Dacă nu am fi atât de încremeniţi în proiect, le-am putea face loc în contemporanitate şi grupului vesel Jemapel&Jemanfu, pe lângă cupletul de-o serizitate galactică Pleşu&Liiceanu. Cei doi din depărtări continentale şi apropieri onomastice, unul în Ottawa, altul de prin otava transilvană, iau neaoş filosofia de secole la mestecat, precum o face un Bade cu înţelepciune. Cei doi sunt un fel de Pat şi Patachon, Sylla şi Caribda, Stan şi Bran ai zilelor noastre.

Autorii nu despică firul în patru, ci leagă ce alţii au deznodat de secole. Din Critica raţiunii inutile şi insuficiente, de un antikantism haios, nebun şi lejer, am înţeles mai lesne de unde vine nodul gordian, dar şi top-down-ul care l-a făcut celebru pe Alexandru cel Mare, cât de greu e să fii nemuritor printre muritori, care sunt ecuaţiile viciului şi care sunt necunoscutele prostiei umane, duse la sacrificiu.

Jemapel&Jemanfu au deschis un război frontal ipocriziei celor care meditează tandru, jovial şi dantesc într-o lume a tristeţilor livreşti. Zâmbiţi, vă rog, şi nu mai staţi crispaţi!