Jack Kerouac – Pe drum

Pe drum reprezintă un moment istoric: este cea mai frumoasă, cea mai limpede şi cea mai importantă declaraţie a generaţiei pe care Kerouac însuşi a numit-o Generaţia Beat şi care s-a încarnat în el. De acelaşi autor Şi hipopotamii au fiert în bazinul...

Scriitorii spanioli au dat o lecţie la Târgul de carte

Un scriitor spaniol a renunţat la un meci de fotbal pentru a fi prezent la dezbateri Rosa Montero a fost de departe cea mai distinsă, şarmantă, sigură pe ce spune, scriitoarea spaniolă, prezentă la Bookfest.  „De când mă ştiu pe lumea asta, mă ştiu scriind poveşti. La cinci ani am scris despre o serie de şoareci vorbitori” , spune autoarea cunoscutelor cărţi Inima infernului, Ziua inocenţilor, Stăpân iubit şi mai ales Povestea regelui străveziu. A mărturisit celor prezenţi că ea scrie prima oară în minte. Dacă se aşează la o coadă la ghişeul unei bănci şi vede că intră o femeie cu un copilaş de mână, se gândeşte că aceasta poate fi un ucigaş care din lipsă de bani să atace cu vreun pistol de apă, doar din nevoia de a face rost de bani. Rosa Montero nu scrie doar poveşti, chiar le spune şi le spune excelent. Citeşte mai mult > Dacă Montero spune mai plastic că „nu ea alege romanele, ci personajele o aleg pe ea”, în cărţile barselonezei Najat El Hachmi, de origine marocană, “acestea cos, fac de mâncare, ciorovăiesc”, aşa cum explica traducătorul Călin Alexandru care, totodată, a recunoscut că s-a specializat în limba română după ce a tradus “Ultimul patriarh”: “aşa am învăţat că există şliţ şi la fuste.” La standul Curtea veche zau apărut la un moment dat doi rockeri, căzuţi parcă dintr-un film cu Jimmy Hendrix: Florin Galiş şi Ray Loriga. Greu să-ţi dai seama care este „starul rock al literaturii europene”, aşa cum l-a descris New York Times pe autorul “Prânzului dezgolit,” în varianta contemporană. El, de fapt, şi recunoaşte influenţa beat  a operei sale. “Prefer să fiu slăbănog, decât să fiu celebru” (Jack Kerouac) scrie în deschiderea cărţii sale Căzuţi din cer. Dacă la un stand vecin Radu Aldulescu, un român care scrie la fel de bine şi acoperă acelaşi...

Jack Kerouac – Şi hipopotamii au fiert în bazinul lor

Şi hipopotamii au fiert în bazinul lor, scris de iniţiatorii curentului beat, din America, Jack Kerouac şi William Burroughs, încă din 1945, a văzut lumina tiparului de abia în 2008. Ei  erau tineri când s-au pus pe sine în două personaje:  pe Kerouac îl recunoşti sub numele lui Mike Ryko, iar pe Burroughs, ca Will Dennison. Romanul a fost, de fapt, şi semnat cu pseudonime: William Lee (alias William S. Burroughs) şi John Kerouak. Povestea începe prin New-York-ul anului 1945. Lucien Carr, student strălucit la Columbia University, îl înjunghie mortal pe David Eames Kammerer, alt prieten apropiat, şi îl aruncă apoi în Hudson. De ce? Era sătul de avansurile  sexuale făcute de amicul său. Într-o noapte era să fie violat şi s-a opus. Astfel l-a înjunghiat şi la aruncat în râu. Şi-a istorisit crima celor doi scriitori. Cei doi au scris cartea, evident fără să dea numele reale: Carr e Philip Tourian în carte, iar Kammerer, Ramsay Allen. Ulterior, naratorii au fost închişi pentru tăinuire. Finalul aproape că ajunge să nu mai conteze: o poveste cu cheie pe care nu ai cum să n-o confrunţi cu istoria reală, una în care s-a amestecat mult mai mult firesc, calm şi emoţie decât se crede despre această generaţie, ajunsă etichetă a tuturor teribilismelor. „O combinaţie de policier, thriller şi elegie existenţialistă pe tema golirii de sens a vieţii moderne, un amestec de Dashiell Hammett şi Albert Camus, dar şi o mărturie fundamentala despre generaţia beat, cu detalii precise şi dialoguri redate cu exactitate dintr-o America a epocii preatomice, astăzi complet dispăruta.” (San Francisco Chronicle) „Alternativ, capitol după capitol, Burroughs şi Kerouac ne oferă o imagine de roman poliţist a Manhattanului… Dintre cei doi, Kerouac, care pe atunci avea douăzeci de ani, este scriitorul mai experimentat, în vreme ce la Burroughs, începător absolut, se disting deja temele şi obsesiile care se vor...