Orice s-ar spune, puţini sunt cei care, asemeni lui Andrei şi a tatălui său, au prilejul să-şi caute singuri, prin pădure, bradul pe care să-l taie şi alături de care să întâmpine Crăciunul. Numai că ei nu se mulţumesc cu orice brăduţ, ci vor să ia acasă cel mai frumos brad! Dar, după ce în sfârşit îl găsesc, vieţuitoarele pădurii le pregătesc peste noapte o surpriză pe cinste, una care să-i facă pe cei doi să uite de tăiatul brăduţului. Din acel an, familia lui Andrei îşi va schimba obiceiul sărbătoririi Crăciunului…
Sku: KA015SM
Jurnal din „Războiul porcului“ (1969) este istoria neliniştitoare a „vânătorii“ de bătrâni declanşate în numele unei tinereţi iresponsabile şi pline de cruzime. În toiul prigoanei, trăind o tulburătoare poveste de iubire, Isidoro Vidal se salvează, în plan simbolic, de teroarea propriei bătrâneţi, mai cumplită decât eventualele atacuri ale agresorilor.
Este o poveste emoţionantă, bogat ilustrată, pledând pentru bunătate şi generozitate. Acţiunea se petrece într-un orăşel din America finalului de secol XX şi ne prezintă povestea familiei Bird şi a micuţei lor Colinda, o fetiţă foarte bolnavă, dar bună şi veselă.
Însoţiţi-o pe Norocel, pisicuţa de jucărie, în căutarea lui Tudor, noul ei stăpân. El crede că Moş Crăciun l-a uitat, dar Norocel şi noii ei prieteni din pădure vor face tot ce le stă în putinţă ca Tudor să aibă o surpriză cu totul deosebită de Crăciun!
Christian Haller este autorul Muzicii înghiţite, „un roman însolit despre Bucureştiul de altădată”. Cu Vremurile mai bune, scriitorul elveţian continuă saga familiei sale, de data aceasta în decorul spectaculos al munţilor Jura, dar România interbelică ramâne un reper constant al unui trecut colorat în nuanţele palide ale nostalgiei.
Deşi porneste de la un eveniment real — autorului îi moare fiica la doar câteva săptămâni de la naştere –, Copilul-umbră (2003) nu e un text propriu-zis autobiografic: nu aflăm mai nimic despre circumstanţele morţii, despre spital, boala, încercările medicilor de a o salva pe Isa. În mod curios, realitatea dură a acestei morţi e trecuta sub tăcere, iar paginile pe care le citim par să vorbească despre altceva, tatonând un limbaj nou sau resuscitând o limbă moartă. Atunci când survine, textul “rupe” tăcerea, întrerupe legătura organică — ilizibilă — a tatălui cu micuţa lui moartă. Într-un fel, copilul-umbră e un copil “fără însuşiri”, o formă ce nu se poate fixa, un personaj pur, aflat în continuă transformare: e “copilul bătrân” descris de Titus Livius, pruncul bolnav pe care părinţii îl duc de la Betleem în Egipt, copilul mort abandonat de Frederic Moreau în Educaţia sentimentală, fiica lui Iair pe care a înviat-o Isus din morţi, iubita din Cântarea Cântărilor… Departe de orice indiscreţie şi orice formă de intimism, P.F. Thomese caută cuvintele şi lucrurile care rămân după dispariţia fizică a fiinţei dragi. Deşi probează toate registrele tânguirii — de la disperare, trecând prin spaimă şi mizantropie, până la apatia din final –, Copilul-umbră depăşeşte starea de doliu (pe care Thomese o numea, într-un interviu, “egocentrică”), descriind mai degrabă stări poetice posibile şi variabile în “spaţiul literar”.
Bedros Horasangian “Un război murdar” este o carte de reportaje. O carte despre adevăr şi minciună. "Un război murdar" este o carte despre două popoare şi o ţară. Popoarele se numesc rus şi cecen, ţara este Rusia. Avem radiografia unui răz
