Octav Popa
„Hotărât lucru, ne aflăm în plin stanşibranism”. Et voila! Iată substanţa prezentului rezumată drastic şi mintos. Câteodată, la vremea lor şi numai în răstimpuri, un roman cum e Balul Fantomelor şi un autor cum e Radu Paraschivescu, înlocuiesc cu succes construcţiile epice kilometrice, pline de înţelepciune şi canoane gata de asimilat. Imperativul categoric se transformă, deci, în exclamativul fantasmagoric, mai pur într-un sens măcar prin lipsa de încărcătură morală.
http://www.youtube.com/watch?v=TQLSI5z-QAU
Pare greu de înghiţit o aşa încadrare a lui Radu Paraschivescu. „Poftim? Acel Radu Paraschivescu, mereu aprovizionat cu injecţii satirice simpatico-serioase? El este cel dezinteresat moral? Îmi vine greu a crede”. Pe bună dreptate aşa judecată, însă am impresia că de data asta accentul a căzut în altă parte. Balul Fantomelor nu pare a se certa cu nimeni şi cu atât mai puţin regăsim vreun interes de sfinţire a vreunui loc drăcesc. Ori, având în vedere subiectul, asta e o performanţă.
Virgil Mihalcea, profesor de istoria literaturii, campion la divorţuri. În prezent, nimicagiu la un liceu bucureştean, dascăl pe bandă rulantă, îngrozit de noutate şi gâdilat de ideea repaosului etern. Rutina are pentru V.M. aceeaşi funcţie biologică pe care o are apa, alcoolul condimentează pe ici pe colo trăiri prozaice, fotbalul are o etichetă pe care scrie „salvare!”. Aşa, acum uitaţi toate acestea şi catapultaţi imaginar personajul într-o lume cu droguri, poliţie, gangsteri, asasinări, presă şi orgii. Enumerarea de mai sus pare frivolă, dar în roman zalele zuruie crunte într-un fel care nu incomodează. Nu m-am simţit nicăieri luat peste picior, cu tehnici futile de captare a atenţiei şi supans artificial.
Scurt insight: un puternic clan din lumea drogurilor poposeşte în România pentru a „fertiliza” zona aşa cum se cuvine şi se hotărăşte să o facă începând din licee. Cum altcumva decât prin profesori, tablouri de imoralitate şi secrete, perfect şantajabili. Dacă ar fi să abuzăm de clişee exegetice, vă vom avertiza că „lucrurile nu sunt ceea ce par a fi”, „veţi avea parte de neprevăzut” etc. Dar, repet, nicio urmă de abuz în serviciu din partea şăgalnicului povestitor care, până şi în atare condiţii livreşti, îşi păstrează doza de firesc, supravieţuind rezonabil. Stilul Radu Paraschivescu, aşa cum îl ştim din presă şi literatură (aşa cum, de fapt, a fost consacrat odată cu Ghidul nesimţitului), se pliază pe atare conjuncturi fără abateri şi comportament narativ superfluu.
În sfârşit, statornicia în literatură e cu două tăişuri: ce funcţionează bine merită consolidat, dar să fie oare acel „bine” unul general valabil? Altfel spus, cititorul Ghidului va regăsi în Balul fantomelor vocea humoristică, dar cu greu va găsi şi altceva. Lipsa de pretenţii poate fi în acelaşi timp fidelitate pentru lucrul bine făcut şi privaţiune pentru încercări de mai bine. Eu am simţit nevoia unui „mai mult”, fără a şubrezi într-un fel oferta, ci doar poftind din când în când la un upgrade al prozatorului. Balul fantomelor trebuie citit cu calm şi chef.
De acelaşi autor
Sku: R018PAR
Orice s-ar spune, puţini sunt cei care, asemeni lui Andrei şi a tatălui său, au prilejul să-şi caute singuri, prin pădure, bradul pe care să-l taie şi alături de care să întâmpine Crăciunul. Numai că ei nu se mulţumesc cu orice brăduţ, ci vor să ia acasă cel mai frumos brad! Dar, după ce în sfârşit îl găsesc, vieţuitoarele pădurii le pregătesc peste noapte o surpriză pe cinste, una care să-i facă pe cei doi să uite de tăiatul brăduţului. Din acel an, familia lui Andrei îşi va schimba obiceiul sărbătoririi Crăciunului…
Rămasă fără mamă şi alungată de acasă de tatăl ei vitreg, Meg rătăceşte dintr-un loc în altul şi intră în tot felul de necazuri, până când i se înfundă de tot: după o încercare nereuşită de a da spargerea în apartamentul unui pensionar, Meg are o altercaţie cu complicele ei, care o ameninţă cu un pistol şi o trimite direct în… rai. Pardon, direct în… iad. Ba în rai! Nu, în iad! Sfinţii şi drăcuşorii se întrec să pună stăpânire pe sufletul ei, aşa că nu se ştie încă unde-şi va petrece veşnicia. Lupta e strânsă, iar salvarea fetei atârnă de un fir de păr… al pensionarului pe care încercase să-l jefuiască.
Vă invităm să faceţi o călătorie prin întinderile nemărginite ale spaţiului extraterestru şi, în toiul unei aventuri fantastice, să descoperiţi misterele fizicii şi universului împreună cu George, cu noii lui prieteni – omul de ştiinţă Eric şi fiica sa Annie – şi cu superinteligentul calculator Cosmos, care îi poate transporta oriunde şi îi poate aduce înapoi, scoţându-i chiar şi dintr-o gaură neagră. Sau nu-i poate scoate din aşa ceva? Şi cine oare o fi vrând să pună mâna pe Cosmos? Această carte amuzantă şi foarte bogată în informaţii vă oferă ocazia să zburdaţi puţin nestingheriţi prin spaţiu, timp şi univers.
Este o poveste emoţionantă, bogat ilustrată, pledând pentru bunătate şi generozitate. Acţiunea se petrece într-un orăşel din America finalului de secol XX şi ne prezintă povestea familiei Bird şi a micuţei lor Colinda, o fetiţă foarte bolnavă, dar bună şi veselă.
Cartea a adus în faţa cititorului mesajul că trebuie să fim buni şi omenoşi cu cei din jur. Scrooge, bătrân avar şi hrapăret, aspru şi neclintit, fără pic de compasiune pentru cei din jurul său, primeşte o lecţie de la cele trei spirite ale Crăciunului.
Însoţiţi-o pe Norocel, pisicuţa de jucărie, în căutarea lui Tudor, noul ei stăpân. El crede că Moş Crăciun l-a uitat, dar Norocel şi noii ei prieteni din pădure vor face tot ce le stă în putinţă ca Tudor să aibă o surpriză cu totul deosebită de Crăciun!
Cercetări recente demonstrează că aproape 80% din totalul bolilor au cauze psihice. De aici importanţa psihoterapiei în lumea contemporană. Dar cum doar o parte a celor cu probleme poate apela la ajutorul unui psihoterapeut (în România, numărul beneficiarilor de psihoterapie este foarte redus), autorul prezentei cărţi propune o psihoterapie a vieţii cotidiene, de care să poată beneficia un număr mare de oameni, în special tineri. Este o formă de self-help care rezultă din aplicarea principiilor psihoterapiei pozitive la viaţa de zi cu zi. Dintre acestea, cel mai important este concentrarea asupra capacităţilor şi abilităţilor, şi nu asupra tulburărilor.
Octav Popa
Lovitura de stat nu este rezultanta unei anumite conjuncturi politice sau sociale, ci este, în primul rând, o acţiune cu caracter “tehnic”: ea nu presupune declanşarea obligatorie a unei stări de necessitate sau intervenţia maselor, ci existenţa unui grup de oameni decişi, capabili, chiar în condiţii de normalitate, să paralizeze centrii nervoşi ai vieţii naţionale. Modelele de urmat în această privinţă sunt, după opinia autorului, Troţki şi Mussolini.
Pentru viitorul foarte îndepărtat al universului se întrevăd două scenarii: diluarea într-o infinită beznă pustie şi implozia catastrofală, inversul big bang-ului din care s-a născut totul. Vom pieri deci – nu noi, fireşte, ci urmaşii noştri care vor avea probabil puţine trăsături umane – fie prin îngheţ, fie prin ardere. La prima vedere am fi tentaţi să spunem că universul e condamnat, iar odată cu el toate fiinţele. Această concluzie sumbră îşi găseşte în cartea lui Paul Davies un spectru larg de alternative şi nuanţări: poate că, deşi trăim într-o lume limitată în spaţiu şi timp, vom dăinui şi vom gândi nelimitat; poate că vom rezista la nesfârşit îngheţului hibernând tot mai mult; sau poate că universul însuşi nu e decât o parte dintr-o entitate mult mai vastă, iar urmaşii noştri vor putea crea alte universuri în care să evadeze. Oricum, nu e exclus ca, peste mii de miliarde de ani, soarta universului să depindă de fiinţele inteligente care îl vor popula. Departe de a dori să impună un final fericit, în Ultimele trei minute Paul Davies scrie povestea stranie şi tulburătoare a celui mai îndepărtat viitor imaginabil.
Bedros Horasangian “Un război murdar” este o carte de reportaje. O carte despre adevăr şi minciună. "Un război murdar" este o carte despre două popoare şi o ţară. Popoarele se numesc rus şi cecen, ţara este Rusia. Avem radiografia unui răz
