Lucian Dan Teodorovici – Matei Brunul

De Marius Ghilezan Matei Brunul, portretul unei Românii pierdute Lucian Dan Teodorovici, scriitorul din Iaşi, oraşul care a dat pe stil nou cei mai buni povestitori, ne surprinde cu o nouă carte: Matei Brunul, o portretizare fără egal a sincopei istorice prin care am trecut, timp de cincizeci de ani. Autorul nu este doar singurul român care a ajuns în The New York Times, făcând celebră practica însemnării gâştelor pentru a nu fi furate, ci şi primul care reuşeşte o frumoasă alegorie, tristă ce-i drept, a Omului nou, acel individ apărut pe lume odată cu tancurile sovietice, pierzându-şi identitatea şi memoria. Cu o pedanterie nemţească şi cu o scrupulozitate a detaliilor remarcabilă, Teodorovici ţese tapiseria gri tern a unei Românii învinse, peste care proiectează destinul lui Matei Brunul cu frica, izolarea, ruşinea şi regretele unui marionetist ce a învăţat să-şi iubească doar păpuşa, pentru ca mai apoi, ca-n Fenomenul Piteşti, torţionarii. Evident că cei mai apropiaţi oameni, securistul Bojin şi în final Eliza, printr-o timidă dragoste, dovedită în cele din urmă tot om al sistemului, fac parte din universul său închis. La începutul lecturii aveam speranţa că voi găsi “Opiniile unui clovn” în variantă autohtonă a celebrei cărţi a lui Heinrich Böll. Mai apoi, în desişul descriptio, romaine, fiind prevenit că: ”istoria mare are întotdeauna o putere covîrşitoare asupra istoriei mici, personale” am crezut că voi fi provocat cu teme dostoievskiene, polifonii, dar m-am trezit într-un spaţiu pe care l-aş fi dorit uitat. Aprofundat în lectura cărţii, mi-am dat seama târziu că nu e o carte pentru mine, prea îmi coboară din amintiri tenebrele. Personal, aş fi aşteptat, să mă regăsesc ca învingător în volumul lui Teodorovici, nu ca un învins, mai ales că pe la Naidăş, satul de graniţă din finalul povestirii, trebuia să trec şi eu frontiera  în 1989. . În Matei Brunul nu-l găseşti pe Kafka,...

Matei Brunul în Franţa

În perioada 1-4 aprilie 2014, Lucian Dan Teodorovici susţine un turneu de promovare a romanului Matei Brunul, ediţia în limba franceză, apărută la Gaïa Editions, în martie 2013, traducere semnată de Laure Hinckel. Astfel, autorul participă la mai multe întîlniri cu cititorii, în prezenţa traducătoarei Laure Hinckel. Două dintre acestea au loc în cadrul Festivalului „Printemps Balcanique”, aflat la a IX-a ediţie: Trouville-sur-Mer, joi, 3 aprilie, şi Saint-Lo, vineri, 4 aprilie Lucian Dan Teodorovici a mai avut o întîlnire cu studenţii la Paris, INALCO (Institut National des Langues et Civilisations Orientales), marţi, 2 aprilie.  Matei Brunul, cel mai recent titlu semnat de Lucian Dan Teodorovici şi una dintre cele mai premiate şi elogiate apariţii editoriale ale anului 2011, a apărut în două ediţii la Polirom (2011, 2014) şi este în curs de apariţie în Ungaria (Libri), Polonia (Amaltea), Bulgaria (Paradox), Macedonia (Bata Press) şi Turcia (Dedalus). Matei Brunul a fost distins în anul 2012 cu Premiul literar „Augustin Frăţilă”, Premiul revistei Observator cultural, Premiul Naţional de Proză al Ziarului de Iaşi, Premiul pentru Proză al revistei Ateneu, Premiul special al publicului la Gala Industriei de Carte din România şi a fost desemnat „Cartea anului” de către revista Contrafort. Un marionetist şi marioneta sa devin captivi ai stalinismului românesc, în cea mai dură perioadă a lui. O poveste despre uitare, despre dragoste, despre naivitate, despre ură şi iertare, despre pendularea între adevărul personal şi cel oficial. Desemnat „Cartea anului” în mai multe rînduri, de diverse publicaţii şi instituţii culturale, romanul a atras nu doar interesul cititorilor români, ci şi al celor din străinătate, bucurîndu-se de o foarte bună primire în spaţiile în care a fost deja tradus.   „Superb. Teodorovici este primul reprezentant al literaturii române tinere care împrumută închisorii comuniste culorile ficţiunii. Un roman cu o arhitectură exemplară… Lucian Dan Teodorovici e un maestru marionetist.” (Le Monde)   Lucian...