National Geographic – Hawaii (Colecţia Adevărul)

Hawaii. 137 de insule, insuliţe şi atoli, răspândite în mijlocul oceanului Pacific pe o suprafaţă de 2.450 de kilometri pătraţi – acesta este Arhipelagul Hawaii, cel de-al 50-lea stat al SUA. Aflate într-o „splendidă izolare“ faţă de orice alte pământuri locuite, cele opt insule principale ale statului-arhipelag, toate de origine vulcanică, dar toate diferite una de cealaltă, reprezintă destinaţia de vacanţă preferată de milioane de turişti americani şi europeni. Ghidul National Geographic este impărţit în trei secţiuni principale: o prezentare generală introductivă, urmată de şapte capitole descriptive prin care te vei familiariza cu cele mai importante insule ale Arhipelagului. „Sfaturi de călătorie“, ultima secţiune a ghidului, include o serie de recomandări preţioase, venite de la experţii National Geographic. De acelaşi autor Cuba (Colecţia...

Václav Havel – Scrisori către Olga

Dragă Olga, se pare că astrologii au avut dreptate când mi-au prezis din nou închisoare anul ăsta şi când au spus că va fi o vară călduroasă. Singurul canal de comunicare cu exteriorul, scrisorile lui Havel arhivează un întreg sistem uman, disecând chestiuni „de viaţă şi de moarte”, cum ar fi ideile de responsabilitate individuală şi natura credinţei sau  seducţia periculoasă a ideologiilor, fără să scape din vedere micile detalii de bucătărie internă. Corespondenţa cu Olga, la rândul ei disidentă, reconstruieşte un Haclav Havel umanizat, impresionantul său profil moral fiind punctat de slăbiciuni casnice. Aceste scrisori-manifest, elaborate în ceea ce viitorul preşedinte avea să numească „marea şcoală a autocontrolului”, fac din Havel un personaj mult mai complex. De la reflecţii filosofice şi consideraţii despre teatru, vocea soţului trece la sfaturi paternaliste sau la remarci maliţioase, Scrisorile stârnind, la apariţia lor în 1989, reacţii în rândurile feministelor. De acelaşi autor Pe scurt, vă...

Jean Echenoz – Eu plec

„Eu plec” sunt primele cuvinte rostite de personajul central al romanului lui Jean Echenoz, care a hotărât să-şi părăsească nevasta. Sunt şi ultimele cuvinte ale romanului, rostite de acelaşi personaj după un an de rătăciri şi aventuri, când se întoarce, cu inima zdrobită, să revadă fostul domiciliu conjugal în care acum locuieşte altcineva. Cercul se închide, revoluţia se încheie: personajul n-a făcut decât să mai îmbătrânească puţin. A trăit aventuri care pot fi numite palpitante, din moment ce a suferit dereglări cardiace, a mers până aproape de Polul Nord, ca să recupereze nişte capodopere de artă veche inuită, a furat şi a fost furat, a escrocat şi a fost escrocat, a sedus şi a fost sedus – într-un cuvânt, a trăit. De acelaşi autor Înalte şi...

David Sylvester – Interviuri cu Francis Bacon. Brutalitatea realităţii

Descris de Margaret Thatcher drept „omul care pictează acele imagini îngrozitoare”, Francis Bacon a ajuns în anii ’80, prin imaginile în care exploatează „brutalitatea realităţii”, cel mai scump pictor în viaţă. Interesul lui Bacon faţă de natura umană şi socială seamănă mai degrabă cu cel al unui entomolog pasionat de insectele pe care le aşază cu atenţie clinică într-un insectar. „Încerc să creez imagini cât mai fidele ale sistemului meu nervos. Nici măcar nu ştiu ce înseamnă jumătate din ele… Dintotdeauna m-a interesat mai degrabă ceea ce numim «comportament» şi «viaţă» decât ceea ce numim «artă»”, spunea autorul celebrelor Tripticuri. Volumul de interviuri acordate criticului de artă britanic David Sylvester nu revizitează doar „laboratorul” creativ şi teoretic al lui Francis Bacon, din care aflăm cum suprarealismul este mai aproape de realitate decât însuşi realismul sau cum arta abstractă ar fi o simplă chestiune de modă, ci şi o biografie în faţa căreia ficţiunea nu are nici un cuvânt. Copilăria petrecută în umbra unui tată opresiv, slujbe minore înlocuite de aventuri opulente şi asumarea unei identităţi sexuale considerate, la acea vreme, ilegale, sunt doar câteva dintre episoadele pe care Bacon le reconstruieşte în aceste interviuri. Esenţial pentru înţelegerea unuia dintre cele mai prolifice mecanisme creatoare, volumul îşi conduce cititorii în labirinturile unei minţi pentru care artistul trebuie, în primul rând, „să rezolve problema artei”, pentru a scăpa de „păcatul” divertismentului exclusivist. Francis Bacon (1909-1992), artistul de origine irlandeză care vedea în crucifixele ce-i împânzesc opera „o armătură pe care poţi agăţa tot felul de sentimente şi senzaţii”, este considerat cel mai valoros pictor britanic al secolului XX. Revoluţionar prin tehnicile sale deconstructiviste şi prin exploatarea unor zone întunecate a imaginarului, Bacon a fost influenţat de Grünewald, Vélazquez, Picasso şi de suprarealişti. Picturile în triptic i-au devenit „marcă înregistrată”, lucrarea Tryptich, 1976 stabilind în 2008 recordul pentru cel mai mare preţ...

Alberto Moravia – Cum să trăieşti cu o soţie necredincioasă

Cum să trăieşti cu o soţie necredincioasă (Vila de vineri în original), conţinând 16 nuvele şi povestiri, este ultimul volum de proză al scriitorului, publicat chiar în anul morţii sale. Majoritatea acestor proze scurte au în centru iubirea în diversele sale ipostaze: dragostea domestică şi amorul extraconjugal, iubirea aflată la graniţa cu ura, exaltarea adolescentină şi pasiunea „neortodoxă” etc. În viziunea autorului, femeile sunt, în genere, mai vulnerabile, dacă nu chiar predispuse la relaţii adulterine, în timp ce bărbaţii, dacă nu le urmează exemplul, plănuiesc răzbunarea ori rămân într-o expectativă vindicativă, chibzuindu-şi fiecare mutare. Pe lângă aceste încercări de a răspunde la interogaţia indusă din titlu, volumul include şi câteva proze satirice, prin care Moravia îşi reconfirmă atitudinea critică faţă de tribulaţiile burgheziei italiene. Nuvela Vila de vineri a fost ecranizată de Mauro Bolognini în 1992, filmul avându-i în rolurile principale pe Julian Sands (Stefano) şi Joanna Pacula (Alina). De acelaşi autor Indiferenţii Order Cum să trăieşti cu o soţie necredincioasă Preţ @ RON19,50 Qty: Adauga in cosul de...