Ian McEwan – Inocentul

Inocentul a fost încadrat, nu tocmai justificat, în categoria romanelor de spionaj dedicate confruntărilor Est-Vest din a doua jumătate a secolului trecut. În plus, o pasională poveste de dragoste romanţează elementele intrigii captivante, pentru ca finalul să introducă o notă de meditaţie gravă asupra zădărniciei eforturilor individului de se lua la întrecere cu timpul şi cu istoria. De acelaşi autor Pe plaja...

Ian McEwan – Pe plaja Chesil

Puţini romancieri sunt capabili să surprindă cu o asemenea intensitate adevărata natură a relaţiilor dintre oameni. Plaja Chesil, acea fîşie de pietriş de pe ţărmul Canalului Mînecii, este o metafora subtilă pentru un moment de certitudine copleşitoare din viaţa unor oameni care nu sunt siguri de nimic, pentru calea pe care au pornit împreună, crezând, că orice tineri îndrăgostiţi, ca ei sunt primii care o descoperă şi pentru o poveste de dragoste strivită, pe de o parte, de moralitatea îngustă a clasei de mijloc britanice şi, pe de altă parte, de noul val al revoluţiei sexuale. De acelaşi autor...

Ian McEwan – Ispăşire

Un roman aproape perfect, despre aparenţe, erori de percepţie, mistificări voluntare sau involuntare şi urmările lor dezastruoase, Ispăşire reprezintă şi o postmodernă punere în abis a procesului scrierii, un manifest literar ce ne vorbeşte despre puterile tămăduitoare ale ficţiunii, dar şi despre greşelile grave ce se pot comite atunci când imaginaţia creatoare invadează realitatea, când înclinaţia către ficţional ajunge să oblitereze judecata obiectivă. Protagonista cărtii, Briony Tallis, îşi dă seama că vrea să abandoneze lumea himerelor pentru a scrie despre oamenii din jur şi despre viaţa reală, dar simţul său exagerat al ordinii şi justiţiei o împinge spre un act social greşit, de pe urma căruia vor avea de suferit cei dragi ei. La bătrâneţe, ajunsă o scriitoare de succes, Briony va medita la consecinţele faptei sale, pentru a cărei ispăşire şi‑a dedicat întreaga viaţă.   De acelaşi autor...

Ian McEwan – Amsterdam

În 1998, romanul Amsterdam a fost încununat cu Booker Prize, cel mai important premiu literar britanic. Amsterdam poate fi citit ca o parabolă despre zădărni¬cia eforturilor omeneşti, despre prietenie, justiţie morală, creativitate, despre moarte. Structura narativă prea simetrică este estompată de ironia subtextuală şi de stilul când acid, când elegiac al relatării. „Ian McEwan, acest maestru al macabrului, îşi orchestrează suspansul cu precizie de ceasornicar. Răul puterii şi puterea răului sunt surprinse cu o răceală de oţel, într-un roman scris cu graţia unei feline.” (The Observer) „Având o intrigă diabolică, Amsterdam radiografiază, cu umor corosiv, întreaga societate contemporană —de la scandalurile adevărate sau false provocate de mass-media, la permanenta ameninţare a dreptului la viaţă personală, de la corupţia lumii politice, la amo-ralismul creatorului de artă.”(Le Nouvel Observateur) „Mai comic decât tot ce a scris Ian McEwan înainte, dar la fel de neliniştitor.” (The New York Review of Books) De acelaşi autor Grădina de...

Ian McEwan – Grădina de ciment

Fascinantă prin acuitatea detaliilor, Grădina de ciment – povestea unei relaţii incestuoase, magistral gradată, dintre doi adolescenţi, frate şi soră, care îşi îngroapă mama moartă în pivniţă – explorează tensiunea dintre aparenţa calmă, raţională, a vieţii şi impulsurile violente ale subconştientului, care o subminează. De acelaşi autor...