Lavinia, eroina din Cinci minute pe zi, a fost studentă la litere. S-a lăsat, pare-se, de facultate. S-a apucat să studieze horticultura, prilej cu care a învăţat, printre altele, şi nu temeinic, să conducă tractorul. Merge la sală, la interviuri pentru joburi despre care nu ştie de fapt mare lucru, la reuniuni ale fanilor LOST sau în tabere de fotografie şi literatură. Se îndrăgosteşte de poeţi şi de alpinişti utilitari, poveşti care se termină nu prea bine. Îşi vizitează bunica la Brăila şi mama în Spania. Se entuziasmează rapid şi candid, dar îşi controlează autoironic efuziunile. Nu prea cunoaşte sarcasmul. Circumstanţele vieţii de zi cu zi, precum şi propriul corp, o stingheresc aproape întotdeauna. Undeva între Bridget Jones şi un personaj de-al lui Salinger, Lavinia încearcă tot timpul cu degetul o viaţă trendy care îi scapă mereu parcă în ultima clipă, şi e, în fond, o inadaptată bonomă a cărei sinceritate cucereşte. Textele Laviniei Branişte, nişte scurt-metraje light – în cel mai bun sens al cuvântului –, rulează fin pe coloana sonoră a unui middle class blues, în care nota veselă şi cea tristă sunt adesea dificil de identificat. (Rareş...
