Boris Vian – Voi scuipa pe mormintele voastre

De Gabriel Daliş

Boris Vian – Smulgătorul de inimi

Smulgătorul de inimi este una dintre cărţile cele mai puternice şi mai teribile despre dragostea maternă. Romanul desfăşoară în faţa ochilor cititorului povestea iubirii unei mame faţă de copiii ei, o dragoste auto-devoratoare, sacrificială şi posesivă, redată într-un registru uneori suprarealist, alteori oniric, de cele mai multe ori însă cu accentele unei realităţi halucinant de adevărate. Tot astfel, universul mental al copiilor, în care totul este posibil, capătă viaţă în acest roman al lui Boris Vian, care nu este cu nimic mai prejos, în tema pe care şi-a ales-o, decât Spuma...

Boris Vian – Toamnă la Pekin

„Boris Vian este unul dintre cei mai mari iconoclasţi pe care îi cunosc; în plus, el este un iconoclast comic.” (J.K.L. Scott) „După atîta ficţiune plină de obsesii, egotism, înflorituri şi tehnici narative obosite, Toamnă la Pekin are efectul unui adevărat antidot.” (Seattle Sinner) „Toamnă la Pekin are toate calităţile care-l vor ajuta să devină un clasic al genului.” (Alain Robbe-Grillet) De acelaşi autor N-aş prea vrea ca s-o mierlesc Order Toamnă la Pekin Preţ @ RON22,95 Qty: Adauga in cosul de...

Boris Vian – N-aş prea vrea ca s-o mierlesc

Jemanfişiste, contradictorii, extrem de vivace sunt versurile din acest volum care reuşeşte în puţinele lui pagini să creeze limbaj şi univers poetic. Contradicţiile se află în ziua lor bună, jocurile de cuvinte se reinventează, confirmând sensuri îndrăzneţe, nicidecum literare, ci familiare, argotice. Limba literară nu este frecventabilă pentru poet, structurat împotriva oricăror standardizări. Limbajul se simte liber mai aproape de argou, departe de orice atmosferă a unui discurs înţepenit. „Când mi-o bate vânt prin craniu/ Când mi-o bate vânt prin oseminte/ Fleţii-or crede că râd straniu.” O carte sinonimă cu bucuria de a citi şi reciti poezie. De acelaşi autor Voi scuipa pe mormintele...

Boris Vian – Spuma zilelor

În lumea romanului lui Boris Vian nu există distincţii nete între oameni, animale, plante şi obiecte. Universul său ascultă de alte reguli. Lumina se lichefiază, din robinete ies ţipari şi păstravi, soneria se desprinde din perete pentru a-şi anunţa proprietarul, geamurile au fontanele care nu se închid, pasagerii se urcă în automobile fără roţi, dar cu picioare vibratile, şoarecele are conştiinţă iar camera se-ngustează până la dispariţie. Toate elementele participă, în Spuma zilelor, la cea mai frumoasă poveste suprarealistă de iubire, amestec alchimic de poezie, fantezie, muzică, umor, cruzime şi tragism. Colin e un tânăr bogat care iubeşte jazzul şi pentru care a munci ca să-ţi câştigi pâinea înseamnă a deveni egalul maşinii. În plămânii lui Chloe, dragostea lui, creşte un nufăr şi doar prezenta altor flori poate stopa boala. Averea lui Colin se topeşte văzând cu ochii şi trebuie să muncească pentru a-i putea aduce ei mereu flori. Cu surâsul lui de tânăr, ironic şi impertinent, Vian ne spune în fiecare rând al Spumei zilelor că despre iubire nu se scrie în limbajul realităţii imediate, ci doar cu mijloacele fantasticului. de acelaşi autor: N-aş prea vrea ca s-o...