Abe Kobo – Femeia nisipurilor

De Gabriel Daliş “În preajma nisipului, orice lucru ce dispune de formă e goliciune. Curgerea lui, care neagă totalitatea formelor, e singura certitudine.” „Femeia nisipurilor” este capodopera lui Kobo Abe şi una dintre cele mai importante cărţi pe care le-a dat literatura japoneză de după cel de-al doilea război mondial. O naraţiune vizionară prin tăietura imaginilor, prin shocking-ul care dezmembrează rupestrul şi devine Absolut. Detaliul abundă, introspecţia pare demoralizatoare. Toate acestea fac din acest neobişnuit roman o concentraţie de imagini care se desfăşoară într-o sumă de diapozitive repetate obsesiv. Evadarea nu-i necesară ca o revenire la stilul anterior de viaţă, ci ca un refuz în a asimila capriciile altor regnuri. Pasiunea lui Abe pentru fotografie poate fi foarte uşor detectată prin capacitatea lui vizuală de concepere a frazei, imaginile sunt prelucrate lent, trecând prin diverse forme si filtre, regăsindu-se apoi, după multiple reîncărnari aperceptive, într-un concret izolat, fără scăpare.  Lumea nisipului este omniprezentă, invadatoare, coroziva şi plina de constrângeri. Nisipul stăpâneşte definitiv. În acestă lume a eroziunilor, omul devine captivul care se lasă sedus de propria mutilare. O concluzie a cărţii? Nu ai dreptul să iubeşti când eşti ameninţat de nisip. Recenzie de GABRIEL DALIŞ De acelaşi autor Harta arsă Bărbatul cutie Chip...

Abe Kobo – Chip străin

Romanul Chip străin, este o alegorie existenţială combinată cu un studiu psihologic de un deosebit rafinament, ce aminteşte de Metamorfoza lui Kafka. Naratorul este un om de ştiinţă mutilat în urma unui experiment de laborator eşuat. Chipul său desfigurat îl înstrăinează de restul lumii, inclusiv de propria soţie. Singura posibilitate de a iesi din izolarea pe care i-o impune condiţia de infirm este crearea unei măşti perfecte. Însă aceasta se dovedeşte a fi mai mult decât o simplă deghizare: în spatele ei se ascunde o personalitate complet diferită, capabila de orice. „Ca şi opera lui Kafka, romanele lui Kobo Abe se caracterizează printr-o uluitoare forţă vizionară.” (Chicago Tribune) De acelaşi autor Bărbatul cutie Femeia nisipurilor Harta...

Abe Kobo – Bărbatul cutie

Bărbatul cutie (1973) este povestea unui om care‑şi abandonează existenţa obişnuită pentru a observa lumea din Tokyo printr‑o cutie de carton pusă pe cap. Cartea analizează cu infinită cruzime problema iden­tităţii în societatea contemporană, un roman ce te duce cu gândul la Samuel Beckett, dar care poartă amprenta inconfundabilului autor al Femeii nisipu­rilor. Renunţând la viaţa sa obişnuită, personajul fără nume al acestui roman rătăceşte pe străzile uriaşei metropole nipone, privind viaţa printr‑o feres­truică tăiată în interiorul uriaşei cutii de carton pe care o poartă pe cap. Realitatea capătă accente kaf­kiene: vor apărea, pe rând, un misterios ucigaş ce încearcă să‑l omoare pe bărbatul‑cutie, o asistentă medicală gata să‑i cedeze, dar şi un medic nebun hotărât să devină şi el bărbat‑cutie. De acealaşi autor Femeia nisipurilor Harta...

Abe Kobo – Harta arsă

Domnul Nemuro, un respectabil om de afaceri, dispare fără urmă. Abia după şase luni, soţia sa, o seducătoare alcoolică, angajează un detectiv privat, oferindu-i ca indicii o fotografie şi o hartă cu greu lizibilă. Personajul, căruia autorul nu-i dă nume, se angajează într-o călătorie plină de imprevizibil. Investigaţiile îl scufundă în mlaştina lumii interlope din Tokyo, cu cluburi de noapte înghesuite pe alei lăturalnice şi bande de traficanţi de o violenţă nestăpânită. Fiecare personaj cu care vine în contact la începutul investigaţiei are o identitate, oferindu-i consecvent veriga lipsă din lanţul de indicii ce asigură structura evenimenţială a poveştii. Dar pe măsură ce evenimentele se aglomerează, personajele se învăluie într-o aură de mister. Nu peste mult timp eroul cade pradă, în acelaşi timp, pericolului exterior şi propriilor obsesii, ce-l fac să-şi piardă limitele identităţii, ajungând să se identifice cu omul pe care îl vânează. „O adevărată operă de artă, originală şi angoasantă.” (The New York Times) De acelaşi autor Bărbatul cutie Chip...