Dorin Tudoran – Absurdistan. O tragedie cu ieşire la mare

Absurdistan este titlul unui articol de-al lui Petre Mihai Băcanu, cel care a introdus în România liberă acest cuvânt, în urmă cu vreo paisprezece ani. Ulterior, Dorin Tudoran a folosit acest termen, fără să ştie că peste câţiva ani, Gary Shteyngart din Sankt Petersburg îl va folosi într-o scriere de mare succes internaţional. În eseul profesorului american de origine română, scris cu multă determinare, figuri politice bine cunoscute, oameni de afaceri şi moguli de presă, vechi torţionari şi proaspeţi bişniţari, securişti patrioţi şi kaghebişti reciclaţi, revoluţionari cu acte şi rezistenţi prin cultură, scriitori şi gazetari, George W. Bush şi George Pădure, Adrian Năstase şi Traian Băsescu, Michael Guest şi „dl. Corneliu Vadim Tudor” (politeţea formală e ucigătoare, la Dorin Tudoran) sunt trecuţi prin laboratorul de analize, turnesolul evidenţiind  întreaga lor goliciune. defilează prin această lume de hârtie care are suspect de multe trăsături comune cu cea reală. Absurdistan e un teritoriu al absurdului, fireşte; dar se prezintă aşa fiindcă România – personajul principal şi cadrul în care evoluează toate celelalte – este o ţară a simulacrelor. Judecata morală nu are în ce să se înfigă, întrucât reperele sunt mobile, culorile se amestecă, iar îndărătul unui fapt stau motivaţii şi aşteptări complet diferite. Dublul discurs e în floare. Analistul politic îşi dă seama că în România nimic nu e normal, stânga nu e la stânga şi dreapta nu e la dreapta. Iar centrul nu există. Stolojan figurează ca pesedist, apoi ca liberal; Constantinescu e cel mai „întâmplător” preşedinte de stat din Europa; Năstase, descins din nomenclatura comunistă, implementează capitalismul; Băsescu, după ce a demolat partidele istorice, vrea unul popular; în fine, zâmbetul lui Iliescu se vede, remanent precum cel al pisicii din Wonderland, deasupra acestei încrengături ininteligibile. Baobabul românesc, formula plastică inventată de Dorin Tudoran pentru a sintetiza bâlciul politicii autohtone, e la înălţimea analizei înseşi care o fundamentează: „Fuziunile...

Saul Bellow – Henderson, regele ploii

Premiul Nobel pentru Literatură, 1976 „pentru înțelegerea umană și analiza subtilă a culturii contemporane care sunt îmbinate în opera sa „ Henderson, regele ploii a fost comparat cu o altă mare carte despre sălbaticie şi iniţiere – Inima întunericului a lui Joseph Conrad. Însă romanul lui Bellow propune o abordare tragicomică a acestei teme clasice, folosindu-se de ideea călătoriei iniţiatice într-un spaţiu exotic. Cartea îl are ca personaj principal pe milionarul Eugene Henderson, care trece prin criza vârstei de mijloc. El explorează Africa şi ajunge la două triburi izolate. După o scurtă experienţă cu aşa-numiţii arnewi, este capturat de un al doilea trib, wariri, unde devine regele ploii, o poziţie majora în ierarhia tribului, dar şi una deosebit de periculoasă. Henderson, regele ploii, a fost extrem de apreciat pentru tonul tragicomic adoptat de autor şi exotismul poveştii, iar Eugene Henderson rămâne unul dintre personajele memorabile ale lui Saul Bellow. De acelaşi autor Herzog Planeta domnului Sammler Ravelstein Trăieşte-ţi...

Jean Paul Sartre – Existenţă şi adevăr

Premiul Nobel pentru Literatură, 1964 „pentru opera sa care, prin spiritul de libertate şi prin căutarea adevărului pe care le reprezintă, a exercitat o vastă influenţă asupra epocii noastre” „Totul îmi este dat de la bun început sub o formă nediferentiată, în chip de corelaţie cu proiectul meu nediferenţiat de a exista şi, prin comprehensiune originară, înţeleg că, alegându-mă pe mine însumi, voi alege totodată luminarea anumitor plaje intramundane. Ca atare, a spune că ignor în mod originar înseamnă a spune că adevărul este posibilitatea mea, că el mă aşteaptă şi că eu sunt fiinţa prin care adevărul va veni din interior în lume.” De acelaşi autor Teatru...