Bucurându-se de o largă popularitate şi beneficiind de numeroase reeditări şi transpuneri pe micul şi marele ecran, “Heidi” (1880) este impresionantă povestire a “fetiţei munţilor”, inspirată din copilăria Johannei Spyri (1827-1901), petrecută în ţinutul Hirzul din Elveţia.
Destinul o poarta pe Heidi, o fetiţă de 5 ani, la oraş, în apropiere de Frankfurt, unde va întâlni prietenia adevărată şi o altă viaţă decât cea cu care fusese obişnuită. Prin inocenţa îi cucereşte pe toţi. Dar dorul de munte, de Unchiul de pe Alm, de bunica, de Peter o va face să tânjească mereu după ţinutul miraculos al Alpilor elveţieni şi după viaţa minunată trăită acolo.
Heidi este o carte citită de zeci de generaţii. E povestea fetei orfane care se împrieteneşte cu oricine, dar dorul de locurile sale natale nu-i dă pace. Una dintre cele mai răscolitoare poveşti ale copilăriei oricărui european, dezrădăcinat.
Lirael nu s-a considerat niciodată o adevărată fiică a Clayr. Părăsită de mamă şi neştiind cine-i e tatăl, Lirael nu se aseamănă cu nimeni din numeroasa ei familie ce locuieşte în Gheţarul Clayr. Nici măcar nu e în stare să prevadă viitorul, aşa cum pot face toţi cei din Clayr. Chiar şi aşa, în mâinile ei se află soarta Vechiului Regat. Ea va trebui să pornească la îndeplinirea unei misiuni periculoase, ameninţată mereu de umbrele rele ce se întind peste Regat. O misiune ce ameninţă să rupă barierele dintre viaţă şi moarte. Lirael va trebui să găsească curajul de a-şi descoperi destinul. Garth Nix îi atrage pe cititori mai adânc în peisajul magic al Vechiului Regat şi ţese o poveste captivantă despre descoperiri, destine şi primejdii.
Arturo Barea este, fără îndoială, vocea rebelă din literatura spaniolă, dar această voce de prestigiu s-a făcut imediat auzită dincolo de graniţele Spaniei. Opera sa cea mai importantă o reprezintă trilogia La forja de un rebelde(Cum se făureşte un răzvrătit), formată din La forja (Copilăria unui răzvrătit), La ruta (Drumul unui răzvrătit) şi La llama (Pasiunea unui răzvrătit) – o cronică magistrală a Spaniei interbelice, cu accente autobiografice, şi care îi conferă o valoare de mărturie extraordinară. Capodopera lui Barea a avut încă de la început un destin cosmopolit care i-a marcat caracterul de excepţie: Cum se făureşte un răzvrătit a fost publicată mai întâi în engleză (Londra, 1941-1944), pentru a fi apoi retradusă în spaniolă (Buenos Aires, 1951). Romanul Copilăria unui răzvrătit este o evocare a universului juvenil al protagonistului, narată cu realism, în care cititorul va regăsi atmosfera,în acelaşi timp senină şi dureroasă, a Madridului sărac şi umil de la începutul secolului XX. Naraţiunea directă, evenimentele redate din perspectiva igenuă a copilăriei au o considerabilă valoare de document, completată de relatarea inspirată a experienţelor iniţiatice ale personajului.
Investigarea morţii subite a unei turme de balene cenuşii îi conduce pe Kurt Austin şi pe partenerul său, Joe Zavala, pe coasta mexicană, unde văd moartea cu ochii atunci când laboratorul subacvatic responsabil cu decesul cetaceelor explodează. Între timp, pe dealurile pline de vegetaţie luxuriantă din Venezuela, o echipă NUMA descoperă un trib ciudat, o mitică zeiţă albă şi un grup criminal care intenţionează să fure secrete medicale de milioane de dolari. Curând, Austin şi echipa NUMA îşi dau seama că cele două misiuni sunt legate de acelaşi plan diabolic al unui şantajist care vrea să pună stăpânire pe rezerva mondială de apă. Însă fiecare pas către salvare îi adânceşte tot mai mult într-o junglă de trădări, şantaje şi moarte.
Când circul BOLSILLO POPOSESTE IN LARDE, orfanul Miles Miercuri şi prietena sa Micuţa se alătură minunatului spectacol. Curând, se întâlnesc cu doctorul Tau-Tau, un misterios clarvăzător care, cândva, i-a cunoscut pe părinţii lui Miles şi care susţine că tatăl acestuia încă trăieşte. Împreună cu doctorul Tau-Tau, Miles pleacă în căutarea tatălui sau, dar, spre marea lui surpriza, această aventură se transformă într-o călătorie ce are drept scop găsirea unei multrâvnite pietre fabuloase, plină de puteri, care conţine sufletul unui tigru, numita Oul Tigrului. Nimeni nu ştie unde se află acesta, iar Miles şi Micuţa trebuie să pună cap la cap indiciile pe care le au şi care, se pare, au o neaşteptată legătura cu părinţii băiatului. Este oare Oul Tigrului cheia secretelor din trecutul lui Miles? Cartea a doua din Aventurile lui Miercuri de Jon Berkeley continuă fantastica poveste, uneori plină de umor, a călătoriei lui Miles Miercuri, care, plecat în căutarea adevărului, trece prin numeroase aventuri stranii.
BORGES ŞI URANGUTANII ETERNI confirmă talentul incontestabil şi pasiunea scriitorului pentru romane poliţiste. Vogelstein, naratorul, călătoreşte la Buenos Aires pentru a participa la conferinţa Societăţii Israfel, organizaţie ce reuneşte specialiştii în opera lui Edgar Allan Poe (pãrintele incontestabil al povestirii poliţiste). Aici îl întâlneşte pe nimeni altul decât pe Borges, idolul său de o viaţă, şi se trezeşte în vâltoarea iţelor complicate ale unei crime misterioase. Incearcă să descopere criminalul cu ajutorul marelui scriitor argentinian, care se lansează în teorii sclipitoare despre posibile scenarii explicative … Un incitant roman poliţist postmodern – evident despre o crimã, dar şi despre cum se scrie şi se “gândeşte” litreratura poliţistă.
Patria m‑a facut om
Când tânăra Valerie, de 17 ani, îşi surprinde prietenul sărutându-i mama, fuge de acasă şi ajunge în New York. Acolo se împrieteneşte cu un grup de tineri care locuieşte în tunelurile metroului. Dar aceştia nu sunt nişte adolescenţi obişnuiţi, iar Valerie începe să constate lucruri ciudate cu privire la livrările pe care le fac ei. Când îl întâlneşte pe Ravus, un trol, ea înĺelege că pe lângă lumea oamenilor, mai există o alta, a zânelor.Valerie şi prietenii ei încep să fure din medicamentele pe care Ravus le livrează, prin intermediul lor, zânelor,exilate în oraş, însă o serie de crime printre zâne îi face să se întrebe dacă Ravus nu este cumva un ucigaş. Între Valerie şi Ravus se înfiripă o suavă poveste de dragoste,umbrită însă de intrigile zânelor.Holly Black creează o aventură fantasy întunecată, cu un limbaj pe alocuri violent şi în care eroii fac abuz de droguri, dar sub toate acestea se întrezăreşte gingăşia primei iubiri a tinereţii.
Banca de rezerve este un roman care se construieşte în jurul unei întâmplări tragice, accidentul mortal al unui copil de patru ani, ce dezlănţuie o furtună de reacţii succesive. O tragedie care se extinde dincolo de legăturile de rudenie proxime. Accidentul în sine serveşte drept un sinistru şi lugubru pretext pentru introspecţii şi devoalări ale diverselor personaje, faţă de ele însele şi faţă de ceilalţi, în cadrul unor rapor-turi complicate, într-un joc psihologic periculos şi extenuant. Catastrofa iniţială dezlănţuie un şir întreg de alte catastrofe personale, existente deja în stare latentă şi care aşteptau parcă un moment „propice“ pentru a ieşi la suprafaţă.
În faţa ochilor mei se agită un monstru teribil, demn de-a figura în legendele teratologice. Era un calmar de dimensiuni extraordinare, având opt metri lungime. Mergea de-a îndărătelea cu o viteza extraordinară, în direcţia lui Nautilus, privindu-ne cu enormii săi ochi verzi-albăstrui. Cele opt braţe, sau mai degrabă cele opt picioare ce porneau de pe cap, care au dat acestor animale numele de cefalopode, erau de două ori mai lungi decât corpul şi se zvârcoleau ca nişte şerpi. Se vedeau clar sutele lui de ventuze dispuse pe faţa internă a tentaculelor, având forma unor capsule semisferice.
DUPĂ ÎNTOARCEREA SA… din Insula Comorii, tânărul Jim Hawkins se gândeşte să redeschidă hanul „Amiralul Benbow”. Hotărât să renunţe la viaţa sa aventuroasă şi molipsit de spiritul Epocii Luminilor, îşi propune să afle cât mai multe despre lume ascultând poveştile oaspeţilor săi: un pirat englez obosit şi bolnav care doreşte să înveţe să citească, un iacobit scoţian întors dintr un lung exil în Canada, un cavaler prusac care colindă Europa pentru a uita de războaie, un spion veneţian urmărit de guvernul republicii sale, o doamnă burgundă care intuieşte izbucnirea revoluţiei în ţara sa.
Mircea Cărtărescu Ce vreme şi ce vremuri stranii trăim! Suntem la jumătatea lui martie şi iarna, departe de a fi o amintire, cum ar fi fost firesc, ne aduce în memorie cumplitele ninsori din ’53-’54, tot din martie şi aprilie, de care 
