O istorie a antropologiei, dacă se respectă, trebuie să înceapă cu Teoria evoluţiei naturale a speciilor, formulată de Charles Darwin. Şi Robert Deliège aşa face. Sigur că se prezintă caracterizările primitive, apoi formarea religiilor popoarelor, dar accentul cel mai mare al lucrării se pune pe post-darwinism. Culturalismul american ocupă o poziţie distinctă, nu că ar fi de mare importanţă în compendiul de date al autorului francez care – pentru a nu plictisi cititorul – mai pigmentează textul cu viaţa adolescenţilor din Samoa, sexul în Noua Guinee.
„Acumularea de date empirice a arătat că societăţile cele mai simple, ca acelea ale vânătorilor-culegători, practicau căsătoria monogamă și trăiau în familii-nucleu, în timp ce familiile extinse se regăsesc în societăţile avansate din punct de vedere tehnologic. Deci, nu avem nici un motiv să credem că ar fi vorba despre o „promiscuitate” primitivă ori de vreun „comunism sexual”, tot așa cum suntem astăzi siguri că omul a vânat de mai bine de un milion de ani și că nu a supravieţuit doar din culegerea de fructe și nuci. Domesticirea animalelor apare foarte devreme
în istoria omenirii și este ciudat că Morgan nu subliniază importanţa agriculturii în istoria umanităţii, olăritul fiind un criteriu mai mult decât arbitrar.” scrie Robert Deliège.
Structuralismului lui LÉVI-STRAUSS i se dă o distincţie aparte. Nu este neglijată nici antropologia marxistă cu dezvoltarea omului nou şi a paradigmelor sociale impuse de ideologie.
O antropologie a conflictelor și a mutaţiilor, precum şi antropologia politică fundamentează suflul nou în această ştiinţă atât de respectabilă. Orice specialist trebuie să- l consulte şi pe Robert Deliège. Nu pierde vremea cu siguranţă. .
Leave a Reply