea celor de la Nemira nu poate ieşi din blocajul colapsului financiar, a tulburat atmosfera ce se dorea decentă. Participanţilor li s-au servit căpşuni şi şampanie. Şi mult, mult circ. Alături, la standul editurii Art, Mihai Barbu, fiul celebrului caricaturist român, a fost aşteptat în zadar să „vândă kilometri”.  O problemă de familie l-a reţinut acasă. Aşa au spus oficialii editurii. Poate că şi supărearea pe organizatorii Târgului, care nu l-au lăsat cu motocicleta sa. Margareta Pâslaru părea mai tânără, mai zâmbăreţă ca niciodată. Dacă Ion Iliescu a coborât la mai micuţa editură Artemis (altădată publica doar la cei mari n.a.), Cristian Pătrăşconiu a urcat, graţie limbismului politic, la Humanitas, cu o carte de interviuri, făcând un profil de dreapta interlocutorilor săi. La Corint, Vampire Hours, cu reduceri la cărţile de profil, au adus sute de cititori fideli, mai ales tineri. Impresionant stand i s-a pregătit lui Ovidiu Chirovici, la RAO, care este deja la al opt-ulea thriller. Casa de Pariuri Literare a fost des frecventată de tineri sau mai bătrâni, fiind un proiect care promite. Precum în ultimii ani, standul Adevărul a fost luat cu asalt. „Ieftine şi bune” ar putea fi sloganul acesteia. Crimele revoluţiei a fost cea mai vândută carte a Târgului. Un premiu special s-ar cuveni editurii...