Ioan es. Pop a recunoscut la atelierelaţionale că nu-l mai aşteaptă pe Ion Mureşan pentru competiţia premilor USR

La prima sesiune a acţiunii  atelierelaţionale, noua formulă creativă a lui Răzvan Ţupa, poetul Ioan es. Pop,  recunoscut pentru timiditate, a anunţat totuşi că nu-l mai aşteaptă pe Ion Mureşan să publice volumul mult aşteptat şi că i-o va lua înainte pentru că îşi doreşte Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor pentru poezie. În cafeneaua Dalles, locul în care se vor desfăşura atelierele, în fiecare sâmbătă, de la ora 17,00, Radu Aldulescu, seniorul prozei româneşti, a ascultat  cu atenţie poemele, iar Stoian G. Bogdan, mai tânărul năzdrăvan al poeticilor actuale, a fost chiar lăudat de mai vârsnicul poet din Ieud. Pentru că acţiunea s-a desfăşurat în ziua de 11 septembrie, nu puteau lipsi momentele legate de comemorarea „Gemenilor” şi de scandalul legat de poemul „Somebody blew up America” a lui Amiri Baraka, datorită mesajului său antisionist. La provocarea lui Răzvan Ţupa, privind continuarea unui vers dintr-o poezie a lui es Pop, au răspuns trei participanţi, Oana, o studentă la comunicare, Laura, o tânără care caută debutul, Marius Ghilezan, eidotul Bookiseala.ro şi Bogdan Coşa, venit special de la Braşov. Dacă Oana a încercat versuri cu sintagme espopiste, Ghilezan a stârnit mirarea celor prezenţi, chiar şi a autorului. Versul era „Îngrozit că fiul va muri”, fiind completat de către scriitorul timişorean cu: „Tatăl în batistă slobozi.” Fiecare participant a primit un caiet în care să poată să-şi noteze ideile şi să vină data viitoare cu tema făcută. Flaviu Pastor, directorul de marketing al Diverta, sponsorul acţiunii, s-a declarat entuziasmat de momentele inedite ale micro-recitalului Ioan es Pop. Săptămâna viitoare vor fi invitaţi: Sorin Despot şi Gabriel Daliş, doi tineri pe trend, cum vine vorba în generaţia lor. De acelaşi autor: Ieudul fără...

Ioan Es. Pop – Ieudul fără ieşire

De Şerban Axinte Caz rar în literatura contemporană, Ioan Es. Pop, debutant în 1994, a ajuns autor de manual! Ce-i drept, deocamdată este vorba despre un Manual de literatură (Editura Vinea, Bucureşti, 2004), unde poetul este egal în drepturi de copyright cu Daniel Bănulescu, Mihail Gălăţanu, Floarea Ţuţuianu, Nicolae Ţone, Lucian Vasilescu şi Cristian Popescu. Biografia acestui scriitor optzecisto-nouăzecist (aici discuţia rămâne deschisă) este definitiv marcată de episodul Ieudului fără ieşire, un răstimp aproape ovidian, la scara celor şase ani în care Ioan Es. Pop a „activat” ca profesor de limba şi literatura română în celebra (şi datorită lui) comună maramureşeană. Această experienţă nu constituie doar subiectul cărţii sale de debut; ea devine motivul tuturor celorlalte volume pe care le-a publicat până în prezent: Porcec (1996), Pantelimon 113 bis (1999), Podul (2000), Rugăciunea de antracit/ The Anthracite Prayer (2002) şi Petrecere de pietoni (2003). Mai mulţi critici literari au afirmat şi demonstrat că biografismul este o trăsătură esenţială a poeziei lui Ioan Es. Pop. Acest fapt este, totuşi, doar parţial adevărat. Anti-retorismul scriitorului nu se explică doar ca ataşament pentru propria viaţă concretă. El exprimă dorinţa de a transpune biografemele prin cuvinte cât mai simple, cât mai apropiate de gradul lor zero. Se urmăreşte astfel un impact violent, nemediat. Esenţială nu este relatarea trăirilor, ci modalitatea prin care ele devin literatură, fundamentarea unui plan personal ce ordonează elementele lumii conform unei singure viziuni. Scriitorul apelează, în acest sens, la strategii de multiplicare a perspectivei. De multiplicare, nu de diversificare. Personajele care apar în scenariile sale nu au o teză individuală; ele nu fac altceva decât să orchestreze o partitură deja existentă, dusă până la sfârşit şi reluată, da capo al fine. Din această cauză, poemele lui Ioan Es. Pop se pretează atât unei lecturi secvenţiale (pentru că un singur text spune deja totul), cât şi unei lecturi de ansamblu...

Next Entries »