Guillermo Cabrera Infante – Trupuri divine

Deşi mai discretă decât a altor membri ai boom-ului hispanoamerican, de care a încercat să se detaşeze în repetate rânduri, cariera lui Cabrera Infante s‑a bucurat de apreciere din partea lumii literare

Guillermo Cabrera Infante – Nimfa nestatornică

Nimfa nestatornică este ultima carte pe care Guillermo Cabrera Infante a avut răgazul să o încheie înainte să părăsească această lume, în 2005. Trei ani mai târziu, soţia sa, Miriam, s-a ocupat personal de pregătirea pentru publicare a manuscrisului, căruia mărturiseşte că nu i-a adus nicio modificare: „Înainte să moară, mi-a zis: «Romanul e gata, dar trebuie ordonat. Încearcă să o faci tu, dar nu acum, când eşti prinsă cu îngrijirea mea, ci mai încolo, când se va sfârşi totul. Dacă nu-ţi place sau nu te simţi în stare, distruge-l, pentru că nu vreau să ajungă să fie publicat de oameni care nu mă cunosc şi să iasă un dezastru. Şi nu uita: trebuie să aibă intensitatea unui bolero. Sau a unui vis scris.»“ (La Vanguardia) Mai mult decât un bolero sau un vis aşternut pe hârtie, Nimfa nestatornică este un joc autoficţional, motivat de literatură, muzică şi cinema. „Maşina timpului“, memoria personajului-narator, transportă cititorul în Havana anilor ’50, pe ecranul căreia se proiectează o poveste de dragoste ca oricare alta. El, G., ziarist/scriitor „însurat şi cât se poate de nefericit“, o întâlneşte pe ea, Estela, o orfelină de (aproape) şaisprezece ani, aflată în căutarea unui refugiu. Romanul însă depăşeşte spectacolul amoros şi dramatismul trădării/despărţirii/ideilor criminale niciodată puse în practică, pentru a urmări modul în care individul îşi construieşte identitatea. „Realitatea sunt mereu ceilalţi“, conchide naratorul, iar arheologia identităţii, adevărată cobo-râre în infern, nu este posibilă în absenţa memoriei. Nimfa nestatornică e o carte în care continuă să trăiască cel mai pur Cabrera Infante, împreună cu acrobaţiile sale lingvistice, stilistice şi literare. O potenţare a arhitecturii închipuite a Havanei . O carte pe al cărei fundal răsună cele mai frumoase bolerouri. Un bolero care, aşa cum ştie toată lumea, nu e nimic altceva decât o baladă cu o farfurie de fasole neagră alături. Order Nimfa nestatornică Preţ @ RON24,00...

Guillermo Cabrera Infante – Trei tigri trişti

Guillermo Cabrera Infante a scris o carte halucinantă, vie, unică în spiritul ei, o poveste ca un montagne russe, fără început şi fără sfârşit, un cabaret al limbajului, în care spectacolul deconcertează, incită, exasperează căutătorul de sens. În această vizuină a semnelor, cititorul se prăbuşeşte spre Ţara Minunilor lui Cabrera Infante, ispitit de bucuria vieţii si de exuberanţa nopţii, în care timpul şi spaţiul se contopesc, iar libertatea e jocul adamic de redenumire a lumii. „Umorul, jocurile de cuvinte, caracterul cinematografic şi nostalgia stăruitoare a unui oraş care, de fapt, nici nu a existat vreodată, sunt ingredientele principale ale operei lui Guillermo Cabrera Infante. Havana din povestirile, romanele si articolele sale, Havana ce rămâne vie în memoria cititorului datorează, la fel ca Dublin la Joyce, ca Trieste la Svevo sau ca Buenos Aires la Cortázar, mai mult fanteziei decât memoriei autorului ei. […] Niciun alt autor de limba spaniola, cu excepţia poate a inventatorului satului Macondo, nu a mai reuşit să creeze cu atâta forţă şi culoare o mitologie citadină, aşa cum a reuşit cubanezul Guillermo Cabrera Infante.“ Mario Vargas Llosa „Trei tigri trişti este cel mai încântător/sexy/amuzant/zgomotos/inovator/evocator roman pe care oricine, chiar şi un englez, şi-ar dori să-l citească. Este o carte ca o Cuba Libre, ca un Daiquiri sau poate versiunea literară a băuturii căreia Silvestre îi spune «Mojito […] acea metaforă a Cubei. Apa, vegetaţie, zahăr (negru), rom şi răcoare artificială. Totul amestecat bine şi pus într-un pahar. Ajunge pentru sapte (milioane de) oameni.» Noroc.“ Salman Rushdie Guillermo Cabrera Infante s-a născut pe 22 aprilie 1929, la Gibara, regiunea Oriente, Cuba. În 1941 s-a stabilit la Havana cu părinţii săi. A început să scrie în 1947 şi a renunţat la studii şi la visata carieră de medic. În 1950, s-a înscris la şcoala de ziaristică din capitala cubaneză. În 1952 a fost arestat şi amendat pentru...