Bucurându-se de o largă popularitate şi beneficiind de numeroase reeditări şi transpuneri pe micul şi marele ecran, “Heidi” (1880) este impresionantă povestire a “fetiţei munţilor”, inspirată din copilăria Johannei Spyri (1827-1901), petrecută în ţinutul Hirzul din Elveţia.
Destinul o poarta pe Heidi, o fetiţă de 5 ani, la oraş, în apropiere de Frankfurt, unde va întâlni prietenia adevărată şi o altă viaţă decât cea cu care fusese obişnuită. Prin inocenţa îi cucereşte pe toţi. Dar dorul de munte, de Unchiul de pe Alm, de bunica, de Peter o va face să tânjească mereu după ţinutul miraculos al Alpilor elveţieni şi după viaţa minunată trăită acolo.
Heidi este o carte citită de zeci de generaţii. E povestea fetei orfane care se împrieteneşte cu oricine, dar dorul de locurile sale natale nu-i dă pace. Una dintre cele mai răscolitoare poveşti ale copilăriei oricărui european, dezrădăcinat.
Orice s-ar spune, puţini sunt cei care, asemeni lui Andrei şi a tatălui său, au prilejul să-şi caute singuri, prin pădure, bradul pe care să-l taie şi alături de care să întâmpine Crăciunul. Numai că ei nu se mulţumesc cu orice brăduţ, ci vor să ia acasă cel mai frumos brad! Dar, după ce în sfârşit îl găsesc, vieţuitoarele pădurii le pregătesc peste noapte o surpriză pe cinste, una care să-i facă pe cei doi să uite de tăiatul brăduţului. Din acel an, familia lui Andrei îşi va schimba obiceiul sărbătoririi Crăciunului…
Rămasă fără mamă şi alungată de acasă de tatăl ei vitreg, Meg rătăceşte dintr-un loc în altul şi intră în tot felul de necazuri, până când i se înfundă de tot: după o încercare nereuşită de a da spargerea în apartamentul unui pensionar, Meg are o altercaţie cu complicele ei, care o ameninţă cu un pistol şi o trimite direct în… rai. Pardon, direct în… iad. Ba în rai! Nu, în iad! Sfinţii şi drăcuşorii se întrec să pună stăpânire pe sufletul ei, aşa că nu se ştie încă unde-şi va petrece veşnicia. Lupta e strânsă, iar salvarea fetei atârnă de un fir de păr… al pensionarului pe care încercase să-l jefuiască.
Vă invităm să faceţi o călătorie prin întinderile nemărginite ale spaţiului extraterestru şi, în toiul unei aventuri fantastice, să descoperiţi misterele fizicii şi universului împreună cu George, cu noii lui prieteni – omul de ştiinţă Eric şi fiica sa Annie – şi cu superinteligentul calculator Cosmos, care îi poate transporta oriunde şi îi poate aduce înapoi, scoţându-i chiar şi dintr-o gaură neagră. Sau nu-i poate scoate din aşa ceva? Şi cine oare o fi vrând să pună mâna pe Cosmos? Această carte amuzantă şi foarte bogată în informaţii vă oferă ocazia să zburdaţi puţin nestingheriţi prin spaţiu, timp şi univers.
Este o poveste emoţionantă, bogat ilustrată, pledând pentru bunătate şi generozitate. Acţiunea se petrece într-un orăşel din America finalului de secol XX şi ne prezintă povestea familiei Bird şi a micuţei lor Colinda, o fetiţă foarte bolnavă, dar bună şi veselă.
Cartea a adus în faţa cititorului mesajul că trebuie să fim buni şi omenoşi cu cei din jur. Scrooge, bătrân avar şi hrapăret, aspru şi neclintit, fără pic de compasiune pentru cei din jurul său, primeşte o lecţie de la cele trei spirite ale Crăciunului.
Însoţiţi-o pe Norocel, pisicuţa de jucărie, în căutarea lui Tudor, noul ei stăpân. El crede că Moş Crăciun l-a uitat, dar Norocel şi noii ei prieteni din pădure vor face tot ce le stă în putinţă ca Tudor să aibă o surpriză cu totul deosebită de Crăciun!
Cercetări recente demonstrează că aproape 80% din totalul bolilor au cauze psihice. De aici importanţa psihoterapiei în lumea contemporană. Dar cum doar o parte a celor cu probleme poate apela la ajutorul unui psihoterapeut (în România, numărul beneficiarilor de psihoterapie este foarte redus), autorul prezentei cărţi propune o psihoterapie a vieţii cotidiene, de care să poată beneficia un număr mare de oameni, în special tineri. Este o formă de self-help care rezultă din aplicarea principiilor psihoterapiei pozitive la viaţa de zi cu zi. Dintre acestea, cel mai important este concentrarea asupra capacităţilor şi abilităţilor, şi nu asupra tulburărilor.
Octav Popa
Octav Popa
Lovitura de stat nu este rezultanta unei anumite conjuncturi politice sau sociale, ci este, în primul rând, o acţiune cu caracter “tehnic”: ea nu presupune declanşarea obligatorie a unei stări de necessitate sau intervenţia maselor, ci existenţa unui grup de oameni decişi, capabili, chiar în condiţii de normalitate, să paralizeze centrii nervoşi ai vieţii naţionale. Modelele de urmat în această privinţă sunt, după opinia autorului, Troţki şi Mussolini.
Doru Braia Când un european cu state mai vechi în comunitatea continentală vine pentru prima oară în România, reacţia acestuia este implacabil stupefacţia. Din primul moment. Indiferent de mijlocul de transport folosit, constată imediat că timpul alocat c
