Editura Litera – Dicţionar medical ilustrat. Vol 2

Prin eleganţa expunerii, prin claritatea celor peste 4 000 de ilustraţii (fotografi şi, grafice, scheme, desene), dar şi prin profesionalismul abordării diverselor subiecte, prezentul dicţionar este o lucrare cuprinzătoare, în 12 volume, de la medic la pacient, menită să devină o prezenţă nelipsită în biblioteca tuturor celor care vor să înţeleagă mai mult din suferinţele lor şi din modalităţile de a le...

Ellen Fein – Regulile seducţiei

Regulile ar trebui să devină o lectură obligatorie pentru toate fetele care urmează să împlinească 16 ani. › Cartea aceasta dă rezultate… E în răspăr cu comportamentul femi¬nin portretizat în cultura populară, dar adevărul este că nici un bărbat nu-şi doreşte o femeie uşor de obţinut. › Femeilor nu le plac regulile, însă, dacă nu vrei să-ţi pierzi vremea cu bărbaţi al căror unic interes este să te aducă în patul lor, ai nevoie de această carte! › Îmi plac toate cărţile cu Reguli ale acestor autoare. Sunt unice, şi cred că cele două doamne au spart tiparele genului. › Regulile m-au încurajat să devin o persoană sigură pe ea, activă, feri¬cită, cultivată, care nu se mulţumeşte să stea lângă telefon, aşteptându-l să sune. Nimeni nu preţuieşte ceva dobândit prea uşor, asta e tot. › Stă în firea lucrurilor… aşa sunt făcuţi bărbaţii şi femeile. La început n-am fost deloc sigură că trebuie să le folosesc. Sunt o tipă care a reuşit în viaţă, instruită şi dedicată carierei, însă Regulile au dat re¬zultat în cazul meu şi am avut maximum de succes la întâlniri când le-am folosit. › Da, Regulile sunt ultrademodate şi sunt extrem de iritante şi depri¬mante pentru orice om cu o viziune feministă ori postmodernă, dar am descoperit că au o oarece dimensiune eliberatoare. ªi o să încerc câteva, aşa, ca să-mi fac cheful. › A fost o bucurie să citesc această carte. Mi-a plăcut pentru că le învaţă concret pe fete cum să aibă o relaţie fără să se transforme în lipitorile prietenilor lor… › Am răsfoit cartea din plictiseală… şi am fost uluit. Ce m-a şocat este precizia cu care defineşte o serie de lucruri de bază privind întâlnirile şi bărbaţii. › Excelentă carte. Mi-am dorit s-o fi citit acum 25-30 de ani. Order Regulile seducţiei Preţ @ RON23,00 Qty: Adauga in cosul de...

Gheorghe Ştefan Samoilă – Dincolo de timp…

În cartea aceasta există o profundă umanitate. O lumină blândă şi tămăduitoare ca soarele la apus. Există un tip de spiritualitate ce se aşază bine în cuvântul autorului şi în stările cititorului. De aceea, între Cel Ce a Scris şi Cel Ce Citeşte apare Iubirea. Iraţională şi reciprocă. Ficţiunea se naşte din pliurile intimităţii. Acolo stau poveştile lui Samoilă Gheorghe. Felul lui special de a vedea lumea, de a o privi, de a o înţelege. Cu aerul lui rebel cu tot. Tandreţea se însoţeşte cu ironia, cu rânduri pe muchie de cuţit despre întâmplări la limită. Amarul şi tragicul sunt salvate de un fel de umor pe care l-am întâlnit rar. Foarte rar. El vine dintr-un fel de smerenie şi dintr-o hipersensibilitate pe care autorul le-a purtat mereu cu el în cuvânt, în gest, în culoare, în zâmbet, în năstruşnicia unor situaţii ce ies din orice fel de tipar. Pentru că aşa este şi Samoilă Gheorghe. Prietenul meu. Cel care m-a făcut să iubesc şi mai mult moliciunea dealurilor ce ţin în poala lor Telega. Un loc cu taine, cu mult mister. Ca şi Sam. Ca şi povestirile lui din acest volum. În rândurile acestea este călătorie şi popas, este iniţiere şi filosofie, urlet şi şoaptă, este descătuşarea unui spirit ce nu s-a lăsat, în fapt, niciodată supus. Un spirit care a călătorit în el însuşi, acolo unde se găseşte ordinea moralităţii, credinţa Părintelui Gherasim, tărâmul fără de graniţe al Maramureşului, albul şi negrul caselor de suflet mare din satul Telega, frumuseţea din Valea Doftanei, puterea fabuloasă a unei Mame care defineşte exemplar ce înseamnă un Destin. Mi se pare că vibraţiile şi energiile speciale ale autorului, născute şi nu făcute, poartă aripa de Înger a Mamei. Nimic, dar absolut nimic nu a fost obişnuit în viaţa ei. De aceea, ce stă scris în aceste proze scurte, în aceste...

Dionisie Dărău – Nopţi fără stele

La urma urmei, de ce nu aş deveni şi eu un martor onest, corect al atrocităţilor comuniste? Doar pentru faptul că inadmisibil de mulţi securişti conduc azi economia României. Ba mai mult, decid şi conţinutul legilor ţării. Esenţa religiei noastre este iertarea. Nu vrem moartea păcătoşilor, ci îndreptarea lor. Expiaţia. Dar ce ispăşire au făcut ei? Nici măcar unul nu a avut minima demnitate să-şi facă „mea culpa”. Să recunoască, pur şi simplu, cât de urât, de strâmb şi de inuman au înţeles să-ţi facă meseria. Cu atât mai mult cu cât aveau nobilul titlu de „ofiţer”. Dimpotrivă, au făcut totul să-şi ascundă hidoşenia sufletelor. I-au supralicitat pe „informatori”. În realitate, adevăraţii turnători au fost aceia care erau răsplătiţi cu bani. Cei ce primeau sume consistente pentru fiecare turnătorie. Cei ce au acceptat să fie complici ai unor torţionari. Să ajute nişte criminali. Ce abjecţie! Ce muncă vrednică de cel mai adânc dispreţ. Dionisie Dărău Order Nopţi fără stele Preţ @ RON33,00 Qty: Adauga in cosul de...

Pittacus Lore – Eu sunt numărul patru

Poate aveaţi deja nişte bănuieli, dar acum puteţi fi siguri: extratereştrii sunt printre noi!!! Şi nu ne vor cu toţii binele! De fapt, cei bine intenţionaţi, loricii, sunt extrem de puţinii refugiaţi de pe Lorien, o planetă mai mică decât Terra, invadată şi pustiită, jefuită de toate resursele vitale. Invadatorii au venit de pe Mogadore, secondaţi de animalele monstruoase din lumea lor natală, secătuită deja de ei înşişi, ca rezultat al propriei nesăbuinţe. Refugiatii de pe Lorien sunt nouă – nouă copii însoţiţi de câte un protector. Nouă deţinători ai Moştenirilor Lorien, o serie de puteri excepţionale care încep să se manifeste abia în adolescenţă şi care trebuie să-i ajute să-şi recucerească şi să-şi repopulezeze planeta. Cei nouă s-au împrăştiat pe Pământ şi s-au ascuns, fiindcă, atâta vreme cât nu sunt împreună, o vrajă nu îngăduie să fie ucişi decât într-o anumită ordine. Dar şi megadorienii se plimbă printre noi, în număr mare, nu numai ca să-i vâneze pe lorici, ci şi fiindcă şi-au ales planeta noastră drept ţintă a expansiunii! Între noi şi ei nu stau decât cei nouă copii! Şi tenacitatea cu care îi caută pe aceştia din urmă a dat rezultate: deja au ucis trei! Numărul Patru are cincisprezece ani. Ştie că el e următorul, ştie că, odată descoperit, nu va fi cruţat. Dar nu îşi pierde speranţa, fiindcă armele sale, Moştenirile Lorien, încep să-şi facă simţită prezenţa – în paralel cu fiorii primei iubiri. Numărul Patru se mută dintr-un orăşel într-altul, schimbându-şi de fiecare dată numele. S-a săturat să tot fugă, s-a săturat să tot mintă, s-a săturat de singurătate. Vrea să se stabilească într-un loc, vrea să-şi facă prieteni, vrea să rămână lângă fata de care s-a îndrăgostit. Dar ştie că are o datorie faţă de poporul lui, vede sfârşitul cumplit al lumii sale în viziunile care sosesc odată cu prima lui Moştenire, trezindu-i...